Ce trebuie să ştii despre alcool (1)

Belarus. Moldova. Lituania. Rusia. Doar în aceste ţări din lume se bea mai mult alcool ca la noi. Altfel spus, am reuşit performanţa de a fi pe locul 5 mondial la consumul de alcool! Să ciocnim în cinstea acestei reuşite! Lăsând gluma la o parte, hai să vedem câteva lucruri esenţiale pe care trebuie să le ştii despre consmul de alcool, mai ales dacă copilul tău se pregăteşte să iasă la prima bere cu băieţii.

Nu o să mai insist asupra consecinţelor negative ale alcoolului. Din moment ce suntem o ţară atât de prosperă în alcoolici, sunt sigură că ai şi tu în jur câteva exemple de oameni care şi-au distrus viaţa cu băutura şi, ca bonus, le-au făcut mizerabilă şi viaţa celor din jur. Ştiu şi că eşti conştient că alcoolismul este o problemă gravă, pe care nu o poţi trece cu vederea. Aşadar să trecem direct la subiect şi să punctăm câteva din lucrurile care chiar contează când vine vorba de alcool și pe care, cel mai probabil, nu le știai.

Când devine alcoolul o problemă?

Este alcoolul în sinea lui bun sau rău? Cum tocmai ţi-am adus în minte imaginea alcoolicului ratat, probabil înclini să crezi că alcoolul este un lucru rău şi periculos. În acelaşi timp însă, nu poţi să-l demonizezi pentru că ştii şi tu cât de bine pică un păhărel de vin la o masă copioasă sau o bere la întâlnirile cu prietenii. Mai mult decât atât, alcoolul nu numai că nu e rău, dar chiar are efecte benefice pentru noi: reduce riscul de boli de inimă, ne relaxează, ne dă o stare euforică, ne energizează. Aşadar, alcoolul nu e o problemă în sine, ci devine una doar dacă abuzăm de el. Dar oare care este linia de demarcaţie între consumul benefic şi cel abuziv de alcool?

Consumul benefic de alcool înseamnă de fapt să nu depăşeşti o anumită doză recomandată de alcool. Doza recomandată să măsoară în măsuri (o măsură înseamnă 10 mililitri de alcool pur). Astfel, o bere obişnuită (de 0,5 l cu 5% alcool) are 2,25 măsuri, un pahar de 100 ml de vin roşu (14% alcool) are 1,4 măsuri iar un pahar de 50 ml băutura spirtoasă tare (40% alcool) are două măsuri.

Femeile pot bea 7 măsuri de alcool săptămânal, grupate astfel încât să nu depășească 3 măsuri odată (adică fie bei doar o măsură zilnic, fie bei de 3 ori pe săptămână câte 2 măsuri,etc. Indicaţia este ca într-o săptămână măcar 2 zile să fie total fără alcool).

Bărbaţii pot bea 14 măsuri de alcool săptămânal, grupate astfel încât să nu depășească 4 măsuri odată (fie 2 măsuri pe zi, fie 4 măsuri în 3 zile, etc. Există aceeaşi indicaţie, ca cel puţin 2 zile să fie fără băutură deloc). Cât timp te încadrezi în aceste limite, alcoolul îşi va arăta spre tine doar faţa luminoasă, benefică.

Consumul abuziv de alcool. Cât timp unora le este suficient păhărelul zilnic, altora începe să le facă cu ochiul un al doilea păhărel, pentru că aşa-i alcoolul, dezvoltă toleranţă. Toleranţa înseamnă că pe măsură ce organismul se obişnuieşte cu băutura, nu mai este suficient un păhărel ca să obţii starea euforică, ci ai nevoie de tot mai mult. Ştii că te îndrepţi către consumul abuziv când:

• A bea devine modul obişnuit de a-ţi încheia ziua
• Bei mai mult decât îţi propui înainte să te apuci.
• Ai nevoie de tot mai mult alcool ca să te îmbeţi
• Cel puţin o persoană din jurul tău îţi semnalează că ai o problemă cu băutura.
• Tinzi să le ascunzi celorlalţi faptul că bei şi mai ales cât bei.
• Minim unul din domeniile vieţii (familia, muncă, prietenii) începe să fie afectat de faptul că bei (faci greşeli, intri în conflicte, devii iresponsabil).
• Continui să bei indiferent dacă încep să apară consecinţe neplăcute asupra organismului sau asupra relaţiilor cu ceilalţi.
• Începi să bei dimineaţa.

Consumul abuziv de alcool este deja o problemă, cu atât mai mult cu cât e mai greu de depistat. Cel care bea abuziv nu este dispus să-şi recunoască nici sieşi şi nici celorlalţi că are o problemă, mai ales că încă este funcţional şi încă nu au apărut probleme grave asociate băuturii (pierderea serviciului, divorţ, amenzi, etc). De asemenea, din cauză că el are perioade în care nu bea, se convinge singur că nu are probleme. Chiar dacă nu este obligatoriu ca cel ce abuzează de alcool să treacă direct la dependenţă, totuşi riscul este mare. În plus, deja obişnuinţa de a bea este instalată şi consecinţele negative au apărut: apare nevoia de a bea tot mai mult, relaţiile cu cei apropiaţi se strică, viața o ia pe o pantă descendentă. 

Dependenţa de alcool este cea mai sumbră parte a consumului de alcool. Ea înseamnă că deja organismul are nevoie fizic de alcool pentru a trăi, şi orice tentativă de a renunţa la băutură duce la sevraj (sevrajul, după cum mărturisesc alcoolicii, este Iadul pe Pământ). În această etapă, încetarea bruscă a administrării alcoolului este un pericol de moarte. Dorinţa de a bea se transformă într-o nevoie incontrolabilă, care domină viaţa individului. Alcoolicul nu mai este funcţional, adică nu-şi mai poate continua viaţa aşa cum o făcea înainte, ci devine obsedat de obţinerea şi consumul de alcool.

2. Cine este predispus să devină alcoolic?

Oare de ce doar unii oameni ajung alcoolici? În fond, toţi încep la fel, cu consumul ocazional. Cum de pot unii să se oprească pe când alţii îşi distrug viaţa? Cel mai probabil eşti tentat să crezi că există ceva greşit în personalitatea alcoolicilor: poate au voinţa mai slabă, poate sunt mai anxioşi de fel, poate sunt mai incapabili să spună nu. Psihologii au observat şi ei că mulţi alcoolici au în general probleme cu dependenţa, şi, chiar dacă renunţă la băutură se apucă să fumeze în exces, cad în patima jocurilor de noroc sau dau în alte vicii. Aşa că s-au gândit că există anumite trăsături de personalitate care predispun la dependenţă: stima de sine scăzută, complexe de inferioritate, anxietate, egoism, imaturitate emoţională. Din fericire însă, în urma cercetărilor derulate pe o perioadă lungă de timp, aceste ipoteze nu s-au confirmat, şi deci nu putem vorbi de anumite trăsături de personalitate ce predispun la dependenţă.

Aşadar, ce predispune la dependenţă, dacă nu trăsăturile de personalitate? Sigur sunt experienţele traumatizante din copilărie (abuzuri, neglijenţă, familii destrămate) sau condiţiile grele de viaţă (sărăcie, mizerie). Ei bine, oricât pare de ciudat, te înşeli din nou: cercetări repetate au dovedit că aceşti factori nu predispun la alcoolism. Cu alte cuvinte, poţi ajunge alcoolic indiferent dacă ai avut o copilărie lipsită de griji sau una nefericită. La fel, faptul că trăieşti în sărăcie sau în bogăţie nu te face mai predispus să bei. Şi atunci, care sunt de fapt adevăraţii factori de risc în problema alcoolismului?

• Predispoziţia genetică. Alcoolismul este în proporție de 50% transmis prin gene. Asta înseamnă că, dacă se întâmplă să ai o sensibilitate genetică la alcool, ai una din două şanse să ajungi alcoolic. Dacă există şi ceva factori de mediu care te invită la alcool, proporţia creşte. Sensibilitatea genetică este moştenită din familie, transmisă din generaţie în generaţie. Astfel, dacă ai un părinte alcoolic, şansele să devii şi tu unul dacă te apuci de băut sunt imense: de 8 ori mai mari decât la cei care nu au părinţi alcoolici! Această sensibilitate genetică nu este rodul modelului din familie: copiii de alcoolici adoptaţi de familii de nebăutori au aceleaşi şanse mărite să devină alcoolici, chiar dacă nu văd asta la părinţi.
• Vârsta la care începi să bei. Cu cât adolescenţii (sau copiii) descoperă băutura mai devreme, cu atât au şanse mai mari să devină alcoolici (în acest punct, poate te gândeşti să mai amâni o vreme prima bere cu fiul tău).
• Normele sociale. Dacă în mediul în care trăieşti alcoolul este acceptat şi chiar devine o normă socială (ce bărbat eşti tu dacă nu bei?), şansele să devii alcoolic sunt mai mari. De asemenea, dacă partenerul sau cel mai bun prieten al tău este alcoolic, sunt şanse mai mari să te tragă şi pe tine spre acest obicei.
• Depresia sau alte tulburări psihice. De multe ori în spatele alcoolului este o problemă psihică de care persoana încearcă să scape. În acest caz, alcoolul este ca o cârjă, ca un refugiu, şi nu este indicată interzicerea lui înainte ca tulburarea psihică să fie luată în considerare.

3. Alcoolismul este o boală sau un viciu?

Chiar dacă nu există o părere unanimă, în majoritatea ţărilor alcoolismul este considerat o boală. În România însă alcoolicii nu sunt trataţi ca bolnavi, ci mai degrabă ca vicioşi. Din cauză că începe cu o alegere, romanii sunt tentaţi să creadă că alcoolicul este singurul vinovat de felul în care a ajuns. Beţivanii îşi merită soarta spun românii, uitând că o grămadă de boli încep prin alegeri proprii greşite (câte boli nu au la bază sedentarismul, abuzul de mâncare, stilul de viaţă dezorganizat?). Însă, dacă nimănui nu-i trece prin cap să-l învinovăţească pe diabetic că este bolnav, toată lumea arată un deget acuzator către bolnavul de alcoolism. Această atitudine acuzatoare, acompaniată de stigma socială puternică şi de lipsa unor clinici specializate în lucrul cu ei fac ca şansele de vindecare a alcoolicilor români să scadă şi mai mult. Şanse care, după cum vom vedea în articolul următor, nu sunt deloc ridicate (de fapt, sunt înspăimântător de mici).

Acum, că știi care este diferența între consumul normal și cel abuziv de alcool, poți observa mai ușor dacă în jurul tău sunt persoane care au o problemă cu băutura. Și, dacă descoperi că există astfel de persoane, probabil te întrebi ce poți face pentru ele și ce șanse au să se vindece. Ți-aș răspunde chiar acum, dar să nu întrecem măsura cu informațiile! Mai bine punem întrebările la macerat, le distilăm bine și le răspundem cu sorbituri mici data viitoare! Hai noroc!

(Sursa foto1, foto2 si foto3)