Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

Cum să-ţi pregăteşti copilul pentru mersul la doctor, dentist sau frizer?

by Raluca Mosora on 21 March, 2017

Mersul la dentist doare aproape întotdeauna. Vizita la doctor este doar uneori înţepătoare. La frizer însă, nu este niciodată dureros. Şi totuşi, cunosc copii de-a dreptul îngroziţi când aud de frizer, chiar dacă ştiu că n-o să păţească nimic. La fel, cunosc o grămadă de copii care merg fără probleme la dentist, chiar dacă ştiu că îi va durea. E ca şi cum frica de doctor, dentist sau frizer nu are legătură cu nivelul de durere implicat în operaţiune, ci cu cât sunt de pregătiți copiii de dinainte. Aşa că, dacă micuţul tău are o problemă cu injecţiile, scoaterea dinţişorului sau scurtarea bretonul, iată ce poţi face pentru el.

Pentru că se referă la o situaţie punctuală, frica de doctor, dentist sau frizer este de cele mai multe ori bagatelizată. Însă, dacă te uiţi la numărul mare de adulţi care refuză să meargă la doctor, chiar dacă îşi pun sănătatea în pericol sau la cei care merg la dentist doar când nu mai suportă durerea, îţi dai seama că problema nu e aşa de simplă. Da, frica de doctor, dentist sau frizer este punctuală, însă se poate întinde de-a lungul a mulţi ani şi uneori ne poate urmări toată viaţa. Iată de ce eu cred că merită să-i acordăm puţină atenţie şi să vedem ce poţi face tu ca părinte ca să o previi:

Nota bene: pentru simplificarea textului nu o să scriu mereu doctor, dentist sau frizer. Voi scrie doar dentist, însă sfaturile se pot aplica foarte bine şi doctorului sau frizerului.

  • Nu îţi păcăli copilul. Din dorinţa de a-i scurta chinul, poate crezi că e mai bine să nu-i spui copilului că îl duci la dentist decât atunci când eşti chiar în faţa cabinetului. Dacă vei face asta într-adevăr el nu va suferi decât din momentul în care îşi dă seama unde e, însă suferinţa lui va fi mult mai intensă. În plus, el se va simţi îngrozitor de trădat de tine şi va avea tendinţa să se revolte. Ca să nu mai spun că îi va scădea încrederea în tine şi că va fi neliniştit la orice plimbare în locuri noi. Aşadar, spune-i cu măcar două zile înainte că trebuie să mergeţi la dentist, ca el să aibă timp să se pregătească.
  • Răspunde-i la toate întrebările. Fii sincer cu copilul şi spune-i cât mai clar ce se va întâmpla pe parcursul mersului la dentist. Bineînţeles, nu vei accentua detaliile înfricoşătoare, însă nici nu trebuie să omiţi aspecte importante, chiar dacă sunt neplăcute (polizorul doare, i se va face o injecţie, etc). Copiilor nu le plac lucrurile imprevizibile şi au nevoie să ştie la ce să se aştepte, mai ales dacă merg prima oară în acel loc. Cu cât micuţul tău îşi va face o părere mai realistă despre ce se va întâmpla, cu atât va fi mai puţin surprins neplăcut în timpul experienţei.
  • Dă-i voie să fie îngrijorat. Grijile şi scenariile îngrozitoare de dinaintea mersului la dentist, oricât par de inutile, îşi au rolul lor. Ele se numesc anxietate anticipatoare şi îl pregătesc emoţional pentru ce va urma. Se pare că micuţii care trăiesc anxietatea anticipatoare se descurcă mai bine în timpul evenimentului stresant decât cei care nu au avut timp să se pregătească pentru el. Aşadar, nu considera frica de dinaintea dentistului ca fiind în plus faţă de frica din timpul evenumentului, ci în locul ei.
  • Nu-l ruşina pentru frica lui. În cazul în care copilul tău e speriat abţine-te să îi dai una din replicile Nu are de ce să-ţi fie frică, Celorlalţi nu le e frică, Eşti băiat mare şi nu trebuie să plângi, Las că-ţi trece până te măiți. Cum am mai tot spus, emoţiile au o viaţă a lor şi nu se pot opri după cum vrem noi. În loc să-i negi frica e mai bine să-i spui Te înţeleg, e normal să îţi fie frică. Hai să vedem cum să facem să o diminuăm.
  • Ascultă-i toate scenariile negative, chiar dacă sunt nerealiste. Fiind cuprinşi de frică, mulţi copii îşi imaginează lucruri îngrozitoare înaintea mersului la dentist. În loc să îi spui că asta nu are cum să se întâmple, mai bine caută cu el posibile soluţii pentru fiecare scenariu. Astfel, cu soluţiile virtuale la el, se va simţi mai puternic şi mai în control pe situaţie.

  • Nu-i da voie să se eschiveze. În mod natural, copilul va încerca să amâne cât mai mult mersul la dentist. Când se apropie momentul el va încerca să negocieze cu tine, să caute scuze, să se revolte, să te impresioneze. În faţa acestora e nevoie să te menţii pe poziţii şi să nu cedezi. Faci asta nu pentru că eşti lipsit de inimă, ci pentru că ştii că, cu cât amâni mai mult, cu atât le dai temerilor proporţii mai mari.
  • Explică-i de ce e absolut necesar să mergeţi la dentist. Ca să te menţii pe poziţii te va ajuta să îi arăţi că îl duci la dentist nu ca să îl pedepseşti ci pentru binele lui: ca să îi repari dinții, ca să nu îl doară mai târziu, ca să fie sănătos, să mestece alimentele bine, să aibă o respiraţie frumos mirositoare, să arate mai bine, etc. Astfel, el va înţelege că mersul la dentist nu este o tortură fără sens, ci că presupune o mică durere trecătoare, în schimbul unor avantaje mai mari pe termen lung.
  • Ajută-l să-şi adune curajul. Da, este normal ca micuţului să îi fie frică de dentist, însă asta nu înseamnă că e normal şi să fie copleşit şi neputincios. Dimpotrivă, cu cât frica este mai mare, cu atât şi curajul trebuie să fie pe măsură. Prezintă-i copilului mersul la dentist ca pe o ocazie de a deveni mai curajos. Spune-i că el a mai fost de câteva ori curajos în viaţa lui, şi aduceţi-vă aminte împreună de câteva situaţii în care s-a simţit curajos. Lasă-l să retrăiască una din aceste situaţii şi găsiţi împreună o postură a curajului (Cum stă un om curajos? Unde în corp simţi curajul?). Căutaţi modele de curaj şi imitaţi-le. Jucaţi-vă orice joc care îl face să se simtă curajos şi încrezător în sine.
  • Învaţă-l să se relaxeze. Frica poate fi diminuată şi prin metode de relaxare. Găseşte cu copilul cât mai multe modalităţi de a-şi linişti corpul: respiraţie adâncă, relaxarea muşchilor, reamintirea unor situaţii plăcute, strângerea în braţe a jucăriei preferate, etc.
  • E timpul să exersaţi. Dacă i se pare o idee bună, joacă-te cu copilul de-a mersul la dentist. Astfel, el îşi va descărca o parte din frică prin joc (ceea ce e bine, pentru că jocul poate fi la o adică întrerupt dacă frica devine prea intensă), dar îşi va şi întări curajul şi capaciatea de a se relaxa. În joc este bine ca el să fie şi dentistul dar şi pacientul. Jucaţi-vă până când copilul spune că se simte mai pregătit şi până când nivelul de anxietate îi scade.
  • Pregăteşte-i o mică recompensă pentru reuşită. Ştiu, recompensele sunt o formă de motivaţie exterioară, însă sper că nu te aştepţi ca micuţul să meargă la dentist din plăcere sau interes. Recompensele sunt potrivite tocmai pentru acest tip de situaţii: neplăcute, nedorite, dar care nu pot fi evitate. Gândul la recompensa dorită de după dentist s-ar putea să-l ajute să rabde până la capăt eventuala durere.
  • Fii tu însuţi pregătit. Nu în ultimul rând, este impotrant să fii tu însuţi pregătit să-ţi însoţeşti copilul prin această experienţă pe care el o consideră neplăcută. A fi pregătit înseamnă să îi accepţi emoţiile aşa cum vin, şi mai ales să îl însoţeşti emoțional, dacă suferă. El are nevoie să ştie că se poate baza pe tine nu ca să fugă de experienţă, ci ca să treacă cu bine prin ea.

La final, vreau să te avertizez că, chiar dacă faci tot ce am zis mai sus, e posibil ca micuţului tău tot să-i fie frică de dentist, doctor sau frizer. Fie din cauză că e mai anxios din fire, fie din cauza unor experienţe neplăcute anterioare, fie din mii de alte posibile cauze, el s-ar putea să devină tot mai stresat. Dacă anxietatea lui se transformă în atacuri de panică sau frica ia proporții tot mai mari, este bine să mergi cu el la psiholog. Caz în care, ghici, trebuie să-l pregăteşti de dinainte? 🙂

Acest articol este dedicat Frizeriei pentru copii Prichindel, locul în care mergeam și eu când eram mică. Țin minte și acum cum m-am suit emoționată pe scăunelul în formă de căluț și m-am simțit răsfățată cât timp am fost tunsă. La sfârșit, mama m-a privit admirativ și mi-a spus că arăt ca o domnișoară, și asta m-a făcut tare mândră de mine. Îmi doresc ca toți copiii să se simtă minunat când merg la frizer și să simtă și ei că este o experiență frumoasă! 

(Sursa foto1, foto2, foto3)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.