Competiţia dintre copii: de dorit sau de evitat?
Alexia încearcă din răsputeri să ia note mai mari decât colega ei de bancă. Luca a ieşit campion judeţean la şah şi acum se pregăteşte să intre în campionatul naţional. David se ia mereu la întrecere cu Matei, care aleargă cel mai repede în parc. Ce crezi, sunt aceşti copii fericiţi? Sunt ei relaxaţi? Este stima lor de sine ridicată? Au ei performanțe mai bune? Cu alte cuvinte, faptul că se află mereu în competiţie îi ajută pe aceşti copii cu ceva sau, dimpotrivă, le face mai mult rău? (more…)
Dacă eşti preocupat de formarea unei personalităţi puternice la copilul tău, sigur încerci să-l faci să-şi descopere propriul drum în loc să urmeze turma. Te străduieşti să-i formezi propriile preferinţe şi interese, în loc să le preia de-a gata pe ale altora. Însă, spre dezamăgirea ta, oricât de unic şi individual este copilul tău acasă, când intră într-un grup se transformă radical: era pasionat de pictatul pe pietre? Acum colorează cu roz poneii din revista Barbie. Prefera mâncarea sănătoasă? Acum vrea la Mac, ca prietenii lui. Oare de unde această transformare? Este presiunea grupului aşa de mare? Să fie influenţa nefastă a reclamelor? Oare de ce renunţă copiii aşa uşor la caracteristicile care-i fac unici şi îi imită pe ceilalţi?
În orice parc te-ai afla, sigur găseşti măcar un copil care le comandă celorlalţi ce şi cum să facă: 
Belarus. Moldova. Lituania. Rusia. Doar în aceste ţări din lume se bea mai mult alcool ca la noi. Altfel spus, 
Pe peretele din faţa blocului meu încă este scrijelit, după aproape 20 de ani, SHMT. Ţin minte foarte clar cum într-o zi vecinul meu, bun prieten dealtfel, mi-a scris această dedicaţie pe perete. Oare ce i-o fi venit ca dintr-o dată, după ce mă admirase atâta timp că învăţăm bine, să mă numească 
Fiecare părinte face tot ce poate ca să-şi protejeze copilul de durerea fizică: îl îngrijeşte dacă e bolnav, îi pansează rănile, îl calmează, îl învaţă cum să se apere de pericole. Dacă nu face asta, spunem despre el că este iresponsabil sau neglijent. Însă când vine vorba despre durerea psihică, lucrurile nu stau deloc la fel: nu ni se pare nimic în neregulă când auzim părinţi care spun: 
Cu siguranţă îl ştii şi tu pe bătăuşul clasei, acel copil care inspiră tuturor frică şi cu care nu vrei să ai de-a face. 
În faţa blocului 4 fete se joacă şotron. Pe margine, o fetiţă stă şi se uită la ele, fără să participe la joc. Trei băieţi se apropie de ele şi unul din ei se repede să le strice jocul, maimuţărindu-se. Ceilalţi doi râd şi încearcă şi ei să intre în joc. Fetele protestează şi una din ele îi alungă pe băieţi. Ce scenă banală, nu-i aşa? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că, dacă ştii să te uiţi bine la astfel de scene, poţi prezice lucruri esenţiale legate de viitorul acestor copii? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că interacţiunile obişnuite dintre copii au puterea de a ne revela cine va fi predispus către depresie şi cine va avea probleme cu băutura, de exemplu?
Fetiţele de 6 ani. Toate numai o buclă, o rochiţă înflorată, un zâmbet fermecător. Parcă nici nu-ţi vine să crezi când le auzi spunându-şi una alteia: