Skip to content

Cum sa formezi un copil independent

by Raluca Mosora on 22 January, 2018

Sa nu-l tii in pat cu tine, ca nu mai scapi de el. Sa nu-l iei prea mult in brate, ca se invata asa. Cand plange sa-i spui ca e deja baiat mare, deci sa se stapaneasca. Invata-l sa fie independent inca de mic, ca altfel ramane sub fusta ta toata viata. Doar nu vrei sa ajunga ca aia care locuiesc cu parintii si la 40 de ani, nu? Nu! Oricat par aceste sfaturi de bun simt, ele nu-ti ajuta copilul sa fie mai independent. Dimpotriva! Exista o alta cale, mult mai sigura, de a-i forma copilului una din calitatile cele mai apreciate din zilele noastre. Vrei sa afli care e?

Independenta, o nevoie fundamentala

Cand ne nastem aproape ca nici nu putem respira fara ajutorul cuiva, atat suntem de dependenti si neajutorati. Independenta nu este un dat, ci un proces care se construieste treptat, si, din pacate, unii din noi nu reusesc niciodata sa devina cu adevarat independenti.
Insa faptul ca independenta este dobandita si nu innascuta nu inseamna ca ea trebuie formata din exterior. Dimpotriva, exista in interiorul fiecaruia o nevoie puternica de independenta, care apare inca din primele luni de viata si care ne insoteste permanent. Hai sa vezi cum o recunosti.

  • De cand incepe sa devina receptiv la lume, bebelusul e tot mai dornic sa descopere cum functioneaza si cum se pot folosi lucrurile din jur. Insa el nu exploreaza lumea doar din curiozitate. El o face ca sa o ia in stapanire, adica sa invete sa se descurce cat mai bine singur. Ai ghicit, din nevoia de a fi independent.
  • Lasa-ma si pe mine sa fac ce faci tu, pare ca spune micutul de numai un an, cand se inversuneaza sa umble si el cu lucrurile cu care umbla adultii si care imita tot. Uneori, el descopera singur cum se utilizeaza anumite lucruri, si asta il face tare mandru. De fapt, e tare mandru la orice achizitie noua, chiar daca nu e laudat de ceilalti. Pentru ca orice noua achizitie il face mai pregatit sa faca fata lumii, adica mai capabil sa se descurce singur.
  • Tot nevoia de independenta il face sa se joace de-a… (vorbitul la telefon, mersul la gradinita, gatitul, etc), adica sa exerseze in imaginatie fel de fel de scenarii. Prin jocurile de rol el isi formeaza abilitati noi si se pregateste sa faca fata singur unor situatii din viata de zi cu zi.
  • Nevoia de independenta il face pe piciul de 2 ani sa spuna Nu la cererile adultului, indiferent care sunt acestea. Nu, nu vreau sa fac ce-mi spui tu, pentru ca vreau sa fac ce vreau eu, asta este prima lui declaratie indirecta de independenta.
  • Inceputul disciplinarii este mai mereu dificil tocmai pentru ca orice regula atenteaza de fapt la independenta copilului. Luptele de putere cu adultii, refuzul regulilor, toate au ca motivatie dorinta de a face doar ce vrea el, adica, ai ghicit, independenta.
  • Dorinta de a creste odata mare este si ea animata de nevoia de independenta. Copilul vrea sa fie mare ca sa aiba in sfarsit voie sa faca ce vrea el, sa fie pe picioarele lui, sa nu mai ceara voie nimanui sa faca ce vrea.
  • Odata cu inceputul adolescentei, nevoia de independenta este la un nivel maxim. Adolescentul vrea sa se desprinda de parinti si isi cauta propriile modele, propriul fel de a fi. El se revolta impotriva autoritatii si vrea sa descopere singur un nou sistem de valori care sa-l ghideze. Tot acum este si etapa in care experimenteaza cum e sa ia decizii in nume propriu si cum e sa fie pe picioarele lui.
    Precum vezi, indiferent ca se manifesta printr-un Nu spus la 2 ani sau printr-un Nu adolescentin, nevoia de independenta apare de-a lungul copilariei si duce la crestere, la evolutie, la responsabilitate. Si atunci cum de, in ciuda acestei nevoi, unii copii esueaza din  deveni independenti? Ce ii face pe unii sa nu se poata desprinde, uneori niciodata, de parinti?

De ce raman unii copii dependenti?

 

O sa iti dau raspunsul foarte rapid: pentru ca, uneori, copiii renunta la aceasta nevoie in schimbul uneia si mai de baza, si anume nevoia de siguranta.

Nevoia de siguranta deriva din insasi imprevizibilitatea vietii si este deci una dintre nevoile noastre fundamentale. Ca fapturi vii avem nevoie de siguranta fizica (un mediu previzibil, fara pericole, asigurarea hranei, adapostului), de siguranta emotionala (sa stim ca suntem acceptati si ca nu vom fi exclusi din grup), de siguranta referitoare la viitor. Cum viata este in esenta ei nesigura, aceasta nevoie nu poate fi niciodata deplin indeplinita. Si totusi, unii copii se simt de cele mai multe ori in siguranta pe cand altii, mai nefericiti, se afla intr-o permanenta nesiguranta.

Copiii nesiguri fie considera ca mediul exterior este periculos sau imprevizibil, fie au legaturi nesigure cu ceilalti, fie se tem pentru ziua de maine. Nesigurantele lor pot veni din interior, dintr-un sentiment de vulnerabilitate si lipsa de incredere in sine sau pot fi induse din exterior, de catre parintii care se simt nesiguri si care ii transmit si copilului aceasta stare. Nesiguri fiind, acesti copii fac singurul lucru care-i face sa se simta in siguranta: renunta la explorarea mediului exterior si se adapostesc langa adultul care le poate oferi cea mai multa siguranta.

Precum am mai spus, nevoile noastre interactioneaza permanent unele cu celelalte. Aparent, nevoia de siguranta si nevoia de independenta il indreapta pe copil in sensuri opuse. Nevoia de siguranta il face pe copil sa se apropie de adult si sa se indeparteze de necunoscut. Nevoia de independenta il face sa se indeparteze de adult si sa se avante in lume. Una incurajeaza explorarea, cealalta nu. Una merge spre asumarea riscului, cealalta spre evitarea lui. Una spre curaj, cealalta spre precautie.

In realitate insa, ele nu sunt contradictorii ci se potenteaza una pe alta. E adevarat ca nu pot fi amandoua indeplinite simultan, insa, cand totul merge bine, copilul penduleaza mereu intre ele. Mai intai el cauta siguranta si, odata ce o are, isi permite sa plece in explorarea lumii. Explorarea se termina cand se simte in pericol si cand intra in actiune iar nevoia de siguranta.

Cu cat copilul exploreaza mai mult cu atat devine mai autonom, iar asta il ajuta sa prinda incredere in sine si sa aiba sentimentul ca se poate descurca singur. Faptul de a se sti tot mai pe picioarele lui il face sa se simta in siguranta chiar si cand e singur, si asta, la randul ei, duce la o si mai mare independenta.

Asadar, cum formezi un copil independent?

 

In lumina celor spuse mai sus, sper ca realizezi ca sentimentul de siguranta este o conditie esentiala ca sa se poata manifesta nevoia de independenta.

Daca vrei sa ai un copil independent, da-ti seama ca rolul tau este in primul rand sa fii o baza de siguranta pentru copil. Rolul tau nu este de a-l forta pe copil sa fie independent (punandu-l in pat singur cand nu e pregatit, provocandu-l sa faca niste sarcini pe care inca nu le poate face, fortandu-i in vreun fel cresterea). Dimpotriva. Tu trebuie sa-l faci sa se simta in siguranta si asta va face ca, atunci cand e pregatit, sa dea glas nevoii lui interioare de independenta. Paradoxal, cu cat copilul se simte mai aproape de tine, cu atat ii este mai usor sa se indeparteze, cand vine vremea. 

Parintele care nu reuseste sa ii ofere copilului sentimentul de siguranta (fie pentru ca el insusi crede ca lumea e un loc prea nesigur, fie ca este prea rece, fie ca e prea instabil, fie ca vrea sa-l controleze pe copil), ii va periclita acestuia nevoia de independenta. In cautarea sigurantei, copilul va ramane cramponat de parinte si asta ii va reduce din oportunitatile de a deveni autonom. Daca nu reuseste sa exploreze destul, el va ramane nesigur pe sine, incapabil sa-si ia propriile decizii si deci, si mai agatat de parinte.

Probabil te intrebi acum cum anume sa creezi o relatie sanatoasa cu copilul, care sa ii ofere acestuia siguranta de care are nevoie. Ei bine, aceasta este o discutie foarte importanta si cu siguranta voi mai scrie despre ea. Insa, daca vrei sa fii independent, te invit sa explorezi in profunzime acest subiect la o conferinta care trateaza fix acest subiect: Cum sa formezi o relatie sanatoasa de atasament intre parinte si copil. Suna bine? Scrie-mi intr-un comentariu intentia ta de a participa si, daca esti in primii 10, iti ofer un voucher de 7o % reducere! Hai, mergi acum sa citesti mai multe despre conferinta si apoi, dupa ce ai explorat suficient, intoarce-te la mine 🙂

(Sursa foto1, foto2 si foto3)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
9 Comments
  1. Roxana permalink

    Buna ziua, v-as ruga tare mult sa-mi recomandati un psiholog pentru copii in Bucuresti.
    Multumesc.

  2. Simona Corlateanu permalink

    Bună ziua.Ma interesează conferință de care ați specificat un articol. As vrea sa particip. Multumesc

  3. Mancas Andreea permalink

    Buna ziua! Si eu as dori sa particip 🙂

  4. Olga Scanteie permalink

    Si eu vreau sa particip!

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.