Imaginația nestăvilită este una dintre trăsăturile specifice copilăriei. În jocul lor, copiii se luptă cu super-eroi, folosesc bețe pe post de arme, au lungi conversații cu jucăriile de pluș, se transformă în prințese. Uneori, imaginația copiilor dă naștere anumitor personaje invizibile, pe care copiii le consideră reale. Acestea îi însoțesc pe micuți zi și noapte, fiind confidenții și complicii lor. Din păcate, apariția prietenilor imaginari nu este însoțită de un manual de utilizare a acestora. Așadar, va trebui să îți dai singur seama de ce au apărut, cât este normal să stea, când pot deveni motive de îngrijorare și mai ales cum să te porți cu ei. Îți prezint câteva informații care te pot ajuta în găsirea răspunsurilor.

De ce îşi creează copiii prieteni imaginari?

• Fantezia este un instrument la îndemâna oricărui copil. Ori de câte ori acesta nu își poate îndeplini o dorinţă sau o nevoie în viața de zi cu zi, el va apela la imaginație. Pentru copii satisfacerea nevoilor prin intermediul fanteziei este la fel de bună ca şi împlinirea reală a acestora. Acest lucru se întâmplă pentru că lumea este văzută de copil ca un loc magic, în care orice este posibil.
• Conform studiilor, aproximativ 13% din copii inventează un personaj imaginar. Cei mai mulţi dintre ei apelează la acesta ca să alunge singurătatea sau plictiseala şi pentru a avea cu cine să se joace.
• Mulţi copii îşi creează un prieten imaginar când trec printr-o perioadă stresantă, cum ar fi naşterea unui frăţior sau tensiuni în familie. Discutând cu el, copilul îşi exprimă emoţiile, temerile şi dorinţele, şi în felul acesta se eliberează de tensiune. La nevoie, un prieten imaginar este la fel de folositor ca unul în carne şi oase.
• În jurul vârstei de 3 ani copiii se confruntă prima oară cu obligaţia de a respecta reguli. Tot atunci, ei simt pe pielea lor că faptele rele atrag după sine pedepse. Din teama de pedeapsă şi pentru că le e greu să îşi asume responsabilitatea propriilor fapte, copiii apelează la prietenii imaginari. Aceştia sunt ţapii ispăşitori pentru toate greşelile şi acţiunile nepotrivite ale copiilor.
• Copiii care simt că nu pot să îşi exprime nevoile şi dorinţele direct vor apela la prietenii imaginari, care să exprime în locul lor ceea ce își doresc.
• Fetele îşi creează prieteni imaginari mai neajutoraţi decât ele, ca să poată să îi ocrotească şi să îi înveţe diferite lucruri.
• Băieţii îşi creează prieteni imaginari mai puternici decât ei, satisfăcându-şi în felul acesta nevoia de a fi în siguranţă. De asemenea, băieţii care au prieteni imaginari puternici se simt la rândul lor mai puternici.

Când devin prietenii imaginari un semn de îngrijorare?

Cum imaginația este cea mai ușoară modalitate de a-ți împlini o dorință, apelarea la ea nu este un lucru îngrijorător în sine. În anumite situaţii însă, prietenul imaginar poate deveni un impediment în dezvoltarea normală a copilului. Iată care sunt aceste situaţii:

• Copilul îşi pierde interesul faţă de lumea exterioară. Dezvoltarea imaginaţiei trebuie să meargă în paralel cu explorarea lumii din jur, nu să îi ia locul. Dacă copilul pare că nu mai este interesat de exterior şi în schimb îşi satisface toate nevoile afective în imaginaţie, este un motiv de îngrijorare.
• Copilul păstrează o relaţie apropiată cu prietenul imaginar mai mult de un an. De obicei copiii renunţă spontan la prietenul imaginar după 6-7 luni, sau în momentul când acesta nu le mai îndeplineşte nici o nevoie. Dacă după un an copilul încă apelează la prietenul lui imaginar la fel de des ca înainte, este un semn că el şi-a găsit folosește fantezia ca pe un refugiu în fața unei realități nesatisfăcătoare.
• Copilul se simte agresat de prietenul imaginar. Dacă relaţia dintre copilul tău şi prietenul imaginar se transformă într-o relaţie de tip dominare-supunere (în care prietenul imaginar îl domină pe copil sau îi spune să facă diferite lucruri interzise), atunci este posibil ca şi în viaţa de zi cu zi copilul să se simtă persecutat sau îngrădit de cineva, şi să încerce prin joc să găsească modalităţi adecvate de a-i face faţă. În acest caz, este important să îţi dai seama cine este acea persoană şi să încerci să schimbi ceva în felul lor de a interacţiona.

Pentru oricare din aceste situații îți recomand să apelezi la un psiholog pentru copii.

Ce să faci când copilul are prieteni imaginari?

•  Indiferent dacă eşti îngrijorat sau nu de prietenul imaginar al copilului, trebuie să realizezi că el este cea mai bună soluţie pe care copilul a găsit-o ca să îşi satisfacă anumite nevoi. Cum soluţia găsită de el chiar funcţionează, este important să îl susţii şi să nu încerci să îl convingi că prietenul imaginar nu există.
• Chiar dacă pare tentant, nu te implica prea mult în relaţia dintre copil şi prietenul lui imaginar. Acesta este creaţia lui, şi de aceea copilul trebuie să fie cel ce dirijează jocul în direcţia care îi convine mai mult, fără interferenţe din exterior.
• De multe ori prietenii imaginari sunt folosiţi pentru a-i scăpa pe copii de responsabilitatea unor fapte rele. Chiar dacă micuţul dă vina pe prietenul lui pentru o faptă comisă de el, este important ca el să simtă totuşi consecinţele. Poţi de exemplu să îi spui că, deşi prietenul a făcut respectiva faptă, el, fiindu-i prieten, îl va ajuta să repare boacăna făcută.
• Prietenul imaginar apare trebuie să te facă conştient de nevoile pe care copilul tău nu şi le satisface în realitate. Pe termen lung, tu va trebui să îi creezi copilului condiţiile necesare astfel încât el să găsească soluţii din lumea reală la problemele lui.

Roade ale imaginaţiei copilului, prietenii imaginari îl ajută pe copil şi îţi transmit un mesaj şi ţie. Aşa că fructifică fantezia copilului, împlinindu-i în acelaşi timp nevoile într-un fel cât se poate de real.

(Sursa foto)