Skip to content
20 Mar 16

Cum învingem teama de eşec?

teama de esecDintre toate piedicile care stau în calea unei bune dezvoltări, teama de eşec mi se pare cea mai mare. Cum apare teama de eşec cum copiii se blochează şi se eschivează, refuzând să mai participe la activitate. Teama de eşec apare atât la copiii care au probleme cu învăţarea cât şi la cei foarte inteligenţi, atât la cei timizi cât şi la cei îndrăzneţi. Pe termen lung, ea poate face diferenţa între un copil care obţine performanțe şi unul care renunţă când dă de greu. Oare ce poţi face să-ţi ajuţi copilul să scape de ea? read more…

28 Feb 16

Cum dezvolți curiozitatea copilului tău?

curiozitateaUnul din lucrurile care i se reproşează cel mai vehement şcolii este că omoară curiozitatea copiilor noştri. Copii care iniţial descopereau entuziasmaţi lumea ajung de pe băncile şcolii nişte tineri blazaţi, cu interese foarte limitate, pe care parcă nu-i mai animă nimic. Tineri pe care nu-i interesează prea mult ce se întâmplă în jurul lor şi cu atât mai puţin tot ce ţine de şcoală. Ei bine, dacă e aşa, poţi face ceva să-ţi ajuţi copilul? Poţi să-l scoţi din apatie şi să-l faci la loc un tânăr curios, cu chef de explorat? Poţi să-i trezeşti curiozitatea faţă de şcoală, cunoaștere, adevăr? read more…

14 Feb 16

De ce sunt unii copii timizi?

timiditateaCând se fâstâcesc şi lăsă privirea în pământ, copiii timizi sunt tare drăgălaşi. Văzându-i cum se ţin strâns de părinţi, ezitând să se apropie, te apucă duioşia faţă de ei. În ochii lor însă, propria timiditate nu este un accesoriu drăguţ, ci mai degrabă un blestem. Jena, stânjeneala şi ruşinea pe care le simt în momentele de timiditate sunt poveri grele, care le umbresc bucuria de a se apropia de ceilalţi. Oare cum de au ajuns aceşti copii timizi? S-au născut aşa sau au devenit timizi în urma unor experienţe din copilărie? read more…

28 Jan 16

Ce facem cu vinovăţia?

vinovatiaTrăim într-o lume plină de vinovăţii: de la vinovăţii minore, trecătoare (iar am mâncat prea multe dulciuri), la vinovăţii adânci, ca nişte pietre de moară (din cauza mea s-au despărţit părinţii). Suntem înconjuraţi de vinovăţii intime, particulare (iar m-am purtat urât cu Gicu) dar şi de vinovăţii care atârnă asupra noastră, a tuturor (poluăm prea mult, distrugem planeta). Trăim vinovăţii concrete (azi n-am făcut sport) sau vinovăţii ascunse, neclare (ceva nu e în ordine cu copilul meu şi este vina mea). Şi, în fața vinovăţiei, fiecare se descurcă cum poate: unii o ignoră, alţii o îndură, unii fug de ea, alţii sunt dărâmaţi de vină.  Oare care din aceste soluţii sunt cu adevărat bune pentru noi? read more…

16 Jan 16

Ce trăsături de caracter au frații mai mari?

fratele mai mareLasă-l și pe el să se joace cu jucăriile tale, că e mai mic! Dă-i lui mașinuța ta, nu vezi că plânge după ea? Trebuie să ai grijă de fratele tău, ca ești mai mare! Iată câteva fraze foarte cunoscute fraților mai mari, care le-au marcat copilăria. La rândul lor, frații mai mari au și ei replicile lor tipice: Mereu i-ai dat celui mic mai mult! Pe cel mic îl iubiți mai mult decât pe mine! Ce crezi, experiențele de viață prin care trec doar frații mai mari le formează acestora câteva trăsături distinctive de caracter? Și dacă da, oare care sunt aceste trăsături? read more…

5 Jan 16

Cum îți dai seama dacă un copil este dislexic?

copil dislexicSă ne uităm la câţiva copii de nota 5 la şcoală. Unul este inteligent însă total neinteresat de şcoală, clasicul “Brânză bună în burduf de câine”. Altul vine dintr-o familie dezorganizată, care nu se ocupă de el. Al treilea are un intelect de limită şi, oricât se străduieşte, nu poate scoate mai mult de-un cinci. Mai există oare şi alte cazuri? Da, mai este copilul cu dislexie, care, deşi nu aparţine nici unei categorii de mai sus, este greşit încadrat într-una din ele. Vrei să aflii mai multe despre el? read more…

30 Dec 15

Ce fel de caracter vrei să aibă copilul tău?

caracterul copiluluiCu fiecare etapă de creştere copilul are ocazia să înveţe lucruri bune: să împartă, să fie politicos, să se joace frumos, să devină independent, etc. Astfel, pe măsură ce creşte, el îşi dezvoltă firesc anumite calităţi. Însă există şi trăsături de caracter care nu vin odată cu vârsta şi nici nu apar de la sine. Trăsături precum bunătatea, altruismul, curajul, corectitudinea, care fac diferenţa între un caracter frumos şi unul urât, viciat. Acestea au nevoie să fie cultivate cu răbdare iar tu, ca părinte, eşti dator să contribui la dezvoltarea lor. Astăzi îţi propun să priveşti în perspectivă asupra trăsăturilor de caracter pe care vrei să le formezi la copilul tău. read more…

10 Dec 15

Ai un copil deştept? Ajută-l să nu pară tocilar!

tocilarPe peretele din faţa blocului meu încă este scrijelit, după aproape 20 de ani, SHMT. Ţin minte foarte clar cum într-o zi vecinul meu, bun prieten dealtfel, mi-a scris această dedicaţie pe perete. Oare ce i-o fi venit ca dintr-o dată, după ce mă admirase atâta timp că învăţăm bine, să mă numească Super Hiper Mega Toci?

Bineînţeles, acest articol nu este despre apucăturile sadice ale vecinului meu, ci despre reacţia copiilor la teribila etichetă de tocilar.

read more…

22 Nov 15

Ce să faci când copilul tău e supărat

ce sa faci cand copilul tau e suparatNervii. Ţipetele. Protestele prelungite. Datul din picior. Plânsul în gura mare. Ce minunată ar fi viaţa fără ele! Ce bine ar fi ca ele să dispară, iar tu şi copilul să vă jucaţi în armonie întreaga zi! Imaginează-ţi cum te-ai simţi când el ar veni spre tine şi, îmbrăţişându-te, ţi-ar spune că eşti un părinte minunat! … dar, gata cu visatul! În viaţa reală copilul tău e supărat. E supărat acum şi sigur va mai fi supărat dintr-o mie de motive de acum încolo. Va fi nervos şi pe bună dreptate dar şi din motive nejustificate. Aşa că, dacă chiar vrei să fii un părinte minunat, suflecă-ţi mânecile şi învaţă ce să faci când copilul tău este plin de emoţii negative. read more…

8 Nov 15

Tinerii de azi şi dezvoltarea emoţională

2195937698_19a61cc0c6_zFiecare părinte face tot ce poate ca să-şi protejeze copilul de durerea fizică: îl îngrijeşte dacă e bolnav, îi pansează rănile, îl calmează, îl învaţă cum să se apere de pericole. Dacă nu face asta, spunem despre el că este iresponsabil sau neglijent. Însă când vine vorba despre durerea psihică, lucrurile nu stau deloc la fel: nu ni se pare nimic în neregulă când auzim părinţi care spun: Ia nu te mai smiorcăi atâta! Plângi de răsfăţat ce eşti! Las că-ţi trece până te măriţi! Nu ai de ce să plângi! Însă suferinţa psihică nu este şi ea tot suferinţă? Nu doare la fel de mult să te simţi respins, jignit, înspăimântat, singur? Nu ai nevoie la fel de mare de îngrijire când eşti copleşit de sentimente negative? read more…