Skip to content

Nici copilul tău nu e fericit singur? (Poate e vremea să vină la consiliere de grup)

by Raluca Mosora on 6 aprilie, 2021

Nu știu dacă realizezi, dar majoritatea motivaționaliștilor de azi pun accent tot mai mare pe auto-suficiență: iubește-te pe tine însuți, acceptă-te singur, fii tu cel mai bun prieten al tău, ascultă-te, pune-te pe tine pe primul plan etc etc. Sună grozav, cine nu ar vrea să fie fericit singur, fără ajutorul nimănui? Dar, grație pandemiei, fiind singur în casă și tot mai izolat, sper că realizezi și tu că ideea asta scârțîie puțin. Da, sigur că trebuie să ai o relație bună cu propria persoană, dar problema e că ți se induce subtil faptul că, dacă ai o relație bună cu tine însuți, nici nu mai ai nevoie de cei din jur. Sau, cel puțin, nu ar mai trebui să ai nevoi emoționale de la ei. Ceea ce e atât de greșit!

Suntem în esență ființe sociale care depind, au nevoie și se dezvoltă folosind puterea grupului! Suntem făcuți să căutăm compania altora, să ne pese de părerea altora, să fim influențați de alții! Creierul nostru tânjește după feedback, acceptare și apreciere din partea altora! Și sper că observi cum toate nevoile ăstea sociale, profund înrădăcinate în noi, ușor ușor capătă conotație negativă: ești prea dependent de cei din jur, nu trebuie să îți pese de părerea nimănui, dacă cauți compania altora fugi de tine însuți, în fine, ce e cu tine de tânjești atâta după conectare emoțională? Și ușor usor, te trezești că ai doar 2-3 prieteni cu care poți vorbi orice. Că familia extinsă se întâlnește doar la ocazii (care, slavă domnului nu durează mai mult de o zi) că atunci când zici clan te gândești doar la mafioți iar comunitățile de care aparții sunt grupurile de Facebook.

Vai, Raluca, ești prea pesimistă, probabil e din cauza meseriei. Oare? Ok, tu ca tu, ești adult și ai devenit în timp selectiv, îndepărtându-te de oamenii care nu îți plac. Nu e de mirare de ce ai rămas doar cu o mână de oameni apropiați. Dar adolescenții? Dar copiii de 10 ani care stau în camera lor zile în șir? Întreabă-i cum le e și-ți vor zice că le e bine, că nu au nevoie de alții ci își îndeplinesc nevoile sociale pe rețelele de socializare! Pentru ei a avea mai mulți prieteni virtuali decât reali este o normalitate. Pentru ei a nu vorbi cu membrii familiei mai mult decât strictul necesar este o normalitate. Pentru ei a nu aparține de un grup, clan sau comunitate reală (adică nu virtuală) e o normalitate. Da, toți caută cu disperare conectarea dar li s-a indus atât de mult ideea că nu trebuie să o ceară de la cei din jur încât li se pare firesc să o găsească pe chaturile de la jocuri. Își fac prieteni, confidenți și iubiți online, se îndrăgostesc și se despart online, au relații de 2-3 ani în care nu se văd decât pe apel video (dacă nu mă crezi înseamnă că pur și simplu nu ai adolescenți prin preajmă). Numește-mă old fashion, dar orice ar fi, nu mă convingi că lumea virtuală va putea înlocui cu succes atingerea, zâmbetul, plinătatea contactului față în față. Ah, și dacă crezi că adolescenții reușesc de fapt să fie auto-suficienți și poate chiar nu mai au nevoie de ceilalți (așa cum îi presează motivaționalii) te dezamăgesc din nou. Pentru că eu chiar cred că lucrurile merg exact invers: nu te iubești pe tine însuți mai întâi și apoi îi iubești pe ceilalți ci mai întîi trebuie să te simți iubit, acceptat și înțeles de cineva din exterior și abia apoi interiorizezi aceste emoții și le transformi în iubire de sine, acceptare de sine și înțelegere de sine!

Hai că m-am luat cu vorba și am uitat că voiam de fapt să îți arăt ce soluții am găsit. Pentru că, da, am căutat soluții care chiar să ne scoată din însingurare și am decis să fac ceva concret. Deci, dacă te simți bine integrat social și la fel e și copilul tău, articolul se oprește aici, rugându-te totuși să meditezi mai mult la direcția profund individualistă (chiar izolaționistă, aș zice, dacă ar exista acest termen) spre care merge sociatatea. Dacă simți însă că pe copilul tău (sau pe tine!!) îl cam prinde capcana singurătății ciulește-ți.. ochii în continuare.

Cum ar fi să încerci (tu sau copilul tău) consilierea de grup?

Nu știu ce părere ai tu despre consilierea de grup, dacă ai mai fost sau doar îți imaginezi cum e, așa că o să îți explic pe scurt ce e.

  • Chiar dacă e un grup în care ne întâlnim ca să vorbim despre noi și problemele noastre, nu e doar un grup de suport sau ventilare emoțională. Adică nu ne întâlnim doar să ne plângem, ci ne propunem și niște obiective terapeutice (adică să rezolvăm, nu doar să exprimăm).
  • Consilierea de grup nu este pentru persoane cu probleme (orice înseamnă pentru tine asta) ci pentru oameni absolut normali care au o perioadă mai dificilă. Un criteriu de selecție a participanților este tocmai să nu aibă probleme de natură psihiatrică (pentru că aceștia au nevoie de psihoterapie de grup și nu de consiliere de grup, adică de o intervenție mai profundă și mai îndelungată).
  • În grup nu doar vorbim ci participăm activ la exerciții și metode terapeutice. Asta înseamnă că nu suntem la consiliere doar ca să vedem cum stă treaba ci ne implicăm ca să rezolvăm ceva.
  • Întâlnirile sunt regulate și se întind pe o perioadă mai lungă de timp, de minim 3 luni. Membrii grupului rămân aceiași pe tot parcursul grupului.
  • Grupul respectă regula confidențialității (nu vorbim în afara întâlnirilor despre ce spun alții la grup) și alte reguli de grup (atmosferă de toleranță, empatie, respect, fiecare are spațiu să vorbească și să se exprime).

Practic, dacă te gândeai să mergi (sau să îți duci copilul) la psiholog dar nu prea erai hotărât, acum poți să iei în calcul consilierea de grup. Ca să faci mai bine diferența între nevoia de consiliere de grup și nevoia de consiliere individuală, uite câteva diferențe semnificative.

Consilierea de grup e mai potrivită când:

  • te simți izolat sau însingurat
  • crezi că ai probleme pe partea relațională și vrei să îți îmbunătățești abilitătile sociale
  • simți nevoia de conectare socială cu ceilalți
  • te simți în largul tău să te deschizi în fața altor oameni
  • vrei să descoperi mai bine cum sunt alți oameni

Pe de altă parte, consilierea individuală te ajută mai mult dacă:

  • vrei să îți analizezi mai în profunzime problemele și simți că ai nevoie de mult timp doar pentru tine (da, la consilierea de grup nu ai mereu toată atenția terapeutului îndreptată asupra ta)
  • Vrei o evaluare psihologică (să stabilim în profunzime rădăcinile și cauzele problemelor din prezent)
  • Te temi că ceilalți nu te-ar putea înțelege sau pur și simplu nu vrei să vorbești despre lucruri prea personale pentru tine

Dacă consilierea de grup nu e pentru voi te îmbrățișez cu drag și sper să treceți cât mai bine prin perioada asta. Ah, în schimb, dacă ai în minte pe cineva care ar putea fi interesat trimite-i articolul (spune-i că e despre însingurare, ca să nu creadă că îl trimiți la psiholog:) ). Dacă te tentează ideea de a participa, iată detalii organizatorice:

  • Vor exista 3 grupuri de consiliere:
  • un grup pentru pre-adolescenți ( 10-13 ani)
  • un grup pentru adolescenți (14-19 ani)
  • un grup pentru adulți.
  • Pentru că îmi doresc ca grupurile să se întâlnească fizic prioritatea o vor avea cei din Brașov. Dar, la solicitare, sigur putem face și grupuri online.
  • Înscrierile se fac în perioada 6-15 aprilie. Din 19 aprilie îi dăm drumul, indiferent de numărul de particpanți (vor fi totuși minim 6).
  • După ce te-ai înscris urmează o discuție scurtă cu mine în urma căreia voi decide dacă ești sau nu pregătit pentru această formă de consiliere.
  • Consilierea de grup se va întinde pe minim 12 săptămâni. Frecvența va fi o dată pe săptămână timp de 2 ore. Întâlnirile se vor desfășura în cabinetul psihologic cu respectarea strictă a normelor în rigoare. Dacă situația o cere, firește că ne mutăm temporar în online.
  • Costul unei ședințe este de 100 Ron.
  • Înscrierile se vor face completând linkul de aici. Dacă ai orice întrebări sau nelămuriri contactează-mă la ralucamosora@gmail.com

Nu știu cum te simți tu, dar eu sunt entuziasmată că voi demara aceste grupuri. Simt în jur așa o nevoie de conectare încât aproape cred că e o datorie să creez un context pentru existența lor. It is a date, then? 🙂

(Sursa foto1, foto2 si foto3)

Articol din categoria:Copilul în familia lui
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.