Skip to content

Când şi cum să începem educaţia sexuală?

by Raluca Mosora on 6 May, 2016

educatie sexualaCând vine momentul “acelei discuţii”, majoritatea părinţilor trag aer în piept şi încep să turuie: ce sunt organele reproductive, ce înseamnă menstruaţie, care sunt metodele contraceptive, riscul sarcinii şi groaznicele BTS-uri. Îşi întreabă copilul dacă s-a lămurit şi, profitând de stânjeneala acestuia, declară subiectul încheiat şi apoi răsuflă uşuraţi. Au reuşit să ocolească cu graţie punctele fierbinţi (şi problematice) ale educaţiei sexuale: plăcerea sexuală, pornografia, pregătirea emoţională pentru începerea vieţii sexuale, schimbarea partenerilor sexuali, homosexualitatea, etc. Aceste subiecte incomode sunt trecute sub tăcere, urmând ca de ele să se ocupe prietenii şi atotştiutorul internet.

Dacă şi tu ai aceasta jenă referitoare la educaţia sexuală, nu te pot condamna. Cu siguranţă încă de când erai mic tot ce ţinea de sex era învăluit în ruşine, vinovăţie sau păcat. În acelaşi timp, ştiu că tu vrei să fii un părinte responsabil şi eşti conştient de multiplele mesaje de natură sexuală cu care sunt bombardaţi copiii noştri azi. Eşti conştient că vârsta de începere a vieţii sexuale scade către 13-14 ani, că sexul este prezentat doar ca o distracţie şi că pornografia pândeşte la uşă. Aşa că sigur vrei să faci ceva în direcţia asta. Dar ce să faci? Când şi cum să începi o educaţie sexuală adecvată provocărilor din zilele noastre?

Ştiu că te aştepţi la un răspuns tehnic şi clar (Încă din grădiniţă. De la primele semne ale pubertăţii). Stai liniştit, vor exista şi acestea, însă nu sunt aşa de importante. Important e să începi educaţia sexuală când te simţi tu pregătit. Adică după ce îţi clarifici atitudinea şi mesajele pe care vrei să le transmiţi referitoare la sex.

Dacă nu faci asta, copilul va simţi scindarea între ceea ce spui şi felul în care te simţi. Va percepe cât de inconfortabil te simţi când vorbeşti despre sex, şi va evita să caute la tine răspunsuri. Va observa că deschiderea ta faţă de sex dispare complet în momentul în care îndrăzneşte să spună că s-a îndrăgostit, şi este înlocuită de panică sau furie. Aşa că, da, trebuie mai întâi să-ţi clarifici tu însuţi ce crezi de fapt despre sex, ca apoi să fii pregătit mai departe, pentru copilul tău. Uite câteva întrebări la care cred că e bine să găseşti singur răspunsul înainte de a începe educaţia sexuală pentru copilul tău.

Cât de mult suntem conduşi de sex?

Ce crezi, omul este în esenţă o fiinţă sexuală? Cât de multe din acţiunile noastre sunt ghidate din umbră de impulsurile sexuale? Cu alte cuvinte, cât de mult ne ghidează sexul viaţa? De obicei, răspunsurile gravitează în jurul a doi poli (bineînţeles, atitudinea ta poate fi oriunde între aceştia).

La primul pol este credinţa că impulsurile sexuale sunt unele din cele mai importante motoare ale acţiunilor noastre. Toţi oamenii sunt stăpâniți de ele, fie că recunosc sau nu. Cu toate că sexul este atât de important, normele sociale ne obligă să ne ascundem intenţiile. Dacă ai această convingere, îi vei transmite copilului un mesaj de genul: Este normal să ai aceste impulsuri, şi în viitor ele vor fi mai puternice. Totuşi, ai grijă cum le manifeşti, astfel încât să nu exagerezi și să nu pari deplasat.

La celălalt pol este credinţa că impulsurile sexuale nu sunt nişte forţe cu adevărat puternice. În sine, oamenii nu ar acorda sexului o mare importanţă, însă ei sunt constant provocaţi să se gândească la sex, din cauza ispitelor exterioare. Dacă înclini să crezi acest lucru, probabil îţi vei dori să ţii copilul cât mai departe de situaţiile în care poftele i-ar putea fi trezite. Mesajul pentru el va fi în acest caz: Stai deoparte de oamenii vicioşi, care ar putea să te înveţe la rele. Păstrează-ţi mintea limpede şi investeşte-ţi energia în lucrurile care sunt cu adevărat importante în viaţă.

Ce crezi despre plăcerea sexuală?

Încă din primii ani copilul simte plăcere sexuală, şi, mai mult decât atât, o caută. Când îl vezi făcând asta, intră automat în schemă atitudinea ta faţă de plăcere. Crezi că plăcerea, în sine, este un lucru de dorit, valoros, pe care merită să îl cauţi? Sau ţi se pare mai degrabă ceva trecător, neimportant, pe care nu trebuie să punem accent? Obţinerea plăcerii este un scop în sine sau o piedică, un obstacol în calea altor scopuri mai importante?

Răspunsul tău se va oglindi în atitudinea pe care o vei avea faţă de manifestările de plăcere ale copilului tău, care includ atât relaţiile sexuale cât şi masturbarea.

Dacă tu însuţi îţi interzici plăcerea (din ruşine sau auto-pedepsire), mesajul transmis copilului va fi: Căutarea şi trăirea plăcerii este un viciu, un semn de pervertire.

Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu simţi în viaţa ta plăcere sexuală, probabil că nu o vei include în educaţia sexuală, ca şi cum plăcerea este ceva secundar, întâmplător.

Dacă o consideri un lucru benefic, îi vei transmite şi copilului mesajul că sexualitatea este o mare sursă de satisfacţie în viaţă.

Sexul se oferă sau se obține?

În funcţie de genul copilului tău şi de tabăra în care eşti (a femeilor sau a bărbaţilor), vei avea una din cele două atitudini referitoare la condiţiile în care oferi sau primești sex:

Sexul ca un dar preţios. Femeile, în general, consideră actul sexual ca pe ceva preţios, care nu poate fi oferit oricui. Partenerul ales trebuie să îşi câştige într-un fel sau altul dreptul de a obţine acceptul: trebuie să ofere dovezi de dragoste, de fidelitate, atenţii, etc. În acest caz femeia este într-o poziţie privilegiată, pentru că ea decide când şi cu cine va avea relaţii sexuale. Din această perspectivă, a face sex cu oricine este un fel de act de înjosire, o dovadă de stimă de sine redusă. Cu cât cineva are mai mulţi parteneri cu atât este mai ieftină, mai lipsită de valoare. Dacă ai această atitudine îi vei transmite copilului (cel mai probabil fetiţei) următorul mesaj: Nu ceda primului venit! Nu te vinde ieftin! Nu te lăsa uşor cucerită! Pune-l la încercare şi fă acest pas doar când eşti sigură că nu te va păcăli! Oferă-i sex doar dacă merită!

Sexul ca un câştig. Bărbaţii, în special, consideră că a avea parte de sex este ca un fel de victorie, un semn de succes. Cu cât obţii mai mult sex, de la cât mai multe partenere, cu atât eşti mai valoros. Din această perspectivă, sexul nu este neapărat legat de implicarea emoţională, cât de un statut înalt. Părinţii care au această atitudine îi vor transmite copilului (băiat în majoritatea cazurilor) mesajul: fă tot ce poţi ca să obţii cât mai mult sex. Nu-i nimic dacă sexul nu este acompaniat de sentimente, el este un lucru valoros în sine. Cu cât ai parte de mai mult cu atât mai bine!

Cât este sexul de periculos?

Strict legată de atitudinea de mai sus este şi cea cu privire la gradul de periculozitate al sexului. Şi aici nu mă refer în mod special la pericolele fizice (BTS-urile şi sarcinile nedorite), cât la cele emoţionale asociate sexului. Intimitatea fizică înseamnă, printre altele, şi expunerea propriului corp în faţa celuilalt, permiterea celuilalt să intre în spaţiul tău intim. Astfel, în actul de intimitate se reflectă şi atitudinea faţă de propriul corp şi faţă de propria sexualitate. Multe persoane sunt complexate de propriul corp şi se simt stânjenite şi inhibate în faţa celuilalt. Pentru ele, sexul este un pericol, pentru că poate fi un prilej de umilire şi respingere din partea celuilalt. Dacă consideri sexul o activitate care te face să fii vulnerabil, cel mai probabil îi vei transmite copilului mesajul: Fii prudent cu sexul, ca să nu suferi apoi. Dacă faci sex cu cine nu trebuie, este riscul ca ea să te rănească emoţional.

Dimpotrivă, pentru alte persoane, sexul este un prilej de creştere a stimei de sine. Intimitatea fizică îi ajută să se simtă doriţi, admiraţi, răsfăţaţi. El este o sursă a unei stime de sine ridicate şi asigură un sentiment de siguranţă interioară. Sexul este pentru ei o renunţare la inhibiţii şi un prilej de apropiere, din care nimeni nu are cum să iasă rănit. Dacă sexul te face să te simţi mai încrezător în tine, este posibil să îi transmiţi copilului mesajul: Este important să fii bun la pat, pentru că asta îţi întăreşte încrederea în tine. Cu cât ai mai multă experienţă şi eşti mai fin cunoscător în această materie, cu atât e mai bine.

Care este legătura dintre sex şi relaţia de cuplu?

Această întrebare reflectă în esenţă atitudinea ta faţă de fidelitatea în cuplu.

Unii oameni cred că sexul este strâns legat de ideea de relație şi dragoste. El vine să întregească cuplul, să îl cimenteze. Sexul fără dragoste este incomplet, este o rătăcire. Satisfacerea nevoilor sexuale în afara cuplului este o trădare la adresa celuilalt, un lucru aproape de neiertat. Dacă şi tu ai o astfel de atitudine, cel mai probabil vei încerca să îi transmiţi şi copilului valoarea fidelităţii.

Alţi oameni cred că sexul nu este neapărat legat de dragoste. Sexul e o experienţă în sine, pe când cuplul este altceva. Sigur, uneori ele merg împreună, însă nu sexul este partea centrală a unui cuplu. Aceste persoane nu consideră fidelitatea o valoare centrală a cuplului, întrucât acesta nu are ca miez sexul. Dacă asta este şi credinţa ta, cel mai probabil îi vei transmite copilului mesajul: Ai grijă de celelalte lucruri care ţin cuplul împreună, şi nu neapărat de sex. Este în regulă să fii infidel atâta timp cât nu afectezi viaţa de familie.

Ce este normal în materie de sex?

Sigur ai şi tu o linie de demarcaţie între ce ţi se pare firesc şi ce ţi se pare exagerat în materie de sex. Dacă pentru unii normalitatea include fetişurile sau practicile sado-maso, pentru alţii normalitatea nu include nici măcar homosexualitatea sau sexul în alte poziţii decât cea a misionarului. Desigur, un grad mai ridicat de toleranţă este de dorit, însă este important să fii sincer cu tine şi să îţi cunoşti limitele de toleranţă în materie de sex. Astfel, îi vei putea transmite un mesaj coerent copilului tău, atunci când te va întreba despre aceste lucruri.

Răspunzând la întrebările de mai sus, s-ar putea să-ţi dai seama că, în ceea ce priveşte sexul, ai o viziune mai tradiţionalistă sau mai libertină. Dacă eşti mai tradiţionalist, te vei ghida după nişte prescripţii clare referitoare la când, cum şi cu cine trebuie făcut sexul. Dacă eşti mai libertin vei considera că în sex totul este permis, cât timp partenerii sunt de acord şi se simt bine.

Este una din aceste atitudini mai bună decât cealaltă? Înclin să cred că nu (şi de aceea am încercat să le prezint pe fiecare cât mai obiectiv). Ambele pot duce la o viaţă armonioasă, dacă sunt în acord cu celelalte valori personale. Ambele pot fi greşite, dacă sunt duse la extrem sau dacă le sunt impuse cu forţa celorlalţi.

Aşadar, indiferent care este atitudinea ta referitoare la sex, este important să o accepţi, să ţi-o asumi. Să înţelegi că, deşi nu este singura perspectivă de a privi sexul, ţie ţi se potriveşte cel mai bine. Ştiind acest lucru, vei putea să îi împărtăşeşti şi copilului un mesaj clar despre sex, care are sens pentru tine. Bineînţeles, s-ar putea ca copilul tău să îmbrăţişeze aceeaşi viziune sau s-ar putea să n-o facă. Însă, până când va alege, tu vei putea să îi transmiţi un mesaj coerent despre plăcere sexuală, pornografie, pregătirea emoţională pentru începerea vieţii sexuale, schimbarea partenerilor sexuali, homosexualitate, etc. Acestea fiind spuse, putem continua cu detaliile mai tehnice despre când, cum și ce să-l înveți pe copil, în funcție de vârstă. Până atunci însă, continuă să te gândești la sex!

Dissimulated chicken( Sursa foto1 si foto2)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.