Cum adică educație sexuală în școli?
În cei 10 ani de consiliere școlară, printre subiecte legate de familie, note și prieteni discuția a dus, inevitabil, și la delicata problemă a sexului. Dincolo de clasicele discuții despre pubertate, BTS-uri, curiozitate și experiențe sexuale, au fost câteva exemple care mi-au rămas în minte.
- Chicotind între ei: noi am învățat deja despre sex, găsim orice informații pe siteul www.homosexuali.ro (2 elevi de 8 ani, povestind mândri despre cunoștințele lor)
- Are ceva dacă nu ne începem viața sexuală până la 15 ani? La noi în liceu umblă vorba că trebuie să te săruți până la 12 ani și să îți începi viața sexuală până la 15 (eleve de 12 ani).
- Când am fost prima oară la menstruație m-am speriat, nu știam ce e, mi-am ascuns lenjeria pătată în dulap și eram speriată ce o să zică mama dacă o va găsi (elevă de 13 ani).
- Știm ce e cu sângele ăla. Înseamnă că fetele vor să facă prostii (băieți de 13 ani, despre menstruație).
- Eu nu am zone intime, nu mă deranjează dacă cineva mă atinge (elev de 12 ani mustrat că le pipăie pe fete).
- Când mi-am făcut prima prietenă, am întrebat-o pe mama dacă e ok, ca să nu fac vreo prostie. Ea mi-a dat voie. După 2 luni prietena mea nu a mai vrut să fie cu mine, așa că m-am enervat pe ea și i-am rupt piciorul (băiat de 12 ani).
- Mi-am început viața sexuală la 12 ani pentru că partenerul meu mi-a spus că altfel mă părăsește. A doua zi toată școala știa (elevă de 14 ani)
- Eu știu că dacă fac pipi după activitatea sexuală nu rămân însărcinată (elevă, clasa a IX-a, care și-a început deja viața sexuală)
- Să nu îl atingi, că se rupe (copil de 3 ani, referindu-se la penisul lui, pe care îl descoperise de curând și îl atingea des)
- Noi nu umblăm cu ea, că a făcut deja 2 avorturi (fete de 12 ani, despre colega lor).
- Nu e adevărat, nu sunt însărcinată. Am zis și eu așa, la mișto, să văd ce zic alții (elevă însărcinată de 14 ani, încercând să dezmintă ceea ce știa toată școala).
- Când m-am uitat în telefon, am fost șocată. Nici nu știam dacă trebuie să chem poliția sau ce să fac. Am văzut poze cu fetița mea dezbrăcată, în poziții compromițătoare. O pusese prietena ei de aceeași vârstă să pozeze, așa cum a văzut la mama ei (mama unei fete de 5!!! ani).
- Dacă s-a întâmplat asta înseamnă că vom fi homosexuali? (copii de 11 ani, după ce au fost atinși de câțiva colegi în toaleta băieților și aceștia au mimat actul sexual cu ei)
Și acestea sunt doar o parte din ele. Intenționat am lăsat deoparte cazurile de terapie din cabinet, în care părinții au aflat despre preocupările legate de sex ale copiilor și au decis să facă ceva în privința asta. La fel, nu am menționat nimic despre ce mi-au spus adulții din terapie despre experiențele sexuale din propria lor copilărie.
Deci nu, să nu facem educație sexuală în școli. Să lăsăm inocența copilăriei, pentru că, nu-i așa, copiii noștri nu au acces la pornografie, nu trec prin experiențe sexuale, nu au întrebări și nici frământări despre propriul corp. Ei nu intră în contact cu mesaje de natură sexuală sau, chiar dacă le văd, nu le înțeleg. Nu se vor informa de pe internet sau de la prieteni de aceeași vârstă ci vor apela întotdeauna la părinți, care știu exact ce se întâmplă cu copiii lor și știu cum să poarte acea discuție. Să îi lăsăm pe copii singuri cu spaimele, umilința, rușinea sau necunoscutul care pot apărea în urma contactului cu sexualitatea pentru că, nu-i așa, dacă deschidem subiectul le trezim poftele, îi pervertim și mai ales le transmitem mesajul că sexualitatea este o parte importantă și integrantă a vieții.
Eu cred că îndemnul e ironic…Cumva articolul explică prin exemple ce înseamnă să lași copiii să învețe singuri despre viața sexuală. Să nu înțeleagă vreun părinte rușinos că e bine să nu se facă educație sexuală în scoli 🙂
Prima oara cand am abordat subiectul educatiei privind sexualitatea la profesorii de gimnaziu si liceu era prin 1994. Majoritatea au avut probleme serioase in a vorbi despre astfel de lucruri. Era o atitudine generata de o anumita educatie care considera subiectul prea intim pentru a fi verbalizat. Treptat lucrurile s-au schimbat si cei mai multi profesori au inteles cat de importanta este informatia corecta oferita intr-un context adecvat. In fond sunt probleme biologice normale care trebuie abordate firesc, astfel incat cei la care ajunge mesajul sa fie nu numai informati ci sa aiba si un comportament normal.
Asa e, si multi profesori cred ca se tem de intrebari incomode care tin strict de actul sexual, cum ar fi care sunt pozitiile sexuale? ce inseamna orgasm? etc. Probabil se tem sa nu para ca i-au incurajat pe copii sau ca le-au starnit si mai mult interesul legat de sex. Din cauza asta, ca sa nu para ca sunt in tabara celor ce incurajeaza inceperea vietii sexuale, am vazut super multi profesori care abordau strict latura negativa a sexului: bts, sarcini nedorite, rusine, etc. E un subiect tare delicat si as fi pentru cursuri de formare a dirigintilor strict pentru a discuta acest subiect.
Absolut. Însă, foarte important, fără diferențiere în funcție de vârstă se poate face mai mult rău. Copiii trebuie să simtă că simți informați, nu rușinati în timpul lecțiilor de educație despre corp, relatii, sex. Si în această ordine, cred eu.
Fetita mea s-a simțit foarte jenată la 10 când, la prima lecție de PSHE/RE în Anglia, li s-a arătat, printr-un desen desigur, anatomia masculină. Acasă, mi-a spus că i s-au parut utile informațiile despre cum să mănânci sănătos, menstruatie, igienă, dar că, și desi băieții erau în altă clasă, a simțit un disconfort când filmulețul a trecut la explicații (de bază) și imagini cu anatomia masculină.
Desigur, noi părinții am primit filmulețul înainte de a li se arata copiilor, și am avut dreptul să acceptăm sau refuza vizionarea lui de către fetița noastra in clasă. Un filmuleț inocent, potrivit vârstei, dar, recunosc ca, atunci când s-a făcut zoom pe părțile genitale masculine, am simțit și eu, adult fiind, o strângere de inimă. E posibil ca ceva similar să fi simtit și fetița mea în clasă. Mi-am încercat sa-mi explic, și cred că bruschetea cu care s-a trecut de la întreg corpul la părțile genitale e posibil sa fi cauzat jena și pentru fetița mea.
Da, adevarul e ca e un subiect tare tare delicat. Eu cred ca nu l-as face in grupuri de mai mult de 5 copii, ca sa cer feedback constant asupra impactului pe care il au informatiile primite.