Dacă micuțul tău a fost cuminte, probabil a primit vizita lui Moş Crăciun. Văzând fericirea asemănătoare cu extazul pe care a trăit-o când a venit Moșul, nu te-ai întrebat cum de pot crede copiii cu atâta tărie în Moş Crăciun (plus toată cohorta lui de reni şi elfi?) Oare ce anume îi face atât de convinşi că el există? Să fie doar credinţa oarbă în povestea spusă de noi sau o fi şi altceva, care îi face atât de receptivi la magie? read more…
Oboseala, dușmanul ascuns al copiilor
Ora 10 seara: luminile oraşului pâlpâie, pe stradă încă sunt oameni şi din loc în loc se aude muzică. În majoritatea caselor, televizorul este aprins şi dat tare, cineva butonează cu viteză la un laptop sau are o tabletă în braţe. Părinţii, de-abia întorşi de la serviciu de câteva ore, umblă în viteză prin casă, pentru a-şi termina odată treburile de peste zi. Deşi sunt în pijamale de ceva timp, copiilor nu le vine să doarmă, pentru că sunt prea multe lucruri atractive de făcut. În plus, ar mai vrea să stea puţin pe lângă părinţi, pentru că şi aşa îi văd prea rar. Şi iată cum, pe nevăzute, se strecoară în casă unul dintre cei mai mari duşmani ai copiilor, oboseala. read more…
Despre jucăria nedespărţită a copilului tău
Dacă piticul tău are doar câţiva anişori, probabil că are şi o jucărie sau un obiect de care nu se desparte niciodată: un ursuleţ de pluș, o păturică moale, o hăinuţă. De la atâta purtat, biata jucărie este murdară, zdrenţuită, însă nu poate fi în nici un caz spălată sau înlocuită cu una nouă. Orice tentativă de a i-o lua sau de a o modifica este trăită de micuţ ca o tragedie, şi va aduce râuri de lacrimi şi proteste. Oare de ce este aşa de importantă această jucărie şi care este rolul ei în viaţa copilului tău? read more…
Dacă eşti proaspăt părinte de bebeluş mai mic de 7 luni, te avertizez că în viaţa ta se apropie o furtună, care se va dezlănţui de fiecare dată când vei pleca de lângă copilul tău. Mai exact, de pe la 7-9 luni, copilul va deveni brusc extrem de sensibil la plecările tale, şi va plânge după tine cu disperarea celui abandonat pe o plută în mijlocul unui ocean întunecat. Această furtună se va stinge treptat, însă tot va ţine până pe la 2 ani. Nu-i aşa că simţi nevoia unui colac de salvare? read more…
Despre nevoia de libertate (și alte nevoi)
Lasă-ţi copilul liber! Nu-i îngrădi libertatea! Lasă-l pe le să aleagă ce să facă! Ajută-l să fie independent! Iată câteva sloganuri repetate aproape obsesiv în parentingul de azi. Sloganuri pe care cel mai probabil părinţii noştri nu le-au auzit, din moment ce majoritatea au avut un stil sever şi şi-au impus regulile cu forța, fără să le pese prea mult ce anume vroiam noi. Dacă eşti un copil crescut de astfel de părinţi, probabil că nevoia ta de a fi liber a fost ignorată încă de când erai mic. Cu această experienţă de viaţă, îmi imaginez că consideri libertatea o valoare şi o nevoie de bază a oricărui copil. Însă uneori lucrurile nu stau chiar aşa. read more…
La nici o lună de la începerea grădiniţei, un număr consistent de părinţi îmi spun că micuţul lor nu vrea să meargă la grădiniţă. Refuzul este bineînţeles acompaniat de „circul“ din fiecare dimineaţă: plâns, împotrivire, ţipete, negocieri şi mituiri, uneori şi câte o palmă la fund. Ce ne sfătuiţi? mă întreabă părinţii, aflaţi la capătul puterilor. Să continui să îl duc la grădiniţă, în ciuda protestelor, sau să îl mai ţin puţin acasă? Eu, evident, nu am nici un răspuns standard, pentru că fiecare situaţie este diferită. Aşadar, dacă te aflii şi tu în aceeaşi situaţie, în loc să îți dau sfaturi prefer să te ajut să îţi dai seama care sunt cauzele pentru care copilul tău nu vrea la grădi. read more…
3 metode de reducere a anxietăţii
Dureri musculare, irascibilitate, o încordare permanentă. Iată care sunt consecinţele stărilor de îngrijorare care se acumulează cu timpul. Dacă eşti mai anxios din fire sau treci printr-o perioadă mai stresantă trebuie să ştii că poţi face ceva să-ţi uşurezi situaţia. Aşadar relaxează-te şi află 3 metode simple care te ajută să ţii grijile sub control. read more…
Suntem atât de obişnuiţi cu sintagma “Copiii sunt oglinda părinţilor” încât nici nu mai punem la îndoială faptul că e adevărată. Credem că micuţii îşi iau părinţii ca reper şi le imită gesturile, comportamentele, atitudinile. Ca şi cum copiii ar dori să semene cât mai bine cu adulţii. Totuşi, să stăm să ne gândim puţin: de ce credem că un copil îşi ia ca reper un adult? El ştie că nu este adult şi ştie foarte bine diferenţele între aceste categorii. Şi atunci, de ce ar vrea copilul să imite un adult, şi eventual să devină un adult de succes, când nu aparţine acestei categorii? De ce nu ar vrea mai degrabă să devină un copil de succes? De ce nu şi-ar lua reperele şi modelele chiar dintre copii, în încercarea lui de a deveni un reprezentant valoros al categoriei sale? read more…
Pubertatea: începutul furtunii
Nimeni nu mă înţelege! Vreau să mă laşi în pace! Oare ce o să creadă colegii mei despre mine? Cum pot să ies din casă cu faţa asta plină de coşuri? Dacă auzi des astfel de cuvinte de la copilul tău, este un semn că se îndreaptă vertiginos spre cea mai explozivă, schimbătoare şi nesuferită perioadă de până acum: pubertatea. Şi, pentru că sunt sigură că şi pentru tine pubertatea copilului tău este bulversantă, chiar dacă te aşteptai să apară, îţi propun să aflăm mai multe despre ea. read more…
După ce am vorbit despre miturile referitoare la inteligenţă a sosit momentul să aflăm ce putem face ca să avem copii mai deştepţi şi, de ce nu, să ne dezvoltăm propria inteligenţă. Din fericire, faptul că ştiinţa a evoluat ne permite să ştim mai bine cum să ne creştem inteligenţa pentru că ştim mai clar ce este ea, unde este localizată în creier, cu ce procese psihice interacţionează şi mai ales ce o influenţează. read more…