Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

Din lumea copiilor: Singura prietenă

by Raluca Mosora on 29 June, 2014

3638606581_cf259505b7_zÎn toiul unei certe aprige cu cea mai bună prietenă, eroina poveștii decide să fugă. Imediat se întunecă şi este singură, însă tot vrea să plece. Într-un fel ştie că greşeşte și îi e tare frică să nu se piardă, îmi spune fetiţa de 9 ani care creează povestea, dar nu o mai suportă. Aşa că trebuie să fugă.

Povestea a început când cele două prietene, Cindy şi Ariel, au plecat împreună în tabără, fără părinţi, pentru prima dată. Cele două prietene se ştiu de când erau mici. Părinţii lor sunt de asemenea prieteni şi se vizitează des. Uitându-se la cele două păpuși, fetița precizează: Fetele sunt ca două surori. O spune într-un mod automat, ca o replică pe care a auzit-o de sute de ori. Când o întreb cum se înţeleg, spune repede: bine, cum să se înţeleagă? şi apoi, schimbând subiectul, începe să amenajeze tabăra: căsuțe de jucărie, un lac dintr-o eșarfă albastră, iarbă și un leagăn.

Deşi în tabără sunt peste 50 de copii, fetele se joacă doar între ele. Cindy ar vrea să se joace şi cu alţi copii, dar Ariel nu o lasă, zice ea. Cum adică nu o lasă? întreb eu. Păi se supără pe ea şi nu îi mai vorbeşte, zice fetiţa. Jocul celor două fetiţe este de obicei de-a detectivii şi de-a cântăreţele. Lui Cindy îi place la nebunie să o facă pe detectivul, dar nu şi să cânte, să se dea în spectacol. Aşa că încearcă să o facă pe Ariel să se răzgândească. O roagă frumos să se joace de-a altceva, îmi explică fetiţa. Dar nu prea îi reuşeşte, spune ea resemnată.

În poveste, fetele au rămas singure în tabără, pentru că ceilalţi au plecat să facă baie în lac. Ele nu s-au dus, că nu vroia Ariel. Neavând de ales, Cindy a rămas cu ea. Ar fi vrut să se ducă, dar Ariel iar se supăra şi nu aveau voie să se certe, că erau prietene. Când ia cele două păpuşi în mână, o întreb pe fetiţă cum se simte Cindy. Bine, zice ea, dar vocea îi e tristă. Dar ce gândeşte? întreb. Păi se gândeşte la ceilalţi copii, care acum fac baie în lac. I-ar veni să se ducă să îi caute, însă nu poate. De ce nu poate? Cum de ce? că Ariel se va supăra. Şi ce se întâmplă când ea se supără? continui eu cu întrebările incomode. Păi toată lumea o va certa pe ea, că nu ştie cum să se poarte cu cea mai bună prietenă. Așadar, Cindy nu are de făcut decât să o asculte pe Ariel, pentru ca aceasta să nu se supere.

Este acum rândul să vorbim cu Ariel. Aceasta zice că nu îi place să înoate, şi mai bine stă şi se joacă de-a spectacolul. Bineînţeles, nu ştie de dorinţa lui Cindy de a se duce să înoate. Nu ştie nici că lui Cindy nu îi place să se joace de-a spectacolul.

O rog pe fetiţă să o ia pe Cindy într-o mână şi pe Ariel în cealaltă, astfel încât Cindy să îi spună direct ce îşi doreşte şi Ariel să asculte. La început fetiţa ezită, însă în curând Cindy îşi dă drumul: îi vorbeşte despre dorinţele ei: de a înota, de a se juca şi cu alţi copii, de a alege ea jocurile. Uşor ușor, îndrăzneşte să spună şi cum se simte: se simte ca ultimul om, spune fetiţa. Simte că este ca o sclavă pe lângă o prinţesă. Pe măsură ce spune aceste lucruri fetiţa devine tot mai tristă. Când o ia pe Ariel în mână însă, tonul vocii i se schimbă dramatic. Aproape ţipând, spune: cum îndrăzneşti să-mi spui asta? Nu ştii că eu sunt singura ta prietenă? Gata, m-am supărat, şi o să îi sun pe mama şi tata! Aşa că Cindy se hotărăşte să fugă de ea, chiar dacă e deja târziu şi seară.

Văzând că relaţia dintre ele este într-un impas, ne îndreptăm atenţia către învăţătoare, care, spun eu, tocmai a luat în mână un binoclu lung de tot şi reuşeşte să vadă cearta dintre ele. Ce crezi că va face ea? întreb. Păi, dacă ar şti, ar veni repede şi i-ar spune lui Cindy să nu fugă, că e seară.și părinții o să o certe. Şi lui Ariel ce i-ar zice? Întrebarea o ia prin surprindere şi îi ia timp să îşi facă curaj: ar certa-o şi i-ar spune că nici ea nu e o prietenă bună. Că dacă era, ar face şi ce zice Cindy, nu doar cum vrea ea. După câteva secunde, adăugă: şi i-ar suna pe părinţii lui Cindy să le spună că e vina lui Ariel că s-au certat, şi să nu o mai pună pe Cindy să îşi ceară scuze dacă n-a greşit!

Fără să se gândească, fetiţa ia păpuşile şi le aşează una lângă cealaltă. Observând asta, întreb dacă s-au împăcat. Fetiţa spune: de data asta Ariel a venit lângă Cindy şi i-a cerut iertare. Şi-a dat seama că şi Cindy e singura ei prietenă. Şi va face de acum şi ce spune Cindy? întreb eu. Câteodată da, zice ea. Când? întreb. După ce părinţii o să îi dea voie lui Cindy să plece dacă Ariel o supără. Şi atunci, Ariel îşi va da seama că a greşit şi va face şi cum zice Cindy, pentru că e singura ei prietenă.

Notă: deși este autentică, povestioara relatată de această fetiță a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acesteia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra nevoilor și a felului în care se simte, nu-i așa? 

(Sursa foto)

Articol din categoria:Prinți, Zâne și Bau Bau
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.