Dacă te afli printre părinţii care dorm noaptea împreună cu copilul, poate că ai auzit şi tu părerile diferite şi uneori contradictorii referitoare la această practică. Dacă unii critică vehement ideea de a dormi cu copilul în acelaşi pat, alţii nu văd nici un risc major în asta. Aceleaşi păreri împărţite sunt şi în rândul specialiştilor, care fac diferenţa între a dormi în pat cu bebeluşul, şi a dormi în pat cu copilul. Pentru a-ţi forma propria ta părere despre acest subiect, cred că o trecere în revistă a principalelor avantaje şi riscuri ale acestei situaţii ţi-ar fi de folos. read more…
Despre fetele care cresc fără tată
Dacă ne uităm în jur, observăm un număr tot mai mare de cupluri care divorţează sau se separă. În majoritatea situaţiilor cei doi parteneri trec printr-o perioadă foarte dureroasă, însă dorinţa de a încheia o relaţie tensionată şi de a fi din nou liberi îi ajută să treacă peste suferinţa separării. Pentru copiii lor însă, pe lângă suferinţa din perioada divorţului se adaugă şi realitatea de a trebui să trăiască fără un părinte aproape, de cele mai multe ori fără tată.
Dacă în articolele dedicate tulburărilor alimentare am vorbit mai ales despre cauzele ce produc şi înrăutăţesc problemele de alimentaţie ale copiilor, acum este momentul să vorbim şi despre ce poţi face tu ca părinte pentru a evita apariţia acestor probleme. În continuare îți voi oferi câteva sugestii care te vor ajuta să ţii tulburările de alimentaţie departe de copilul tău, mai ales dacă micuţul este pretenţios la mâncare. read more…
Când vine vorba despre mâncare, fiecare dintre noi avem anumite preferinţe şi reţineri. Pentru unii mâncatul este o plăcere în sine, şi nu contează prea mult ce este în farfurie. Pentru alţii însă un miros specific, un anumit aspect al mâncării, un anumit ingredient le poate tăia pofta de mâncare. Dacă refuzul anumitor mâncăruri este considerat un lucru normal la adulţi, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul copiilor. read more…
De ce nu vor copiii să mănânce?
Tulburările de alimentație ale copilului au cauze complexe, atât de natură fizică cât și psihologică. Dintre cauzele de natură psihologică, unele stau la baza problemei și o declanșează, pe când altele accentuează și înrăutățesc în timp problema. În acest articol îți prezint principalele cauze psihologice ce pot determina refuzul de a mânca al copilului. read more…
Tulburările de alimentație ale copiilor
Poate că unii dintre voi suneti familiarizaţi cu „bătălia” dintre părinţi şi copii când vine ora mesei. Pe prima baricadă sunt copiii, care fie refuză orice fel de mâncare, fie sunt extrem de selectivi. Armele lor sunt refuzul îndârjit de a mânca, plânsul în spasme, aruncarea alimentelor pe jos, sau jocul nesfârşit cu lingura în farfurie. read more…
Cum să pedepsești fără să rănești
Pedeapsa este, alături de recompensă, o metodă de disciplinare a copilului. Ea este o acţiune care presupune un anumit disconfort, frustrare sau chiar suferinţă, însă este un rău necesar. Din păcate, când ne uităm în jur, vedem că pedepsele sunt aplicate de cele mai multe ori greşit şi că fac numai rău. De aceea cred că este oportun să afli cum să aplici pedeapsa în mod potrivit, astfel încât să îşi atingă scopul şi să eviţi efectele ei negative. read more…
Pedeapsa: un rău necesar
Îţi prezint următoarele situaţii: Alex, un copil de 4 ani, s-a jucat cu chibriturile şi din greşeală a ars o parte din covor. Bogdan, în vârstă de 6 ani, îl bate pe colegul lui pentru că acesta nu a vrut să îi dea o jucărie. Cristina, de 5 ani, aude pe stradă o înjurătură şi, fără să ştie ce înseamnă, o spune părinţilor. Ce părere ai, care dintre cei trei copii ar trebui pedepsiți şi ce pedeapsă ai alege pentru fiecare? read more…
Vrei ca micuțul tău să se dezvolte armonios?
Ce părinte nu îşi doreşte un copil care să se dezvolte cât mai armonios? Cred că scopul oricărui părinte este să vadă cum micuţul lui creşte pe toate planurile. Pentru a ne clarifica mai bine ce înseamnă această dezvoltare armonioasă, avem nevoie să ştim la ce aspecte să ne referim exact când spunem dezvoltare.
Aşa cum organismul nostru, deşi este un tot unitar, este alcătuit din mai multe părţi aflate în strânsă legătură unele cu celelalte, aşa este şi personalitatea noastră. Dintre toate modelele care caută să explice omul din perspectiva părţilor sale componente, mie îmi place modelul conform căruia fiinţa umană este alcătuită din: read more…
Cum de unii copii se descurajeaza imediat ce nu le iese bine ceva, pe cand altii persevereaza pana obtin un rezultat? Cum de unii exploreaza locul in care se afla, pe cand altii raman lipiti de parinti? De ce unii dintre copii vorbesc cu usurinta cu ceilalti pe cand altii nu scot nici un cuvant? Diferenta intre acesti copii este data de nivelul stimei de sine.
Stima de sine se refera la emotiile pe care le simtim fata de propria persoana. Ea este un element cheie care contribuie la fericirea personala. Copiii cu stima de sine crescuta sunt mai relaxati, se implica mai mult in activitati, coopereaza cu ceilalti, sunt perseverenti, asadar au sanse mai mari sa aiba succese. La polul opus, copiii cu stima de sine scazuta ezita sa se implice in activitati de teama unui esec, nu au incredere in sine, se desconsidera, tind sa fie mai critici si cred ca este vina lor cand ceva nu merge bine. read more…