Diferenţe fundamentale între emoţiile negative şi cele pozitive
Adu-ţi aminte pentru câteva clipe de ultima dată când ai avut o zi rea (frumoasă provocare, nu-i aşa?). Fă un scurt inventar al emoţiilor negative de atunci şi al intensităţii cu care le-ai trăit. Le-ai luat în considerare pe toate? Buun. Acum, te provoc să îţi aduci aminte şi de emoţiile pozitive din ziua respectivă: bucurie, încântare, voie bună, calm, etc. Ce emoţii pozitive ai trăit şi cu ce intensitate? Dacă eşti un om normal, îţi va veni greu să ţi le aminteşti, sau, chiar dacă îţi vin în minte câteva, vei crede că ele au fost sporadice şi de intensitate scăzută. Cum ar fi să îţi spun că s-ar putea să nu îţi aminteşti bine? Nu, nu ai o problemă de memorie, ci doar cazi într-o capcană în care (aproape) toată lumea cade. (more…)
Imaginează-ţi o lume în care gândurile noastre ar fi la fel de vizibile ca nişte obiecte. O lume în care putea să vezi şi să strângi în mână emoţiile. În care ai mirosi şi gusta dorinţele cuiva. Ce simplu ar fi totul în acea lume, nu? (sau….). Ei bine, în lumea noastră, lucrurile nu sunt aşa de evidente. Ceea ce ce află în mintea cuiva nu se vede, nu se simte, nu se aude. Este un mister pe care încercăm să îl dezlegăm ghicind, aproximând, intuind. Uneori, acest lucru este extrem de dificil, aproape imposibil 
Dacă în articolele dedicate 
Începând cu vârsta de 6 ani copiii intră în etapa denumită “realism convenţional”. În cadrul acesteia prioritatea copiilor este să deseneze obiectele cât mai asemănătoare cu realitatea exterioară, și sa le execute într-o manieră cât mai convenţională.
În această perioadă studenții sunt in sesiune și elevii în focurile examinărilor finale, așadar este o etapă de studiu intensiv, stres si oboseală. Am observat că mulți liceeni si studenți nu au o metodă eficientă de a învăța, si din această cauză au rezultate slabe la testări, chiar dacă își pierd multe ore în fața cărților.
„Am desenat aici o printesa care il asteapta pe print. Mama printesei a plecat la bucatarie sa faca mancare”. Cam asa suna o poveste tipica spusa de o fetita de 5 ani pe marginea propriului desen (vom vedea ca nu intamplator mama e la bucatarie).
Intre 4 si 6 ani copilul creeaza cele mai savuroase desene, in care se intrezareste intreaga lume interioara a acestuia. In mintea lui, fiecare obiect sau persoana are cateva trasaturi importante, pe care el se straduieste sa le prezinte cat mai clar in desen.
Cand se cearta, unii parinti isi spun vorbe grele si isi varsa toate nemultumirile din casnicie de fata cu copilul. Deseori ei se confeseaza copilului despre cat de oribil este celalalt parinte, il intreaba pe acesta cine are dreptate, cu cine ar vrea sa ramana, si cu fiecare ocazie ii arata celuilalt parinte cum copilul ii tine partea. Acesti parinti sunt atat de incarcati emotional si atat de furiosi, incat nu realizeaza ce impact au aceste certuri asupra copilului.