Din păcate, în limba română nu există un cuvânt clar care să definească emoţia despre care îţi voi vorbi astăzi (în engleză se numeşte awe iar în română aproximările ar fi fascinaţie, contemplare, veneraţie, extaz. Eu o voi numi fascinație). Ca să înţelegi exact la ce emoţie mă refer, te invit la o experiență vizuală (volum mare şi pe tot ecranul, da? :)). Filmuleţul durează destul de mult (13 minute), dar uită-te măcar la primele 4. (more…)
Nu ştiu dacă ai trăit vreodată disperarea. Frica incontrolabilă în faţa viitorului. Sentimentul că eşti depăşit de situaţie, că eşti legat de mâini şi de picioare. Lipsa de ajutor când ai cea mai mare nevoie de el. Singurătatea în fața suferinţei. Dacă nu ai trăit disperarea, nu ai cum să cunoşti valoarea speranţei. Nu ai cum să ştii despre puterea ei de a te face să lupţi şi să mergi înainte. Şi nici despre capacitatea ei de a te ajuta să treci prin toate încercările. Pentru că speranţa este că sănătatea: nu îi dăm mare imporanță cât timp o avem, însă devine esenţială când ne lipseşte. Chiar dacă nu avem nevoie mereu de speranţă, este absolut necesar să o cultivăm, pentru momentele grele. (more…)
En-zu….zi-as-tul! En-(pauză, ochii mari)…-gu–siasmul. En– tu– zi– as– mul! După ce enumeră în cascadă emoţiile uzuale, copiii din grupul de dezvoltare emoţională trec la emoţii ceva mai complicate (cel puţin de pronunţat). Dacă întrebi orice copil din acest grup, ştie că entuziasmul este…”când de-abia aştepţi să se întâmple ceva sau să faci ceva”. În plus, el îţi şi dă câteva exemple de situaţii în care s-a simţit entuziasmat. Şi da, cu siguranţă sunt entuziasmaţi când ştiu că vor vorbi despre emoţii. Aşadar, să ne alăturăm şi noi grupului de pitici şi să vedem împreună cum să creştem şi dezvoltăm entuziasmul la copii. (more…)
În parc, un băiat de vreo 5 ani plânge de mama focului, cu o maşinuţă stricată în mână. Încercând să îl liniştească, mama îi spune: Ce tot plângi atât de la o jucărie? Alţi copii nu au ce mânca şi tu plângi pentru o maşinuţă, când mai ai acasă atâtea? Pe o altă bancă, o altă mamă îşi ceartă adolescenta: La câte am făcut eu pentru tine, tu aşa te porţi cu mine? Mai încolo, o bunică îşi mustră nepoţelul: Cum îi spui lui nenea că ţi-a dat bomboană? Nu te-a învăţat acasă să spui mulţumesc? Aş putea continua la nesfârşit cu încercări ratate de a-i învăţa pe copii recunoştinţa, dar cred că ai fi mai recunoscător dacă m-aş opri şi aş duce discuţia într-o direcţie mai pozitivă. Aşadar, să ne lăsăm inspiraţi de primăvară şi să vedem de ce, din seria celor 10 emoţii pozitive, am ales să vorbesc în primul rând despre recunoştinţă. (more…)
Lăsându-mă inspirată de primăvara care se apropie de noi tiptil, mi-a venit ideea unui mic proiect: cum ar fi ca în perioada asta să învăţăm să sădim, creştem şi hrănim emoţii pozitive? Nu de alta, dar mereu e loc de mai multă bucurie, satisfacţie şi entuziasm în viaţa noastră. Pe scurt, proiectul sună aşa: rând pe rând ne vom concentra atenţia asupra a zece emoţii pozitive. Le vom analiza pe fiecare în parte şi apoi ne vom gândi la câteva modalităţi practice de a le creşte în viaţa noastră şi a copiilor noştri. (more…)
Adu-ţi aminte pentru câteva clipe de ultima dată când ai avut o zi rea (frumoasă provocare, nu-i aşa?). Fă un scurt inventar al emoţiilor negative de atunci şi al intensităţii cu care le-ai trăit. Le-ai luat în considerare pe toate? Buun. Acum, te provoc să îţi aduci aminte şi de emoţiile pozitive din ziua respectivă: bucurie, încântare, voie bună, calm, etc. Ce emoţii pozitive ai trăit şi cu ce intensitate? Dacă eşti un om normal, îţi va veni greu să ţi le aminteşti, sau, chiar dacă îţi vin în minte câteva, vei crede că ele au fost sporadice şi de intensitate scăzută. Cum ar fi să îţi spun că s-ar putea să nu îţi aminteşti bine? Nu, nu ai o problemă de memorie, ci doar cazi într-o capcană în care (aproape) toată lumea cade. (more…)
„Nu eşti pe Facebook, nu exişti!” spun tinerii şi copiii noştri, în timp ce-şi petrec o mare parte din existenţă navigând pe paginile prietenilor. Observând cum profilul de Facebook este o parte constituentă a imaginii de sine, nu poţi să nu te întrebi ce efecte are Facebookul asupra tinerilor. Oare merită Facebook-ul un mare Like de la noi sau să îi dăm Block? Să îl share-uim şi cu copiii noștri? Şi dacă da, cum să o facem? Hai să vedem ce commenturi au lăsat oamenii de ştiinţă pe această temă. (more…)
Ştiu, ştiu, toţi copiii se uită la desene animate. Ştiu că este normal să o facă. Însă mai ştiu şi că unii copii gravitează în jurul desenelor şi că personajele de acolo le sunt mai apropiate decât membrii familiei. Ştiu că unii s-au născut cu desene animate şi sunt dependenţi de ele. Şi că părinţii lor, de frica circului din momentul închiderii televizorului aprobă tacit această practică (sau pur şi simplu le este mai comod să aibă copii care stau neclintiţi în fata desenelor, și ei îşi văd liniştiţi de treabă). Însă tu eşti un părinte responsabil (altfel n-ai fi aici 🙂 ) şi eşti sincer preocupat de tema desenelor animate. Aşa că cred că te pot ajuta. (more…)
Imaginează-ţi o lume în care gândurile noastre ar fi la fel de vizibile ca nişte obiecte. O lume în care putea să vezi şi să strângi în mână emoţiile. În care ai mirosi şi gusta dorinţele cuiva. Ce simplu ar fi totul în acea lume, nu? (sau….). Ei bine, în lumea noastră, lucrurile nu sunt aşa de evidente. Ceea ce ce află în mintea cuiva nu se vede, nu se simte, nu se aude. Este un mister pe care încercăm să îl dezlegăm ghicind, aproximând, intuind. Uneori, acest lucru este extrem de dificil, aproape imposibil (aş da orice să ştiu la ce te gândeşti, acum). Alteori, ca prin minune, înţelegem perfect ce este în sufletul cuiva, astfel încât putem să fim pe aceeaşi lungime de undă cu el. Oare cum se naşte această abilitate minune de a cunoaşte interiorul altora, denumită teoria minții? (more…)
Te-ai întrebat vreodată cum ajunge copilul tău să înţeleagă ce este în mintea ta? Când începe să fie conştient de gândurile şi emoţiile altora? Cum se descurcă cu ghicitul intenţiilor celorlalţi? Ei bine, astăzi ai şansa să afli pe viu aceste lucruri, pentru că te invit să faci câteva experimente distractive (și celebre) cu copilul tău. Cele 4 teste sunt potrivite pentru copii de 3-7 ani, sunt extrem de ușor de făcut și nu sunt deloc dureroase 🙂 Dar cel mai important este că în urma lor vei afla cât de dezvoltată este o abilitate cheie a copilului tău, și anume abilitatea de a avea o teorie a minții. (more…)
