Cum dezvolți curiozitatea copilului tău?
Unul din lucrurile care i se reproşează cel mai vehement şcolii este că omoară curiozitatea copiilor noştri. Copii care iniţial descopereau entuziasmaţi lumea ajung de pe băncile şcolii nişte tineri blazaţi, cu interese foarte limitate, pe care parcă nu-i mai animă nimic. Tineri pe care nu-i interesează prea mult ce se întâmplă în jurul lor şi cu atât mai puţin tot ce ţine de şcoală. Ei bine, dacă e aşa, poţi face ceva să-ţi ajuţi copilul? Poţi să-l scoţi din apatie şi să-l faci la loc un tânăr curios, cu chef de explorat? Poţi să-i trezeşti curiozitatea faţă de şcoală, cunoaștere, adevăr? (more…)
Trăim într-o lume plină de vinovăţii: de la vinovăţii minore, trecătoare (
Nervii. Ţipetele. Protestele prelungite. Datul din picior. Plânsul în gura mare. Ce minunată ar fi viaţa fără ele! Ce bine ar fi ca ele să dispară, iar tu şi copilul să vă jucaţi în armonie întreaga zi! Imaginează-ţi cum te-ai simţi când el ar veni spre tine şi, îmbrăţişându-te, ţi-ar spune că eşti un părinte minunat! … dar, gata cu visatul! În viaţa reală copilul tău e supărat. E supărat acum şi sigur va mai fi supărat dintr-o mie de motive de acum încolo. Va fi nervos şi pe bună dreptate dar şi din motive nejustificate. Aşa că, dacă chiar vrei să fii un părinte minunat, suflecă-ţi mânecile şi învaţă ce să faci când copilul tău este plin de emoţii negative.
E dimineaţă. Eşti în mare grabă, ţi-ai îmbrăcat cu chiu cu vai fetiţa şi, chiar înainte să plecaţi din casă, ea se aşează pe covor şi îşi împrăştie câteva jucării. Când îi spui să se grăbească începe să plângă şi să protesteze: că nu vrea la gradi, că mai vrea să se joace, că vrea să stea acasă. Deşi ştii că trebuie să îţi păstrezi calmul, simţi cum ţi se ridică tensiunea, eşti deja grăbită, îngrijorată şi enervată. Şi atunci reacţionezi într-una din cele 4 modalităţi de mai jos.
Chiar dacă le place sau nu, majoritatea copiilor îşi petrec câteva ore pe zi pregătindu-se pentru şcoală. În fiecare zi învaţă, în fiecare zi renunţă la joacă pentru teme. Însă, cât timp unii obţin rezultate pe măsură, alţii nu reuşesc să înveţe bine, în ciuda efortului depus. Oare ar putea aceşti copii să facă ceva ca să aibă şi ei rezultate? Oare ar putea să îşi folosească timpul pentru teme într-un mod mai eficient? Oare lipsa lor de rezultate nu se datorează în mare parte şi faptului că nu ştiu să înveţe?
Nu ştiu cât de stresat este copilul tău cu începerea şcolii, însă ştiu că tu eşti mai stresat ca el. Poate eşti nemulţumit de sistemul de învăţământ şi de profesori, poate nu mai vrei să-ţi împingi copilul de la spate să înveţe, poate te gândeşti la banii cheltuiţi pe meditaţii sau îţi faci griji referitoare la viitorul lui profesional. Cu atâtea griji, nu e de mirare dacă ai o atitudine negativă faţă de şcoală, în care te simţi neputincios sau revoltat. Oare e posibil să schimbi ceva?
În fiecare zi văd în faţa mea suferinţa. Văd mâini sprijinite în poală, resemnate în faţa vieţii, văd ochii rugători de copii neglijaţi şi umerii încleştaţi de oameni nedreptăţiţi. În fiecare zi aud poveşti incredibil de triste, povești despre dezamăgire, singurătate şi neputinţă. În fiecare zi văd oameni care se zbat la graniţa fină între luptă şi renunţare. Şi, în fata suferinţei tale, mă întreb ce rol am eu în viaţa ta? În ce fel îţi pot uşura eu greul bagaj pe care îl duci cu tine de-o viaţă? Ce pot face eu pentru tine?
În faţa blocului 4 fete se joacă şotron. Pe margine, o fetiţă stă şi se uită la ele, fără să participe la joc. Trei băieţi se apropie de ele şi unul din ei se repede să le strice jocul, maimuţărindu-se. Ceilalţi doi râd şi încearcă şi ei să intre în joc. Fetele protestează şi una din ele îi alungă pe băieţi. Ce scenă banală, nu-i aşa? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că, dacă ştii să te uiţi bine la astfel de scene, poţi prezice lucruri esenţiale legate de viitorul acestor copii? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că interacţiunile obişnuite dintre copii au puterea de a ne revela cine va fi predispus către depresie şi cine va avea probleme cu băutura, de exemplu?
Inspir adânc, îmi umplu plămânii cu oxigen….expir leeeent, lăsând toate gândurile să plece…. inspiiiiir, sunt tot mai relaxată ….. expiiiiir, alung toate tensiunile…. inspiiiir… expriiiir….. inspiiiir, oare la ce oră să mă văd mâine cu Delia? La patru? Nu, e prea devreme, nu termin lucrul până atunci. aaaa, aşa, expiiir, las gândurile să plece. Inspiiiiiiir, burta mi se umple de aer, expiiiiir……….5, mai bine 5, dar să nu uit s-o sun. Ah, fir-ar, iar m-au furat gândurile. Deci: INSPiiiiiR….. Expiiiir, dau aerul afară…. pfiu, cu ce forţă l-am dat, cred că deja m-am enervat. De ce nu poate mintea asta să stea liniştită? Ah, fir-ar, relaxează-te…. inspir…….. expir…….
Întoarce-ţi o clipă atenţia spre interior şi gândeşte-te la toate momentele plăcute pe care le-ai trăit azi. Au fost destule? Chiar acum, când eşti în faţa ecranului, simţi vreo plăcere, cât de mică? Ai, în această perioadă, parte de plăceri? Şi, dacă vrei mai multă plăcere în viaţa ta, gândeşte-te o clipă: ar trebui să existe oare o limită în plăcere? Este posibil ca