Chiar dacă le place sau nu, majoritatea copiilor îşi petrec câteva ore pe zi pregătindu-se pentru şcoală. În fiecare zi învaţă, în fiecare zi renunţă la joacă pentru teme. Însă, cât timp unii obţin rezultate pe măsură, alţii nu reuşesc să înveţe bine, în ciuda efortului depus. Oare ar putea aceşti copii să facă ceva ca să aibă şi ei rezultate? Oare ar putea să îşi folosească timpul pentru teme într-un mod mai eficient? Oare lipsa lor de rezultate nu se datorează în mare parte şi faptului că nu ştiu să înveţe?

În mod îmbucurător, există răspunsuri la aceste întrebări. În urma cercetărilor care s-au întins pe ani de zile s-a arătat cât de mult contează să folosim metodele potrivite pentru a învăţa şi mai ales care sunt cele cu adevărat utile. În prezent putem face diferenţa între metode eficiente şi metode care nu duc la o învăţare temeinică, chiar dacă sunt folosite de multă lume.

Astfel, metodele eficiente ne ajută să reţinem informaţiile pe termen lung fără să le deformăm şi să ne putem folosi de aceste informaţii atunci când avem nevoie de ele. Informaţiile bine învăţate formează o reţea organizată în mod logic, în care noile cunoştinţe le completează şi îmbogăţesc pe cele pe care le avem deja.

Metodele ineficiente, pe de altă parte, duc la o învăţare superficială, care nu durează. Deşi ne consumă la fel de mult timp ca şi cele eficiente, ele nu permit informaţiilor să fie bine organizate şi nici să aibă o structură logică. Cunoştinţele sunt vagi, insuficient înţelese şi nu au legătură unele cu celelalte. În plus, metodele ineficiente mai au încă un păcat capital: ne creează iluzia învăţării.

Ce este iluzia învăţării?

Când am mai scris despre greşelile de învăţare, mulţi cititori s-au simţit confuzi sau contrariaţi. Cum adică nu ne ajută să subliniem? Păi eu când subliniez observ mai bine ideile principale! De ce nu e folositor să tot recitim textul? Eu am memorie fotografică şi când recitesc reţin mai repede! Ei bine, explicaţia are de-a face cu iluzia învăţării.

Această iluzie se referă la credinţa greşită că, dacă am înţeles ceva, am şi învăţat acel lucru. Dacă am înţeles ce ne-a explicat profesorul, e clar că vom ţine minte informaţiile. Dacă recitesc un text cu uşurinţă (din cauză că l-am mai parcurs de câteva ori), atunci l-am învăţat. Dacă ideile subliniate sunt clare, atunci sigur le voi ţine minte. Iluzia învăţări merge mână în mână cu iluzia înţelegerii: dacă tot ce e pe hârtia din faţa mea este uşor de citit, înseamnă că am înţeles tot şi informaţiile sunt deja şi în mintea mea!

În realitate însă, reţinem mult mai puţin decât înţelegem şi înţelegem mult mai puţin decât credem. Înţelegerea este o condiţie esenţială a unei învăţări bune, însă este doar primul pas. Procentul de informaţii pe care îl reţinem din ceea ce am înţeles este mult mai mic decât credem (da, a învăța este un proces dificil).

Iluzia învăţării nu se referă numai la procentul de informaţii pe care credem că l-am reţinut, ci şi la trăinicia lor. Cu un efort consistent putem într-adevăr să reţinem multe lucruri, însă le vom uita imediat, pentru că ele nu au timp să se integreze în sistemul de cunoştinţe pe care îl avem deja. Spre exemplu, putem reţine multe informaţii cu o seară înainte de examen, însă le vom uita aproape pe toate imediat după examen.

Însă cel mai grav lucru referitor la iluzia învăţării este ca inevitabil ne face să fim dezamăgiţi de propriile performanțe. Gândeşte-te cât de trist este când, după ce ai învăţat câteva ore bune, descoperi în fața foii de examen că de fapt nu mai ţii minte mare lucru din ce trebuia să ştii! Cunosc mulți copii care, în urma unei experiențe de acest gen au rămas cu impresia că au o problemă de memorie, că nu sunt deștepți sau că ceva nu e în regulă cu ei.

Aşadar, cum să spargem această iluzie? Ce punem în locul metodelor ineficiente care o întreţin?

Metodele active pentru a învăţa

Când recitim un text, subliniem ideile sau copiem informaţiile, facem de fapt o treabă foarte uşoară. Practic, ne rezumăm să luăm contactul cu informaţia, să ne obişnuim cu ea şi să o recunoaştem. Din cauză că nu necesită un efort psihic susţinut, aceste metode sunt mai plăcute şi mai căutate de elevi (în plus, cât timp reciteşti, mintea îţi poate zbura în voie la lucrurile care chiar te interesează).

Precum intuieşti deja, metodele eficiente sunt de fapt opusul celor facile: solicită mai mult efort psihic şi mai multă implicare din partea ta. Sparg iluzia învăţării şi te fac să-ţi vezi lacunele în cunoaştere. Nu-i dau voie minţii să fugă, ci îţi solicită concentrare deplină.

Cele mai eficiente metode de învăţare sunt cele care se bazează pe testarea informaţiilor reţinute. După ce citeşti un text scrie din memorie ce ai reţinut şi apoi verifică cu textul iniţial în faţă. Astfel, vei observa ce ai înţeles, ce nu ai înţeles de fapt şi ce idei ai uitat. Reciteşte textul, punând accentul pe părţile pe care nu le-ai înţeles, şi apoi testează-te iar. Fă asta până când poţi explica cu cuvintele tale toate ideile din text.

Precum vezi, această metodă nu are în sine nimic special, ci este chiar veche şi banală. Însă asta nu înseamnă că nu e extraordinar de eficientă! Ea (şi variantele ei) te obligă să te implici activ în actul de a învăţa şi nu te lasă să o iei pe scurtăturile care creează doar o iluzie a învăţării.

Iată câteva variante ale acestei metode:

• Să explici materialul cuiva care să fie suficient de curios ca să iscodească dacă ai înţeles bine
• Să îţi faci bileţele cu subiecte posibile din materia de învăţat şi apoi să extragi aleatoriu biletelele şi să spui ce ştii despre fiecare subiect
• Pentru definiţii sau date exacte să îţi faci bileţele cu 2 părţi: pe o parte scrii cuvântul care trebuie definit şi pe cealaltă parte scrii definiţia corectă. Extragi cuvântul, spui din minte definiţia şi apoi întorci bileţelul pe partea cealaltă, ca să verifici dacă ai spus bine.
• Explică cu cuvintele tale de ce unele informații sunt adevărate. Astfel, faci mai ușor legătura între ceea ce știi deja și noile informații.
• Fă analogii între informaţiile nou învăţate şi cele pe care le ştii, din alte domenii. Cu ce seamănă lucrul despre care trebuie să înveţi? La ce te duce cu gândul această informaţie?
• Dă exemple de situaţii în care îţi este de folos să ştii informaţiile noi. Când şi cum te poate ajuta să ştii aceste lucruri? Ce poţi face cu informaţia nou aflată?

Simplu, nu? Nu, nu-i chiar așa. Ceva îmi spune că acum, chiar dacă ştii că aceste metode sunt foarte eficiente, totuşi nu te prea trage inima să te apuci de ele. Asta se întâmplă din cauză că ele chiar presupun un efort psihic mai mare, şi simplul gând că trebuie să depui efort este uşor neplăcut. În plus, pentru a învăţa în felul ăsta nu poţi să stai ore în şir, ci este nevoie de pauze de minim 15 minute, în care chiar să te odihneşti şi să îţi iei mintea de la învăţat (citeşte despre condiţiile în care este indicat să înveţi).

Însă gândeşte-te că, până la urmă, metodele eficiente pentru a învăţa îţi consumă la fel de mult timp ca şi cele ineficiente. Diferenţa este că timpul petrecut cu ele chiar este valoros!

Metodele active de învăţare sunt primele din seria de instrumente folositoare celor care chiar vor să înveţe bine. Te-am convins să le foloseşti şi tu? Atunci ştii ce urmează: fără să te uiţi peste acest articol povesteste-i-l unui prieten care are şi el nevoie de aceste informaţii. Explică-i ce ai înțeles și de ce crezi că metodele active sunt mai valoroase. Găsește din experiența ta momente în care ți-ai dat seama de iluzia învățării. Iar apoi, după ce discuția a luat sfârșit, deschide articolul iar, verifică dacă nu ai uitat ceva şi trimite-l mai departe prietenilor tăi! 🙂

(Sursa foto)