Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

Cum să îl iei pe copil din fața desenelor animate?

by Raluca Mosora on 4 February, 2015

4329652612_e66eed9cf0_bŞtiu, ştiu, toţi copiii se uită la desene animate. Ştiu că este normal să o facă (în măsura în care normalitatea înseamnă să faci ce fac toţi ceilalţi). Însă mai ştiu şi că unii copii gravitează în jurul desenelor şi că personajele de acolo le sunt mai apropiate decât membrii familiei. Ştiu că unii s-au născut cu desene animate şi sunt dependenţi de ele. Şi că părinţii lor, de frica circului din momentul închiderii televizorului aprobă tacit această practică (sau pur şi simplu le este mai comod să aibă copii care stau neclintiţi în fata desenelor, și ei îşi văd liniştiţi de treabă). Însă tu eşti un părinte responsabil (altfel n-ai fi aici 🙂 ) şi eşti sincer preocupat de tema desenelor animate. Aşa că cred că te pot ajuta.

În primul rând, cred că e important să ştii care sunt efectele desenelor animate asupra copiilor. Tocmai am colaborat cu cei de la Qbebe, care au scris un articol lung şi bine documentat pe această temă (îți recomand cu căldură să te oprești din citit acest articol și să îl citești pe celălalt. Iar apoi să te întorci tot aici, da? 🙂 ).

Văzând atâtea efecte negative ale desenelor asupra copiilor poate ai tendinţa să spui: Hei, nu e chiar aşa! Nu toţi copiii devin agitaţi, agresivi şi neatenţi după ce se uită la desene animate! Într-un fel ai dreptate: nu toate desenele induc aceste stări şi nu toţi copiii sunt la fel de afectaţi de ele! Aşa că e important să îţi dai seama în ce condiții sunt desenele nocive. Răspunsul e simplu: când sunt în exces şi când au conţinut periculos (aşa cum spuneam şi în articol).

Cu siguranţă că un copil care se uită o jumătate de oră pe zi la desene nu este la fel de afectat ca unul care se uită 4 ore pe zi. Cu siguranţă unul care are în faţă doar lupte cu super-eroi este mai agresiv decât cel care se uită la Bambi. Cu siguranţă unul care prinde un episod de desene după o zi de zbenguială în aer liber este mai puţin afectat decât unul care a stat toată ziua în faţa televizorului şi se îndreaptă îngrijorător către un stil de viaţă sedentar.

Aşadar, când vorbim de desene în exces şi când vorbim despre o doză ”normală”?

Ei bine, dacă copilul este mai mic de 3 ani este recomandat să nu se uite deloc la televizor sau tabletă (nu, nu o zic eu din cruzime faţă de părinţii care şi aşa n-au pic de timp pentru ei înșiși, ci o spun studiile care investighează serios problema).

Când este mai mare de 3 ani eu nu l-aş lăsa mai mult de o oră pe zi.

Pe de altă parte, nici nu l-aş ţine pe copil deloc fără desene, dintr-un singur motiv: ca să nu se simtă exclus din discuţiile despre desene, pe care le au copiii de vârsta lui. Dacă ceilalţi vorbesc cu pasiune despre noile aventuri ale lui Scooby Doo iar el nici nu ştie cine e, s-ar putea să să simtă uşor marginalizat. Bine, în mod ideal aş încerca să îi găsesc o gaşcă de prieteni pentru care nu contează deloc desenele animate (dar nu trăim într-o lume ideală).

Să spunem că eşti în momentul în care ai realizat că îţi cam laşi copilul în fața desenelor animate şi vrei să schimbi asta. Obstacolul major este că el nu prea se dă dus din faţa lor, mai exact ţipă şi plânge când vrei să îi închizi desenele. La aceste proteste contribuie desigur şi realizatorii desenelor animate, care ştiu cum să îi ţină pe copii conectaţi (Nu pleca! Urmează un no episod din…). Așadar, ai nevoie de un întreg arsenal de metode care să te ajute în aceste momente tensionate.

Cum să îl iei pe copil din fața desenelor animate?

  • Stabileşte cu copilul de dinainte la ce desene animate se va uita. Astfel, scade riscul de a mai dori încă un episod (din moment ce nu urmează un nou episod din același desen).
  • Programează după desene o activitate plăcută pentru copil, care să îl ajute să renunțe la tentația de a mai vrea încă un episod.  Eu aş alege o activitate care presupune multă mişcare, ca să aibă ocazia să îşi consume energia acumulată la televizor (prin faptul că îl bombardează cu stimuli, televizorul îi poate da copilului o stare de agitaţie).
  • Hotărâţi împreună cine va închide televizorul (sau tableta). Dacă ştiţi că aveţi probleme cu respectarea promisiunii, stabiliţi şi consecinţele nerespectării acestui acord (de exemplu: fiecare minut de întârziere se scade din următoarele desene, şi după 3 minute de amânare intervine părintele care stinge televizorul). Ca să faceţi această hotărâre ”oficială” puteţi face un ”contract” prin care să vă asumaţi faptul că vă veţi respecta promisiunile- cu semnătura fiecăruia (să vezi cu câtă seriozitate ”semnează” copiii 🙂 ).
  • Anunţă-l pe copil când mai sunt 3 minute până la final, astfel încât să aibă timp să se pregătească de încheiere. (Apropo, mai sunt 3 minute de citit în acest articol 🙂 ).
  • Când se termină desenele, în loc să pui accentul pe faptul că s-au terminat (amplificându-i sentimentul de frustrare), pune accentul pe ce va urma: hai să ne pregătim să mergem afară!
  • Chiar dacă copilul tău protestează, nu ceda, lăsându-l la încă un episod. Dacă cedezi aşteaptă-te să ai parte de şi mai multe proteste data viitoare. Atitudinea ta este bine să fie blândă dar fermă: înţeleg că ai mai fi vrut să te uiţi. Însă următorul episod va fi doar mâine! Aşadar, în loc să pară un refuz, încheierea este o amânare: nu îţi interzic, îţi dau voie, dar mai târziu.
  • Întreabă-l pe copil ce a înţeles din desenele la care s-a uitat. În felul acesta el are ocazia să retrăiască momentele importante şi să se descarce de emoţiile acumulate (prin faptul că vorbeşte despre ele), dar şi tu observi ce a înţeles. De asemenea, acesta e şi momentul în care poţi clarifica anumite aspecte care ţi se par nepotrivite: uite, în realitate, față de acest desen, cei răi sunt întotdeauna pedepsiţi! Vezi că binele învinge mereu? 
  • Şi mai ales asumă-ţi riscul să fii considerat un ”părinte rău” când faci asta. ”Ajutat” de televizor şi dorindu-şi o plăcere facilă, copilul ar sta la nesfârşit în fața desenelor. Însă tu ştii ce este cu adevărat important pentru el, şi trebuie să acţionezi în interesul lui pe termen lung, chiar cu riscul de a părea rău. Mai bine să fii ”un parinte rău” dar benefic pentru copil decât ”un părinte bun” dar care își transformă copilul într-un dependent.

Acum, că articolul s-a terminat, mă întreb cât îţi e de uşor să te desprinzi de monitor? Nu cumva ai şi tu pe undeva o mică dependență de calculator? 🙂 Ei, dar asta e o altă poveste, care nu are legătură cu copilul tău. …Sau?

13149257553_5b2a0eb348_k(Sursa foto1 si foto2)

Articol din categoria:Copilul în familia lui
8 Comments
  1. Irina permalink

    Buna. Parerea mea ca in anumite momente ne pot ajuta.
    Am un copil de 2 ani si 3 luni si va spun ca ne uitam la desene si la tableta. Nu ramana insa singur in fata televizorului si tabletei. Desenele la care ne uitam sunt fara violente si sunt majoritatea in engleza (a si invatat cuvinte sau cantecele). Tableta am folosit-o pentru a-i explica cum functioneaza unele lucruri sau ce sunt unele lucruri sau animale (de exemplu ultimul este submarinul). Ne uitam la un canal de youtube “TUTITU” unde un robotel construieste lucruri din jurul nostru, ceea ce este foarte interesant.
    Nu neg faptul ca in exces nu e bine. Avem prieteni care au o fetita de 2 ani si 6 luni si care se joaca pe tableta. Suprinderea mamei a fost cand la un anumit joc de sortare forme fetita nu a stiu. “Pe tableta le pune toate la loc”, in realitate insa nu le cunostea.

    • Asa este, si eu cred ca am putea transforma uitatul la desene si in momente in care invatam ceva. Plus ca multe desene chiar sunt amuzante si ii relaxeaza pe copii (acesta este iar un aspect neglijat). Dar tentatia de a face excese este din pacate atat de mare, incat trebuie ca parinti sa ramanem vigilenti

  2. Cristina permalink

    Cum sa procedez daca deja am facut greseala sa il las prea mult la TV? Am reusit sa il indepartez de televizor. Si de calculator! Ca dupa ce i-am retras tv-ul din apropierea lui astfel incat sa nu-i mai atraga atentia, a descoperit calculatorul. O perioada stand cu bunica, a cam abuzat de calculator. Acum, am scapat in teorie de amandoua. Dar, cum scapam de consecintele lor? Este un copil inteligent, activ dar nu se poate concentra suficient incat sa rezolve sa zicem, o problema de matematica. Stie perfect metoda de rezolvare, stie din cate operatii si se incurca la…12-5 🙁
    Si e doar un exemplu! Astazi, cand l-am certat iar din cauza nenumaratelor greseli marunte, a inceput sa planga: “-Mami, cum sa fac sa fiu mai atent?! As face orice. Cum sa fac sa nu-mi mai zboare gandul in alta parte??” Cum sa fac si eu ? Ca-mi vine sa-mi dau palme ca nu mi-am dat seama ca va fi atat de afectat. Trebuia sa fac ceva, sa ma informez, sa stiu! Dar, am crezut ca daca-i supraveghez programele la care se uita, e in regula. Daca nu se uita la desene violente, o sa fie bine. Daca se joaca doar joculete pe calculator doua-trei ore pe zi, nu-i face rau. Abia se integreaza in lumea asta plina de gadgeturi. Uite ca n-a fost asa 🙁

  3. Ana permalink

    Buna seara, am o fetita de 1,8 luni. Daca ne uitam impreuna la cantece animate cate 30 min. pe zi ii face rau?

    • Nu este absolut nici o problema, ba ii este chiar benefic. Asta este ideea, sa nu exageram si sa nu lasam copilul uitat si singur in fata televizorului, ore in sir.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Invata-ti copilul sa foloseasca Facebookul (bonus: interviu audio)
  2. Zece emotii de primavara: Fascinatia
  3. Impactul negativ al desenelor animate, al jucăriilor și eroilor la modă și al televizorului asupra copiilor - Studii - În apărarea familiei tradiționale

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.