Desenele copiilor între 6 şi 9 ani

psihologpentrucopiiÎncepând cu vârsta de 6 ani copiii intră în etapa denumită “realism convenţional”. În cadrul acesteia prioritatea copiilor este să deseneze obiectele cât mai asemănătoare cu realitatea exterioară, și sa le execute într-o manieră cât mai convenţională.

Desenele pierd din creativitatea specifică stadiilor anterioare, dar câştigă în complexitate. Apare interesul pentru detalii executate cu grijă, “aşa cum se desenează”. Cu cât desenele se aseamănă mai mult cu şablonul, cu atât micuţii sunt mai satisfăcuţi de ele.

Caracteristicile desenului la copiii între 6 şi 9 ani

  • De când copiii învaţă să se exprime mai bine cu ajutorul cuvintelor, scade interesul pentru desen ca mijloc de exprimare. El se transformă încetul cu încetul într-o deprindere.
  • Se îmbogăţesc temele desenate: apar dinozauri, diferite animale, personaje din desenele animate, obiecte noi, în funcţie de experienţele copiilor şi de modelele prezentate de către ceilalţi.
  • Copiii vor repeta temele lor preferate de desen sau pe cele pe care ştiu să le execute cel mai corect.
  • Copiii imită cu stricteţe modelele oferite de ceilalţi: floarea trebuie să fie roşie, are 5 petale şi 2 frunze, ochii se desenează într-o anumită manieră, etc.
  • Apare grija de a se respecta cât mai bine proporţiile reale ale obiectelor și personajelor.
  • Cu cât copilul desenează detalii mai numeroase şi mai complexe, cu atât este mai dezvoltat cognitiv.
  • Foaia de hârtie este ca o scenă, în care obiectele şi personajele desenate au legătură între ele, şi formează un tot unitar.
  • De obicei copiii încep să deseneze din partea de jos a foii (iarbă, flori, pământ).
  • Se diminuează diferenţele între desenele copiilor, copiii renunţă la stilul personal în favoarea unui model exterior.
  • Apogeul schematismului şi dorinţei de a desena convenţional este în jurul vârstei de 7-8 ani.

Interpretarea desenelor

  • Începând cu această perioadă trebuie să avem foarte mare grijă în ceea ce priveşte modul de interpretare al desenelor. Copiii nu mai folosesc culorile în funcţie de starea lor emoţională, ci în primul rând în funcţie de realitatea externă. Dacă acoperişul casei este negru în realitate, va fi negru şi în desen, şi acest lucru nu înseamnă că micuţul este trist sau că este îngrijorat cu privire la familia lui. La fel, dacă bunica se îmbracă de obicei în negru, copilul o va desena cu negru, fără ca acest lucru să însemne nelinişte faţă de ea.
  • Ceea ce putem interpreta este felul în care utilizează copiii creionul. Copiii impulsivi vor folosi o linie apăsată, vor desena rapid, fără grijă pentru detalii. Copiii nesiguri pe ei folosesc o linie foarte fină, tremurată. Am observat că mulţi copii încăpăţânaţi depăşesc marginile atunci când colorează, deşi ştiu că acest lucru nu este permis. Aceasta este ca o formă de revoltă asupra îngrădirilor exterioare pe care nu le acceptă.
  • În desenul familiei copiii desenează personajele cât mai asemănătoare cu realitatea exterioară: ei respectă raporturile de înălţime dintre membrii familiei şi înfăţişarea reală a acestora, aşadar este riscant să interpretăm desenele în funcţie de înfăţişarea personajelor.
  • În desenul familiei rămâne relevantă ordinea de apariţie a personajelor (primul desenat este şi cel mai important), personajele omise (cele cu care copiii au o relaţie conflictuală), distanţa dintre ele (distanţa reprezintă distanţa emoţională dintre membrii familiei), şi după accesoriile sau a detaliilor fiecăruia (personajele desenate mai schematic sunt cele pe care copilul nu le apreciază foarte mult).
  • Dacă copiii refuză să deseneze, este pentru că cred că “nu sunt buni” la desen.
  • Începând cu această vârstă copiii încep să construiască pe baza desenelor poveşti, prin care exprimă preocupările şi interesele lor. Desenul este doar un prilej de pornire în crearea unei poveşti prin care îşi dezvăluie universul său interior.

În consecinţă, dacă doriți să aflați mai multe despre universul său interior, profitaţi de dorinţa copilului de a vorbi, şi, pornind de la desenul banal executat de el, începeţi o poveste prin care să descoperiţi tot ce este ascuns în spatele şabloanelor.

(Sursa foto)

Raluca Draghici

Sunt psiholog pentru copii in Brasov

Leave a Reply