Despre fetele care cresc fără tată
Dacă ne uităm în jur, observăm un număr tot mai mare de cupluri care divorţează sau se separă. În majoritatea situaţiilor cei doi parteneri trec printr-o perioadă foarte dureroasă, însă dorinţa de a încheia o relaţie tensionată şi de a fi din nou liberi îi ajută să treacă peste suferinţa separării. Pentru copiii lor însă, pe lângă suferinţa din perioada divorţului se adaugă şi realitatea de a trebui să trăiască fără un părinte aproape, de cele mai multe ori fără tată. (more…)
Dacă în articolele dedicate 
Când vine vorba despre mâncare, fiecare dintre noi avem anumite preferinţe şi reţineri. Pentru unii mâncatul este o plăcere în sine, şi nu contează prea mult ce este în farfurie. Pentru alţii însă un miros specific, un anumit aspect al mâncării, un anumit ingredient le poate tăia pofta de mâncare. Dacă refuzul anumitor mâncăruri este considerat un lucru normal la adulţi, nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul copiilor. Refuzul copiilor faţă de unele mâncăruri este considerat de către părinţi o ameninţare la adresa sănătăţii lor, şi de multe ori aceştia iau măsuri pentru remedierea situaţiei. Din păcate, aceste măsuri mai mult agravează şi înrăutăţesc problema, în loc să o rezolve. Aşa se face că uneori la baza unor tulburări grave de alimentaţie nu se află cauze psihologice majore, ci doar practici nepotrivite prin care părinţii vor să îşi facă copiii să mănânce. Iată care sunt două dintre cele mai frecvente practici nepotrivite:
Te invit să faci o călătorie înapoi în timp şi să îţi aduci aminte de prima zi de scoală. Mai ţii minte cum arăta clasa? Cum ţi s-a părut învăţătoarea? Cunoşteai pe cineva? Ce imagini sau întâmplări te-au impresionat? Şi mai ales, ce emoţii simţeai? Îmi imaginez că trăiai o mulţime de emoţii: poate curiozitate, poate teamă, poate nelinişte. Cred că erai şi tu conştient că intrarea la şcoală e un pas important, şi că multe lucruri se vor schimba de acum încolo.
Pentru ca este un moment asa de important, inceperea gradinitei este un subiect de mare interes pentru parinti. Iata de ce la articolul Cum sa iti pregatesti copilul pentru gradinita s-au strans foarte multe comentarii, majoritatea solicitari si primiri de sfaturi, in situatii concrete. Le-am adunat aici, ca sa nu se piarda odata cu schimbarea blogului. Asadar, daca ai timp, bucura-te de discutiile concrete pe marginea acestui subiect. 
Intrarea în grădiniţă este o schimbare foarte importantă pentru copil. Ea este prima experienţă majoră de socializare în afara familiei, care îl solicită pe micuț să se adapteze unui nou mediu. La grădiniţă nimic nu seamănă cu acasă: camera arată altfel, sunt alte jucării, alte zgomote, alte mirosuri, mâncarea are alt gust, programul este şi el diferit. Este normal ca micuţul să fie bulversat și să aibă nevoie de timp pentru a se adapta.
Tulburările de alimentație ale copilului au cauze complexe, atât de natură fizică cât și psihologică. Dintre cauzele de natură psihologică, unele stau la baza problemei și o declanșează, pe când altele accentuează și înrăutățesc în timp problema. În acest articol îți prezint principalele cauze psihologice ce pot determina refuzul de a mânca al copilului.
Poate că unii dintre voi suneti familiarizaţi cu „bătălia” dintre părinţi şi copii când vine ora mesei. Pe prima baricadă sunt copiii, care fie refuză orice fel de mâncare, fie sunt extrem de selectivi. Armele lor sunt refuzul îndârjit de a mânca, plânsul în spasme, aruncarea alimentelor pe jos, sau jocul nesfârşit cu lingura în farfurie.
Pedeapsa este, alături de recompensă, o metodă de disciplinare a copilului. Ea este o acţiune care presupune un anumit disconfort, frustrare sau chiar suferinţă, însă este