Skip to content

Gata cu sfaturile on-line

by Raluca Mosora on 2 noiembrie, 2013

gata cu sfaturile onlineDragă părinte aflat în căutarea unui sfat,

Probabil că relaţia ta cu copilul a devenit dificilă şi nu mai ştii încotro să o apuci. Îmi imaginez că ai încercat până acum tot felul de soluţii însă nu au funcţionat, şi simţi că îţi pierzi răbdarea şi speranţa. Îmi dau seama că ai nevoie să fii ascultat, înţeles, consolat şi îndrumat. Însă nu cred că sfaturile pe care mi le ceri au puterea de a te ajuta sau de a-ţi rezolva problema, şi vreau în acest articol să îţi arăt de ce.

De ce nu funcţionează sfaturile?

1. Fiecare situaţie este unică. Sfaturile sunt generale, pe când situaţiile sunt foarte particulare. Problema din prezent a apărut în urma unui şir de evenimente care nu s-au mai repetat exact la fel la nimeni. Tu şi copilul tău sunteţi unici: nu mai există nimeni în lume care să aibă exact aceleaşi trăsături, preferinţe, frici şi calităţi ca voi. Fiecare familiile are propriul specific: propriile reguli, valori, experienţe de viaţă, atmosferă emoţională, dorinţe. Relaţia pe care o are copilul cu voi, părinţii, este de asemenea unică şi irepetabilă. Nici măcar fraţii, care au aceiaşi părinţi şi trăiesc în acelaşi mediu, nu au acelaşi tip de relaţie cu părinţii. Şi atunci, cum ar putea un sfat general să se potrivească situaţiei voastre şi chiar să funcţioneze? Eu cred că până nu cunoaştem cât mai profund particularităţile fiecăruia, nu putem să dăm nici un fel de sfat. Prin cunoaştere nu mă refer doar la obţinerea de informaţii ci şi la observarea directă a copilului şi familiei.

2. Comportamentul nu se schimbă cu un sfat. Să presupunem că îi dăm cuiva un sfat potrivit şi preţios. Totuşi, de cele mai multe ori acesta nu va duce la schimbarea dorită. Asta se întâmplă din cauză că există anumite motive, adesea inconştiente, care ne fac să perseverăm în problemă. Orice problemă, oricât ar fi de gravă, aduce şi beneficii secundare (de exemplu copilul care îi minte pe părinţi şi ia bătaie primeşte totuşi atenţia părinţilor). Până nu ne dăm seama ce beneficii secundare ne aduce problema, nu putem vorbi de schimbare. Sfaturile, când nu sunt însoţite de o analiză detaliată a problemei, nu pot atinge decât nivelul de suprafaţă al acesteia, aşadar nu au putere.

3. Se pot omite părţi importante ale problemei. Fără să vrea, părinţii observă doar anumite probleme sau comportamente ale copilului, iar altele, deşi sunt foarte importante, trec neobservate. De asemenea, de multe ori ei văd problema doar din perspectiva lor, omiţând propria contribuţie la agravarea ei. De exemplu, un părinte poate fi deranjat de faptul că micuţul nu vorbeşte şi îmi cere sfatul în acest sens. Din păcate el omite să spună că mictul nici nu socializează, are stereotipii şi nu este atent (având o tulburare de spectru autist). În acest caz, sfaturile despre dezvoltarea vorbirii devin irelevante, pentru că sunt lucruri mult mai importante de rezolvat mai întâi. Un alt exemplu este când părintele se plânge că micuţul lui nu mai este atent când îi vorbeşte, omiţând să spună că el, părintele, în continuu îl critică şi îl respinge.

4. Sfaturile de-responsabilizează. Când un părinte face un anumit lucru pentru că aşa a fost sfătuit, nu se mai consideră responsabil pentru ce a făcut. E ca şi cum ar spune: nu este vina mea, eu doar am urmat un sfat. Multă lume solicită sfaturi în speranţa că altcineva le va rezolva problema sau măcar că poate fi învinovăţit dacă lucrurile nu ies bine. În realitate însă, fiecare are datoria să cântărească critic sugestiile din jur şi să îşi asume propriile acţiuni. În plus, mulţi părinţi solicită un sfat dar nu sunt pregătiţi să facă cu adevărat ceva. În acest caz ei au o scuză să nu schimbe nimic, spunând: am apelat la sfatul tău dar nu a funcţionat!

5. Sfaturile îl pot priva pe copil de ocazia de a fi cu adevărat ajutat. Să presupunem că un copil se află cu adevărat într-un impas şi părinţii realizează acest lucru. Ei nu apelează însă la psiholog, ci doar solicită un sfat pe internet. Părinţii poate cred că şi-au făcut datoria vorbind cu psihologul, însă în realitate nu este suficient pentru copil. În acest caz, sfaturile îi fac un deserviciu familiei şi copilului, pentru că reprezintă un compromis şi o încercare eşuată de a-l ajuta pe copil.

Acestea fiind spuse, sper că înţelegi de ce nu o să mai răspund solicitărilor de a da sfaturi, nici pe mail şi nici pe acest blog. Efectiv simt că ele nu îşi pot atinge scopul şi deci că nu te pot ajuta cu adevărat.

Dacă simţi nevoia să fii îndrumat, iată câteva alternative:

  • Informează-te, alege surse demne de încredere, nu te mulţumi cu fragmente. Cu cât ai informaţii mai preţioase cu atât te vei simţi mai pregătit să faci faţă provocărilor.
  • Observă mai atent ce anume din relaţia între tine şi copil întreţine problema. Încearcă să vezi lucrurile din cât mai multe perspective, să te pui în locul celorlalţi şi mai ales să experimentezi noi căi de a depăşi situaţia. Apelează la experienţa din trecut cu copilul, dă-ţi seama ce îl ajută și ce nu. 
  • Dacă simţi că problema te depăşeşte cere ajutor de specialitate. Mergi la psiholog, medic sau psihiatru. Dacă eşti într-un impas financiar apelează la serviciile gratuite de psihologie, de exemplu la consilierii şcolari sau la cei de la Protecţia Copilului.

Aşadar, gata cu sfaturile. În locul lor îţi voi oferi informaţii cât mai clare, aplicabile şi validate ştiinţific. Evident, depinde de tine felul în care le vei folosi şi fructifica. Ce spui, e un târg cinstit?

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
4 Comments
  1. Bandalea raluca permalink

    Buna ziua,am un baietel de 4 ani si ma confrunt cu o problema zic eu foarte mare. De aproximativ 2 ani copilul refuza sa sevimnrace cu chilotei. Inafara de asta se rezuma la un singur schimb de haine, iar noaptea refuza pijamalele. Nu dintotdeauna au mers lucrurile asa, pana la 2 ani nu am avut astfel de problme, nu reusesc sa-mi dau seama unde si cand a fost factorul declansator ptr problema lui. Am incercat sa-l iau la cumparaturi ptr a-si alege singur stilul de imbracaminte insa nici nu vrea sa vada haine, nu pot intelege de ce, de cele mai multe ori cedez in fata dorintei lui ptr ca nu vreau sa il fortez sa faca ceva ce nu doreste. Nu stiu daca estevvorba de rasfat sauvde vreo forma de fobie. Inafara de asta este foarte sensibil si emotiv la gradinita sau in parcuri….daca puteti sa ma indrumati unde as putea sa merg cu el ptr a incerca sa remediez problema care poate pare insignifianta, dar nu e ptr ca persista de prea mult timp iar eu nu reusesc sa gasesc o solutie nici in situatiile limita….. Am inceput sa clachez, sa plang ptr ca nu gasesc o solutie si am senzatia ca nu stiu sau nu pot sa- mi cresc cooilul asa cum trebuie

    • Buna ziua, inteleg prin ce treceti, si inteleg ca aceasta problema, minora pentru unii, pe dvs. va afecteaza. Daca ar fi doar aceasta problema in sine poate nu ar conta, dar, avand in vedere ca el e si sensibil, trebuie investigat sa vedem despre ce e vorba. Asa ca va recomand sa mergeti șla un psiholog, chiar si doar pentru a va spune daca in rest copilul e ok. In functie de orasul in care sunteti va pot trimite pe mail datele de contact ale unui psiholog.

  2. Dena Cristina permalink

    Buna ziua,am un baietel de 4 ani si jumatate care este foarte incapatanat.La grădiniță nu o asculta pe doamna ,tipa daca nu face ce vrea el si nu i se da ce vrea ,nu accepta sa piarda niciodata daca pierde este foarte nervos.Dac doamna il pune sa zica poezia si el nu vrea sa o zica nu o zice sub nici o forma .Si cand este deranjat ca doamna nu il lasa sa se joace si il pune sa faca fisele el iese din sala tipa tranteste si cand isi descarca furia intra inapoi in sala.Nu stiu cum sa ii stapanesc furia singurul lucru care il calmeaza este sa il las sa se exteriorizeze si apoi se calmeaza .Nu stiu cum sa fac cu incapatinarea lui dak nu vre sa faca ceva nu face .

  3. Laura permalink

    Bunã…problema mea sună cam așa: un copil de 4 ani refuză să facă la wc sau oliță.A fost constipat și mereu îi e frică să nu facă iar tare.Face doar în pampers și doar stâ d în picioare.Am ajuns la faza în care și dacă e moale,el tot strânge ca să nu iasă…nu mai știu ce să-i fac.Sunt disperată!!!

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.