Chiar e bine să ne lăudăm copiii?
De-a lungul timpului, psihologii au încercat să înțeleagă de ce unii copii au o stimă de sine atât de scăzută. Una din concluziile la care au ajuns ei a fost că aceștia nu au fost destul de apreciați și lăudați de părinți. Așadar, ei le-au sugerat părinților și educatorilor să își laude și să își recompenseze cât mai des copiii. În timp însă, s-a dovedit că lauda nu este atât de benefică, ba chiar are unele efecte negative pe termen lung asupra copiilor. Chiar s-a afirmat că unele tipuri de laudă fac mai mult rău decât bine. În aceste condiții, poate te întrebi și tu care este diferența între laudele bune și cele nocive pentru copil, și cum este mai bine să ne lăudăm copiii.
Încă de la venirea pe lume a copilului mulți părinți încearcă să își dea seama cum va fi acesta când va creşte. Va fi la fel de agitat ca acum sau agitația este doar un comportament trecător? Faptul că întinde mânuţele către ceilalți şi zâmbeşte este un semn că va fi prietenos? Practic, aceşti părinţi încearcă să îşi dea seama care dintre trăsăturile de acum ale copilului vor rămâne la fel în timp. Ei bine, în prezent s-au descoperit 9 tipuri de manifestări ale copiilor care rămân relativ neschimbate toată viața. Acestea țin de 
Ce părere ai despre părinții care se ghidează după principiul: „
Când copilul tău vine să îl pârască pe colegul sau fratele lui, cu siguranţă este un moment delicat pentru tine: pe de o parte, vrei ca micuţul să îţi spună tot ce se întâmplă cu el, iar pe de altă parte nu vrei ca el să ajungă un pârâcios. Poate te-ai întrebat şi tu cum e cel mai bine să procedezi în acele momente. Pentru a găsi răspunsul trebuie mai întâi să înţelegi care sunt motivele pentru care copilul tău îi pârăşte pe ceilalţi. Fiind atent la ceea ce îl face pe copil să pârască, poţi găsi o cale potrivită de acţiune. Aşadar, hai să aflăm care sunt cauzele pentru care copilul îi pârăște pe ceilalţi:
Calmă, naturală, sensibilă, protectoare, delicată, puternică, veselă sau cochetă, este clar că ai un fel unic de a fi femeie. În devenirea ta ca femeie s-au adunat toate gândurile, emoțiile și amintirile din vremea în care erai o fetiţă, apoi o puştoaică, o domnişoară, o adolescentă, o tânără şi apoi o mamă. Felul în care ești acum se datorează și anumitor persoane care te-au învățat ce înseamnă să fii reprezentanta sexului frumos: mama, bunica, prietenele, învățătoarea, colegele. Te invit să facem împreună o călătorie în trecut, pentru a-ți reaminti câteva dintre momentele esențiale în formarea ta ca femeie:
Indiferent ce înseamnă pentru tine fericirea, sunt sigură că vrei să o trăieşti cât mai des. Deşi obţinerea fericirii este una dintre cele mai mari aspiraţii ale omului, până nu demult psihologii au omis să studieze ştiinţific ce anume putem face pentru a o dobândi. Fericirea era considerată o noţiune prea vagă şi prea abstractă pentru a fi studiată riguros, mai ales că fiecare om are propria viziune referitoare la aceasta.
De când începe să se mişte nestingherit prin casă, copilul se loveşte de anumite interdicţii, menite în primul rând să-l ferească de pericole. Dacă copilul a început să vorbească şi este autonom, înseamnă că poţi face primii paşi spre educarea lui. Poate te-ai întrebat şi tu ce este normal să îi cerem copilului de doi ani în materie de respectat reguli, care sunt riscurile unei disciplinări prea severe şi ce se întâmplă dacă nu începem încă educarea lui. Pentru a răspunde la aceste întrebări, te invit mai întâi să înţelegi la ce îi foloseşte copilului de doi ani disciplina.
Tu ai frați sau surori? Cum este relația dintre voi: de tipul „sângele apă nu se face” sau mai mult „frate frate, dar brânza-i pe bani”? Uitându-mă în jur, sunt suprinsă să văd cât de răspândită este ideea că e normal ca fraţii să nu se înțeleagă bine unul cu celălalt. Părinții par foarte dispuși să își scuze copiii aflați într-o aprigă rivalitate: fie dau vina pe firile lor diferite, fie spun că e normal să se și ciondănească. Unii părinți, care la rândul lor au fost în competiție cu frații lor când erau mici, nici nu își pot imagina cum e sa te înțelegi bine cu fratele sau sora ta. Toți cei care cred că este inevitabil ca frații să fie rivali, fără să vrea îşi privează copiii de avantajele enorme de a avea un frate: faptul că au pentru toată viaţa un confident, un tovarăş de joacă, un prieten bun, un protector, un sprijin în momente grele. Nefăcând nimic atunci când copiii se ceartă, părinţii permit ca rivalitatea dintre ei să le otrăvească relaţia cu sentimente de ranchiună, nedreptate, luptă pentru putere şi uneori cruzime.
Dacă înainte să împlinească doi anişori copiii sunt consideraţi nişte îngeraşi drăguţi, după ce au trecut de cea de-a doua aniversare ei se transformă uneori în adevăraţi drăcuşori. Mulţi părinţi se plâng că micuţii lor au devenit încăpăţânaţi, neastâmpăraţi sau obraznici. Oare să fie o coincidenţă faptul că aceste trăsături încep să se manifeste la doi ani, sau putem vorbi despre etapa în care copilul îl ia pe 
Later edit: am republicat acest post pentru ca am retrait entuziasmul de inceput de drum al primului an. Cata nevoie as avea de el acum, dupa 12 ani!