Probabil îți este cunoscută și ție senzația de gol interior. Poate o asociezi cu o tristețe persistentă, cu o plictiseală pustiitoare, cu sentimentul de a fi abandonat, cu o lipsă de sens sau cu o disperare ascunsă. Oricum ar fi, e o senzație gravă, apăsătoare, care nu pare potrivită cu ușurătatea copilăriei. Și totuși, de cele mai multe ori ea își are rădăcinile în primii ani de viață, în experiențele timpurii ale copilului. (more…)
De obicei, părinţii critici ştiu că sunt aşa şi nu se simt vinovaţi pentru asta. Dimpotrivă, consideră că ceea ce fac e spre binele copilului. Sunt aspru, spun ei, dar în felul ăsta îl învăţ pe copil să nu mai greşească în viitor. Ei bine, dacă critica e așa de utilă, poate n-ar fi rău să-i criticăm puțin și pe părinţii critici. (more…)
Nu-l mai ţine în braţe, că se învaţă aşa! Lasă-l să plângă, nu-l mai răsfaţa! Nu dormi cu el în pat, că îl înveţi răsfăţat! Orice proaspăt părinte este avertizat cu bunăvoință (sau uneori chiar presat) să nu-și răsfețe bebelușul. Din păcate, acest avertisment, repetat uneori ca un refren, este pe cât de răspândit pe atât de nociv. Hai să vedem de ce. (more…)
Copilul tău se transformă permanent, şi la fel e şi relaţia ta cu el. După momentele bune, de apropiere şi armonie urmează perioade cu ţipete, ameninţări şi furie, în care pare că lucrurile merg din rău în mai rău şi n-o mai scoateţi nicicum la capăt. Dacă se nimereşte să vă aflaţi într-o perioadă tensionată, am o soluţie pentru tine. (more…)
Când vine momentul “acelei discuţii”, majoritatea părinţilor trag aer în piept şi încep să turuie: ce sunt organele reproductive, ce înseamnă menstruaţie, care sunt metodele contraceptive, riscul sarcinii şi groaznicele BTS-uri. Îşi întreabă copilul dacă s-a lămurit şi, profitând de stânjeneala acestuia, declară subiectul încheiat şi apoi răsuflă uşuraţi. Au reuşit să ocolească cu graţie punctele fierbinţi (şi problematice) ale educaţiei sexuale: plăcerea sexuală, pornografia, pregătirea emoţională pentru începerea vieţii sexuale, schimbarea partenerilor sexuali, homosexualitatea, etc. Aceste subiecte incomode sunt trecute sub tăcere, urmând ca de ele să se ocupe prietenii şi atotştiutorul internet. (more…)
Nu ştiu dacă ştiai deja, dar există în tine un punct sensibil, care te face extrem de vulnerabil. Un punct care, la cea mai mică atingere, începe să doară. De cele mai multe ori îl atinge din greşeală copilul tău, prin felul lui de a fi. Uneori îl zgândări şi tu, când eşti supărat pe tine. Şi, din păcate, mai ştiu să îl atingă şi cei care, în funcţie de propriile interese, vor să-ţi vândă leacuri împotriva durerii. Drag părinte, punctul tău sensibil se numeşte vinovăţie şi poate că e vremea să începi să te vindeci. (more…)
Nervii. Ţipetele. Protestele prelungite. Datul din picior. Plânsul în gura mare. Ce minunată ar fi viaţa fără ele! Ce bine ar fi ca ele să dispară, iar tu şi copilul să vă jucaţi în armonie întreaga zi! Imaginează-ţi cum te-ai simţi când el ar veni spre tine şi, îmbrăţişându-te, ţi-ar spune că eşti un părinte minunat! … dar, gata cu visatul! În viaţa reală copilul tău e supărat. E supărat acum şi sigur va mai fi supărat dintr-o mie de motive de acum încolo. Va fi nervos şi pe bună dreptate dar şi din motive nejustificate. Aşa că, dacă chiar vrei să fii un părinte minunat, suflecă-ţi mânecile şi învaţă ce să faci când copilul tău este plin de emoţii negative. (more…)
Cu siguranţă îl ştii şi tu pe bătăuşul clasei, acel copil care inspiră tuturor frică şi cu care nu vrei să ai de-a face. Oaie neagră în toate grupurile, el este învinovăţit şi pentru greşelile pe care le face dar şi pentru cele pe care nu le face. Sătui să îi tot facă observaţie, profesorii şi directorul încearcă să scape de acest copil problemă. Depăşiţi de situaţie, părinţii lui şi-au luat mâna de pe el, după ce au încercat fără succes să îl liniştească. Poate chiar l-au mutat de câteva ori în alt colectiv, în speranţa că se va schimba ceva. Însă acum, de când şi-a găsit prietenii ”potriviţi”, lucrurile se înrăutăţesc şi el se îndreaptă încetul cu încetul către delicvență. (more…)
Dragă părinte,
Observ cum, vorbind despre copilăria ta, ţi se umezesc ochii. Ai avut o copilărie grea, cenuşie, plină de suferinţe. Părinţii tăi fie te-au abuzat, lovit şi umilit, fie te-au neglijat, lăsându-te să creşti la întâmplare. Cunoşti foarte bine suferinţa, singurătatea şi mai ales neputinţa. Neputinţa de a fi mic şi de a nu putea schimba ceva. Şi mai ales, ştii cât de mult ţi-ai dorit să creşti mare, ca să poţi în sfârşit pleca şi să laşi totul în urmă. Să începi de la capăt şi mai ales să nu, în nici un caz să nu devii un părinte la fel ca părinţii tăi. Eu nu vreau să îmi las copilul să simtă suferinţa pe care am trăit-o eu, iată motto-ul tău de părinte. (more…)
