Cum să folosim competiţia în mod pozitiv
Deşi nu este rea în sine, competiţia este de cele mai multe ori folosită greşit. Astfel, în loc să-i motiveze pe copii ea îi alungă, în loc să formeze spiritul de echipă hrăneşte invidia şi rivalitatea, în loc să întărească încrederea în sine ea induce teama de eşec. Însă oare nu putem schimba ceva? Oare nu putem învăţa să folosim competiţia în mod pozitiv? Oare nu există cumva o cale de a integra armonios competiţia în viaţa copilului, astfel încât aceasta să devină una din cele mai eficiente metode de formare a perseverenței şi a spiritului de echipă? (more…)
Unul din lucrurile care i se reproşează cel mai vehement şcolii este că omoară curiozitatea copiilor noştri. Copii care iniţial descopereau entuziasmaţi lumea ajung de pe băncile şcolii nişte tineri blazaţi, cu interese foarte limitate, pe care parcă nu-i mai animă nimic. Tineri pe care nu-i interesează prea mult ce se întâmplă în jurul lor şi cu atât mai puţin tot ce ţine de şcoală. Ei bine, dacă e aşa, poţi face ceva să-ţi ajuţi copilul? Poţi să-l scoţi din apatie şi să-l faci la loc un tânăr curios, cu chef de explorat? Poţi să-i trezeşti curiozitatea faţă de şcoală, cunoaștere, adevăr?
Nervii. Ţipetele. Protestele prelungite. Datul din picior. Plânsul în gura mare. Ce minunată ar fi viaţa fără ele! Ce bine ar fi ca ele să dispară, iar tu şi copilul să vă jucaţi în armonie întreaga zi! Imaginează-ţi cum te-ai simţi când el ar veni spre tine şi, îmbrăţişându-te, ţi-ar spune că eşti un părinte minunat! … dar, gata cu visatul! În viaţa reală copilul tău e supărat. E supărat acum şi sigur va mai fi supărat dintr-o mie de motive de acum încolo. Va fi nervos şi pe bună dreptate dar şi din motive nejustificate. Aşa că, dacă chiar vrei să fii un părinte minunat, suflecă-ţi mânecile şi învaţă ce să faci când copilul tău este plin de emoţii negative.
În fiecare zi văd în faţa mea suferinţa. Văd mâini sprijinite în poală, resemnate în faţa vieţii, văd ochii rugători de copii neglijaţi şi umerii încleştaţi de oameni nedreptăţiţi. În fiecare zi aud poveşti incredibil de triste, povești despre dezamăgire, singurătate şi neputinţă. În fiecare zi văd oameni care se zbat la graniţa fină între luptă şi renunţare. Şi, în fata suferinţei tale, mă întreb ce rol am eu în viaţa ta? În ce fel îţi pot uşura eu greul bagaj pe care îl duci cu tine de-o viaţă? Ce pot face eu pentru tine?
În faţa blocului 4 fete se joacă şotron. Pe margine, o fetiţă stă şi se uită la ele, fără să participe la joc. Trei băieţi se apropie de ele şi unul din ei se repede să le strice jocul, maimuţărindu-se. Ceilalţi doi râd şi încearcă şi ei să intre în joc. Fetele protestează şi una din ele îi alungă pe băieţi. Ce scenă banală, nu-i aşa? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că, dacă ştii să te uiţi bine la astfel de scene, poţi prezice lucruri esenţiale legate de viitorul acestor copii? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că interacţiunile obişnuite dintre copii au puterea de a ne revela cine va fi predispus către depresie şi cine va avea probleme cu băutura, de exemplu?
Nu ştiu dacă ai trăit vreodată di
En-zu….zi-as-tul! En
În parc, un băiat de vreo 5 ani plânge de mama focului, cu o maşinuţă stricată în mână. Încercând să îl liniştească, mama îi spune: 
Lăsându-mă inspirată de primăvara care se apropie de noi tiptil, mi-a venit ideea unui mic proiect: cum ar fi ca în perioada asta să învăţăm să sădim, creştem şi hrănim emoţii pozitive? Nu de alta, dar mereu e loc de mai multă bucurie, satisfacţie şi entuziasm în viaţa noastră. Pe scurt, proiectul sună aşa: rând pe rând ne vom concentra atenţia asupra a zece emoţii pozitive. Le vom analiza pe fiecare în parte şi apoi ne vom gândi la câteva modalităţi practice de a le creşte în viaţa noastră şi a copiilor noştri.
Adu-ţi aminte pentru câteva clipe de ultima dată când ai avut o zi rea (frumoasă provocare, nu-i aşa?). Fă un scurt inventar al emoţiilor negative de atunci şi al intensităţii cu care le-ai trăit. Le-ai luat în considerare pe toate? Buun. Acum, te provoc să îţi aduci aminte şi de emoţiile pozitive din ziua respectivă: bucurie, încântare, voie bună, calm, etc. Ce emoţii pozitive ai trăit şi cu ce intensitate? Dacă eşti un om normal, îţi va veni greu să ţi le aminteşti, sau, chiar dacă îţi vin în minte câteva, vei crede că ele au fost sporadice şi de intensitate scăzută. Cum ar fi să îţi spun că