Skip to content

Fără frică, în noul an

by Raluca Mosora on 3 January, 2015

3349468907_86f71e40f4_oLa mulţi ani! La început de an, în gândurile fiecăruia sunt intenţii, planuri şi dorinţe. Sper să ţi se îndeplinească toate, aşa cum îţi doreşti! Iar în eventualitatea în care drumul tău va fi presărat cu obstacole, îţi doresc curaj şi optimism, ca să le treci fără frică!

Pentru că tot am deschis vastul subiect al fricilor, îţi propun să continuăm explorarea acestui tărâm, pe care îl vizităm şi când suntem copii dar şi când suntem adulţi. Astăzi, o să îţi vorbesc (printre altele) despre felurile în care putem să ne eliberăm de frică, la orice vârstă.

Precum spuneam, copilăria este plină de frici, de tot felul. Frica izvoraşte din însăşi condiţia de copil, acea făptură vulnerabilă şi dependentă de adulţi. Copilul chiar nu se poate descurca singur, şi iată de ce este normal să simtă frica de a rămâne fără părinţi. El chiar este vulnerabil în majoritatea situaţiilor, şi iată de ce se teme de necunoscut, de pericole şi de imprevizibil. În plus, prin modul său de a gândi, copilul va întrepătrunde imaginaţia cu realitatea şi se va teme de îngrozitoarele produse ale imaginaţiei colective: Bau-Bau, zgripţuroaice, zombie, etc.

Chiar dacă creştem şi ne schimbăm felul de a gândi, mulţi dintre noi nu reuşesc să se elibereze cu totul de fricile copilăriei. Pe multe din ele le ducem cu noi de-a lungul vieţii, ca pe nişte poveri.

Uneori, senzaţia de frică ni se pare absolut insuportabilă, copleşitoare. Acela este momentul când frica începe să se amplifice, hrănindu-se din însăşi substanţa ei: la frica iniţială se adaugă frica de a ne fi frică, de a trăi frica. Această frică mai înaltă ne va face să evităm locurile de care ne e frică, să fugim de situaţiile în care ni s-ar putea face frică, de oamenii care ne trezesc frica. Astfel, frica devine mai puternică decât noi şi începe să ne controleze. În fuga noastră de a simţi frica, devenim prizonierii ei.

Aşadar, chiar dacă frica este o emoţie cât se poate de normală, ea nu trebuie lăsată să escaladeze. Trebuie să învăţăm care sunt semnele că ea devine prea puternică şi că ne controlează (pe noi sau pe copiii noştri). Şi, evident, trebuie să învăţăm ce să facem ca să ne depăşim temerile.

La o conversaţie despre frică cu Anca Ionescu, redactor al emisiunii Clasa de părinţi, de la Radio România Cultural, am vorbit printre altele, şi despre modalităţile de a depăşi frica. Dacă eşti curios care sunt acestea, te invit să asculţi mai jos interviul.

Chiar dacă vorbesc de ceva timp despre acest subiect, simt că am acoperit doar o mică parte din el. Dacă şi tu simţi la fel, nu-ţi fie frică! Urmează un an întreg în care vom învăţa să ne luăm în stăpânire fricile! Dar, să nu anticipez: fiecare plan la vremea lui! 🙂

(Sursa foto)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.