Care e rolul meu în viaţa ta?
În fiecare zi văd în faţa mea suferinţa. Văd mâini sprijinite în poală, resemnate în faţa vieţii, văd ochii rugători de copii neglijaţi şi umerii încleştaţi de oameni nedreptăţiţi. În fiecare zi aud poveşti incredibil de triste, povești despre dezamăgire, singurătate şi neputinţă. În fiecare zi văd oameni care se zbat la graniţa fină între luptă şi renunţare. Şi, în fata suferinţei tale, mă întreb ce rol am eu în viaţa ta? În ce fel îţi pot uşura eu greul bagaj pe care îl duci cu tine de-o viaţă? Ce pot face eu pentru tine? read more…
Dragă părinte,
Observ cum, vorbind despre copilăria ta, ţi se umezesc ochii. Ai avut o copilărie grea, cenuşie, plină de suferinţe. Părinţii tăi fie te-au abuzat, lovit şi umilit, fie te-au neglijat, lăsându-te să creşti la întâmplare. Cunoşti foarte bine suferinţa, singurătatea şi mai ales neputinţa. Neputinţa de a fi mic şi de a nu putea schimba ceva. Şi mai ales, ştii cât de mult ţi-ai dorit să creşti mare, ca să poţi în sfârşit pleca şi să laşi totul în urmă. Să începi de la capăt şi mai ales să nu, în nici un caz să nu devii un părinte la fel ca părinţii tăi. Eu nu vreau să îmi las copilul să simtă suferinţa pe care am trăit-o eu, iată motto-ul tău de părinte. read more…
Zece emoții de primăvară: Recunoștința
În parc, un băiat de vreo 5 ani plânge de mama focului, cu o maşinuţă stricată în mână. Încercând să îl liniştească, mama îi spune: Ce tot plângi atât de la o jucărie? Alţi copii nu au ce mânca şi tu plângi pentru o maşinuţă, când mai ai acasă atâtea? Pe o altă bancă, o altă mamă îşi ceartă adolescenta: La câte am făcut eu pentru tine, tu aşa te porţi cu mine? Mai încolo, o bunică îşi mustră nepoţelul: Cum îi spui lui nenea că ţi-a dat bomboană? Nu te-a învăţat acasă să spui mulţumesc? Aş putea continua la nesfârşit cu încercări ratate de a-i învăţa pe copii recunoştinţa, dar cred că ai fi mai recunoscător dacă m-aş opri şi aş duce discuţia într-o direcţie mai pozitivă. read more…
Adu-ţi aminte pentru câteva clipe de ultima dată când ai avut o zi rea (frumoasă provocare, nu-i aşa?). Fă un scurt inventar al emoţiilor negative de atunci şi al intensităţii cu care le-ai trăit. Le-ai luat în considerare pe toate? Buun. Acum, te provoc să îţi aduci aminte şi de emoţiile pozitive din ziua respectivă: bucurie, încântare, voie bună, calm, etc. Ce emoţii pozitive ai trăit şi cu ce intensitate? Dacă eşti un om normal, îţi va veni greu să ţi le aminteşti, sau, chiar dacă îţi vin în minte câteva, vei crede că ele au fost sporadice şi de intensitate scăzută. Cum ar fi să îţi spun că s-ar putea să nu îţi aminteşti bine? Nu, nu ai o problemă de memorie, ci doar cazi într-o capcană în care (aproape) toată lumea cade. read more…
„Nu eşti pe Facebook, nu exişti!” spun tinerii şi copiii noştri, în timp ce-şi petrec o mare parte din existenţă navigând pe paginile prietenilor. Observând cum profilul de Facebook este o parte constituentă a imaginii de sine, nu poţi să nu te întrebi ce efecte are Facebookul asupra tinerilor. Oare merită Facebook-ul un mare Like de la noi sau să îi dăm Block? Să îl share-uim şi cu copiii noștri? Şi dacă da, cum să o facem? Hai să vedem ce commenturi au lăsat oamenii de ştiinţă pe această temă. read more…
Am împlinit patru ani! (vremea schimbărilor)
Tocmai am realizat că s-au împlinit 4 ani de când am început să scriu pe blog. Patru ani! Ştiu că pare un clişeu, dar chiar nu mi-am dat seama când au trecut aceşti ani! Ţin minte cu precizie cum m-am decis să încep să scriu, miile de frământări pe care le-am avut înaintea primelor articole, bucuria primelor aprecieri pozitive. Deşi am scris 193 de articole, încă nu simt că am epuizat nici un sfert din subiectele de psihologie a copilului. În acelaşi timp, sunt tot mai conştientă de faptul că este timpul să merg mai departe. read more…
5 Greşeli pe care le faci când înveţi
Îţi prezint următorul scenariu clişeu: în noaptea de dinaintea unui examen un student, cu o cană imensă de cafea pe masă, ia în mână cursurile şi un marker și învaţă toată noaptea. Efortul lui intens şi puterea voinţei sunt, bineînţeles, răsplătite cu o notă mare la examen. Oricât de seducător pare acest scenariu, în realitate el promovează unele dintre cele mai ineficiente metode de a învăţa. Hai să subliniem aceste greşeli uzuale, care transformă învăţarea în ceva ineficient şi consumator de timp. read more…
Copilăria este, printre altele, şi tărâmul fricilor. Pentru că sunt vulnerabili şi pentru că nu înţeleg lumea în care trăiesc, majoritatea copiilor experimentează în copilărie temeri și spaime, care se pot prelungi până la vârsta adultă. Despre fricile copilăriei am putea zeci de pagini, şi tot nu le-am epuiza. Asta pentru că fricile sunt de toate felurile: unele sunt intense însă trec repede, sperieturi ocazionale. Altele sunt ascunse, puţin intense dar persistente, însoţindu-l pe copil timp îndelungat. Există frici groaznice, care vin şi pleacă din senin, denumite panici. Există frici complet iraţionale, fără temei în realitate, care se încăpăţânează să rămână lângă copil şi nu-l lasă în pace. Astăzi însă, nu îmi propun să fac un inventar al fricilor. read more…
Să mai și dăm în mintea copiilor!
Nu știu de ce, dar mereu îmi imaginez că cei care îmi citesc articolele mă consideră o persoană serioasă, așezată, puțin sobră, aș zice. Asta pentru că scriu mai ales despre probleme și dificultăți, suferințe de tot felul și alte aspecte întunecate ale existenței noastre de zi cu zi. Însă realitatea este (din fericire) diferită: îmi place la nebunie să mă distrez cu copiii! În majoritatea ședintelor râdem, ne zbenguim și punem în practică tot felul de idei trăznite: ieri de exemplu am umplut cabinetul de sfori, inventând un adevărat labirint cu lasere, prin care trebuia să te târăști ca sa treci. Alaltăieri am vânat fantome care zburau libere (auzi la ele) prin cabinet, și le-am arestat. Mai acum o saptămână read more…
Reflecții despre rolul de părinte
Eu, ca mamă, vreau să fiu calmă cu copilul meu, aşa cum era bunica cu mine. Eu nu o să îmi bat niciodată fetiţa, aşa cum făcea tatăl meu! Ca şi tată, vreau o să fiu prietenul copilului, nu cineva de care să îi fie frică! Eu nu o să îmi las copilul de izbelişte, mă voi ocupa serios de educaţia lui! Iată doar câteva dintre posibilele răspunsuri la întrebarea: ce fel de părinte vrei să fii? read more…