Skip to content

Copiii şi lumea violentă în care trăim

by Raluca Mosora on 23 februarie, 2014

copiii si lumea violenta in care traimUitându-mă la imaginile cutremurătoare ale revoluţiei din Ucraina, m-au trecut valuri de îngrijorare cu privire la viitor. Oare ce fel de viitor îi aşteaptă pe copiii noştri, în condiţiile în care aproape toate ţările dispun de arme nucleare, resursele sunt tot mai puţine şi orice film de la televizor musteşte de violenţă? Oare cum vor fi cetăţenii lumii de mâine, dacă încă de la 5 ani se joacă jocuri cu împuşcături şi sunt expuşi aproape zilnic mesajelor violente? Cu aceste îngrijorări în minte m-am uitat la o prelegere despre violenţă, ţinută de unul dintre cei mai mari psihologi de renume mondial. Răspunsul m-a lăsat mută de uimire.

…şi mi-a redat încrederea în umanitate. Mesajul cheie, validat în nenumărate rânduri de către oamenii de ştiinţă (istorici, analişti politici, cercetători, economişti, psihologi) este următorul: trăim în cea mai pacifistă perioadă din toată istoria omenirii. Evident, violenţa nu a fost redusă la zero, însă în ultimul secol (mai ales în ultimele 6 decenii) numărul genocidelor, al războaielor, torturilor fizice, abuzurilor şi crimelor a scăzut dramatic (poţi vedea aici mai multe statistici în acest sens).

Probabil că şi tu te întrebi, aşa cum am făcut şi eu, care au fost factorii cheie care au ajutat la reducerea violenţei pe plan mondial, de-a lungul istoriei. Dintre nenumărații factori, unii au avut un rol extraordinar în reducerea violenţei. Iată care sunt acestia:

Factori istorici care au contribuit la diminuarea violenței

  • Apariţia unor instituţii statale care reglementează pacea între oameni. În locul sloganului Ochi pentru ochi dinte pentru dinte, care îi făcea pe oameni să răspundă la violenţă cu şi mai multă violenţă, au apărut sistemul de justiţie şi forţele de ordine, menite să reglementeze în ce condiţii este permisă violenţa şi cum se poate restabili dreptatea. Astfel, violenţa permamentă între locuitorii aceluiaşi teritoriu a început să fie ţinută sub control.
  • Acordurile de pace între națiuni. Dacă până în secolul XV toate statele erau într-o o stare permanentă de război, apariţia acordurilor de pace între ţări a redus mult violenţa. Conducătorii statelor şi-au dat seama că decimarea populaţiei cucerite nu este profitabilă din punct de vedere economic, şi că menţinerea păcii este mult mai avantajoasă, atât pentru cuceritori cât şi pentru cei cuceriţi. Astfel, pacea devenea o stare dezirabilă atât din punct de vedere economic cât şi politic.
  • Accesul la educaţie. Alfabetizarea şi educaţia, introduse ca măsuri socială încă din timpul Renaşterii au redus credinţele absurde care îi determinau pe oameni să facă atrocităţi (să ardă vrăjitoare pe rug, de exemplu). În plus, faptul că oamenii au început să aibă acces la cultură, că şi-au schimbat credinţele şi că au început să gândească mai mult i-a făcut mai puţin manipulabili şi mai puțini predispuşi să comită acte de violenţă animalică.
  • Dezvoltarea ştiinţelor umaniste, care au pus în centru omul, ca figură desăvârşită a creaţiei, a dus la preocuparea pentru binele acestuia şi pentru drepturile lui. De asemenea dezvoltarea empatiei, bunăvoinţei şi grijii pentru celălalt au contribuit la scăderea violenţei.
  • Dezvoltarea moralităţii. Având educaţie şi cultură nu putem să nu ne punem întrebări referitoare la dreptate, adevăr, morală. Astfel au apărut preocupările pentru asigurarea binelui celorlalţi, care au extins sfera moralităţii şi către categoriile defavorizate: femei, copii, animale. În timp, acestora li s-au acordat drepturi şi li s-a asigurat protecţie împotriva discriminării şi violenţei.
  • Creşterea drepturilor minorităţilor. Preocuparea pentru drepturile homosexualilor, persoanelor cu dizabilităţi sau ale altor categorii defavorizate au creat în timp o atitudine de acceptare şi toleranţă, care a scăzut simţitor nivelul de violenţe comise în rândul acestora dar şi în general. Acceptarea diversităţii şi cosmopolitanismul, opuse naţionalismului, au avut efecte benefice pe termen lung în lupta pentru pace.

Aceşti factori sunt extrem de valoroşi pentru că au reuşit să reducă violenţa în condiţiile în care natura umană a rămas la fel de violentă ca întotdeauna. Studiile arată că predispoziţia către violenţă este la fel de puternică, însă de multe ori se satisface indirect sau doar la nivel de fantezie. În plus, cauzele principale care duc la violenţă se menţin şi în prezent:

  • Competita pentru resurse. Oriunde sunt resurse insuficiente va apărea şi o luptă pentru obţinerea lor, şi violenţa este deseori unul din mijloacele folosite.
  • Nevoia de a-i domina pe ceilalţi, fie pentru a avea un avantaj asupra lor fie pentru a-ţi menţine un statut ridicat este unul din motoarele fundamentale ale violenţei
  • Dorinţa de răzbunare. Puţine lucruri propagă şi menţin violenţa la fel de mult că simţul nedreptăţii şi nevoia de reglare a conturilor. Această dorință este cu atât mai puternică pentru cei care trăiesc într-o cultură a onoarei.
  • Ideologiile care promovează violenţa. Extremismul religios, terorismul, xenofobia, intoleranţa, toate menţin un climat ce cauzează și întrețin violenţa.

Precum vezi, chiar dacă trăim într-o epocă mai pacifistă, violenţa ne pândeşte mereu la uşă. Pericolul este cu atât mai mare cu cât tehnologia a permis dezvoltarea unor arme de distrugere în masă, care pot provoca mai mult rău decât au produs toate războaiele de până acum. În aceste condiţii, cred că este esenţial să ne învăţăm copiii să menţină pacea şi să îi avertizăm cu privire la pericolul violenţei. Iată care cred că sunt responsabilităţile tale de părinte în a-ţi ajuta copilul să aibă o atitudine care descurajează violenţa:

Cum îti înveți copilul să lupte împotriva violenței?

  • Asigură-i copilului accesul la educaţie. Există o legătură evidentă între nivelul de educaţie al unui popor şi nivelul de violenţă: în ţările cu un acces scăzut la cultură conflictele sunt mai numeroase şi mai sângeroase. Cu cât oamenii sunt ţinuţi mai în întuneric cu atât vor fi mai uşor de manipulat şi mai uşor de întărâtat unul împotriva celuilalt. Cunoaşterea, în schimb, îi face pe oameni mai flexibili, mai deschişi şi mai dispuşi să coopereze. O persoană inteligentă poate găsi o cale mai potrivită de a ieşi dintr-un conflict decât apelul la forţa fizică. De asemenea, cu cât cunoaştem mai multe cu atât putem judeca mai limpede, fără să fim umbriţi de propriile instincte. 
  • Ajută-l să îşi formeze autocontrolul. Adică puterea de a nu răspunde la furia de moment cu şi mai multă furie, şi puterea de a-şi stăpâni propriile emoţii negative. Este cu atât mai important să îi dezvolţi copilului autocontrolul cu cât este mai impulsiv, mai predispus să se înfurie sau mai iute la mânie.
  • Învaţă-l să fie empatic. Copiii au o mare capacitate de a se pune în pielea celorlalţi, însă tu trebuie să o încurajezi şi să o dezvolţi. Ajută-l pe copil să înţeleagă cât mai multe din felul de a fi al celorlalţi şi fă-l să înţeleagă că şi ceilalţi au emoţii de care trebuie să ţină seama. Altfel spus, ajută-l să fie inteligent emoțional
  • Învaţă-l să fie tolerant. Naturii îi place să fie creativă şi de aceea fiecare creatură este unică şi irepetabilă. Copilul tău trebuie să înţeleagă că fiecare om este diferit, şi că este în regulă să acceptăm diferenţele între noi, fără să le judecăm. Până la urmă, chiar dacă suntem diferiţi, toţi suntem oameni şi avem aceleaşi nevoi şi dorinţe.
  • Ține-l departe de jocuri şi de emisiuni violente. Se ştia de mult timp că există o legătură între jocurile violente şi actele agresive ale copiilor, dar nu se cunoştea până acum care o determină pe cealaltă. Acum însă s-a dovedit că jocurile violente cresc violenţa copiilor, şi că ele constituie un risc real de dezvoltare a comportamentelor agresive. 
  • Descurajează manifestările agresive. Fireşte, orice copil este uneori agresiv, însă tu trebuie să îl descurajezi să folosească violenţa ca şi soluţie. Arată-i soluţiile pacifiste la conflicte şi ajută-l să îşi canalizeze energia agresivă spre scopuri benefice (sport, construcţii, mişcare fizică).

Uşor uşor, umanitatea a învăţat pe propria-i piele că violenţa nu este o soluţie pe termen lung. Iată un mesaj pe care şi tu trebuie să îl transmiţi mai departe. Aşa că mergi la copilul tău, ia-l din faţa calculatorului şi porniţi împreună într-o tură revigorantă de alergat.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.