Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

De ce nu vor unii copii să meargă la grădiniţă?

by Raluca Mosora on 19 October, 2013

de ce nu vor copiii sa mearga la gradinitaLa nici o lună de la începerea grădiniţei, un număr consistent de părinţi îmi spun că micuţul lor nu vrea să meargă la grădiniţă. Refuzul este bineînţeles acompaniat de „circul“ din fiecare dimineaţă: plâns, împotrivire, ţipete, negocieri şi mituiri, uneori şi câte o palmă la fund. Ce ne sfătuiţi? mă întreabă părinţii, aflaţi la capătul puterilor. Să continui să îl duc la grădiniţă, în ciuda protestelor, sau să îl mai ţin puţin acasă? Eu, evident, nu am nici un răspuns standard, pentru că fiecare situaţie este diferită. Aşadar, dacă te aflii şi tu în aceeaşi situaţie, în loc să îți dau sfaturi prefer să te ajut să îţi dai seama care sunt cauzele pentru care copilul tău nu vrea la grădi.

Motivele refuzului grădiniței

Chiar dacă reacţiile de protest ale copiilor sunt asemănătoare, motivele din spatele acestora sunt foarte diferite. Ca să ne fie mai uşor, le-am împărţit în patru categorii: motive ce ţin de copil, de părinte, de familie sau de grădiniţă. Hai să vedem care sunt acestea.

Motive ce ţin de copil

  • Copilul nu ştie să socializeze. Cea mai comună situaţie este cea în care copilul nu este obişnuit cu alţi copii prin preajmă. Copilul care a petrecut primii 3 ani doar în prezenţa părinţilor sau a adulţilor va descoperi la grădiniţă o altă lume: dacă până acum exista un copil înconjurat de adulţi, la grădiniţă există un singur adult înconjurat de copii, şi invariabil acesta nu mai este atât de disponibil pentru el. De obicei aceşti copii nu se joacă cu ceilalţi şi nu iniţiază interacţiuni, însă ascultă ce spune educatoarea şi participă la activităţi. În acest caz, refuzul grădiniței se datorează dificultăţii de a socializa cu ceilalţi copii. 
  • Copilul nu este suficient de dezvoltat pentru vârsta lui. Se spune că la 3 ani copilul este pregătit să intre în colectiv, însă acest lucru nu este un adevărat pentru toţi. Condiţiile minime pentru ca un copil să înceapă grădiniţa sunt: să aibă deprinderi elementare de igienă şi auto-servire, să poată comunica, să mai fi stat pe scăunel, să se mai fi jucat cu alţi copii, să poată sta fără părinţi. Copilul care nu este pregătit intelectual sau emoţional pentru începerea grădiniţei nu va înţelege de ce se află acolo, nu se va putea obişnui cu rutinele, nu va participa la activităţi. Deseori el va fi agresiv cu ceilalţi şi nu va socializa. El va refuza grădiniţa pentru că solicitările de aici îl depăşesc.
  • Copilul are un temperament introvert. Copiii mai retraşi şi mai liniştiţi din fire pot să refuze grădiniţa din cauză că este un mediu prea agitat şi zgomotos pentru ei, mai ales în primele zile. Ei se descurcă la activităţi, însă nu le place la grădi, pentru că este prea obositor.
  • Copilul nu a fost pregătit pentru grădiniţă. De obicei copiilor li se spune la ce anume să se aştepte când intră în grădiniţă (vezi aici cum să îţi pregăteşti copilul pentru începerea grădiniţei). Copiii cărora nu li s-a vorbit suficient despre începerea acesteia pot trăi experienţa ca pe un abandon. Ei plâng nu doar la despărţire ci şi de-a lungul zilei, rămân trişti mult timp, sunt neconsolaţi. Şi comportamentul de acasă se schimbă, ei devenind irascibili şi plângăcioşi. Această primă experienţă foarte dureroasă a intrării în colectivitate va îngreuna foarte mult adaptarea lor.

Motive ce ţin de părinte.

Ei bine, nu doar copilul trebuie să fie pregătit de începerea grădiniţei, ci şi părintele. Fără să vrea, acesta îi poate transmite copilului anumite temeri sau atitudini care îl vor face să refuze grădiniţa. Am identificat trei situaţii în care părintele îi îngreunează copilului adaptarea la grădiniţă:

  • Părintele este dependent de copil. Este firesc ca în primii ani de viaţă ai copilului rolul de mamă să devină cel mai important. Pentru unele femei însă, a fi mamă devine unicul lor scop în viaţă şi raţiunea de a trăi. De obicei ele se sacrifică pentru copil, sunt excesiv de devotate şi săritoare. În momentul în care copilul nu mai este în preajma lor, ele simt o senzaţie de gol interior şi lipsă de sens. Plecarea copilului la grădiniţă este momentul cel mai dificil pentru ele, pentru că le pune în faţa lipsei unui alt scop în viaţă decât acela de a fi mame. Astfel că ele prelungesc momentul despărţirii, se întorc din drum pentru a vedea dacă copilul este în regulă, le sună frecvent pe educatoare. Indirect, ale aşteaptă ca micuţul să plângă pentru a-l lua înapoi acasă şi pentru a-şi relua rolul. În acest caz, suferinţa părintelui îi îngreunează copilului despărţirea de părinţi şi îl face să refuze să meargă la grădiniţă. Copiii care au asemenea părinţi nu au dificultăţi decât la venirea şi plecarea în grădiniţă, în rest socializează, participă la activităţi şi sunt veseli. Dacă îi aduce altcineva la grădiniţă, nu mai au probleme la despărţire.
  • Părintele nu suportă să îşi vadă copilul plângând. Evident, nimenui nu îi place să vadă cum copilul lui plânge, însă lacrimile copiilor le provoacă unora o durere extrem de vie. Fie din cauză că se simt vinovaţi, fie din cauză că îşi aduc aminte de propria copilărie, aceşti părinţi sunt gata să facă orice pentru copilul lor, doar ca să nu plângă. Nu întâmplător, ei au de obicei copii foarte sensibili sau plângăcioşi (care au observat reacţia părintelui la plânsul lor, şi nu ezită să plângă ori de câte ori doresc ceva). Ei bine, aceşti părinţi îşi vor retrage de obicei copiii de la grădiniţă după doar câteva zile, pentru că nu suportă să îi vadă plângând. În acest caz, copilul refuză grădiniţa pentru că ştie că e suficient să plângă pentru a rămâne acasă. Va face scene la despărţirea de părinţi şi va plânge şi de-a lungul zilei pentru a primi atenţie.
  • Părintele simte teamă sau repulsie când se gândeşte la şcoală sau grădiniţă. De obicei părinţii cărora nu le-a plăcut la şcoală sau care nu îi acordă o importanţă prea mare le transmit indirect şi copiilor această atitudine (Dăm grădiniţa cu slănină să o mănânce câinii?). Pentru aceşti părinţi protestele copilului sunt justificate, din moment ce sunt obligaţi să meargă într-un loc atât de rău ca grădiniţa, şi de obicei deabia aşteaptă să găsească defecte ale grădiniţei, ca să îşi re-confirme propriile gânduri negre şi să le transmită mai departe copilului. În acest caz, copilului îi este indusă o stare de frică sau repulsie faţă de grădiniţă, care îl face să refuze acest loc. El va păstra această stare în majoritatea momentelor de peste zi.

Motive ce ţin de familie

Acestea se învârt în jurul relaţiei dintre părinte şi copil şi a poziţiei copilului în familie.

  • Copilul este în centrul familiei. Cea mai frecventă situaţie este când copilul are o poziţie privilegiată în familie, el fiind centrul atenţiei mereu. Obişnuit ca lucrurile să se facă mereu cum vrea el, el va protesta când ceva se schimbă. În acest caz, el nu merge la grădiniţă pentru că preferă să stea acasă, unde face tot ce îşi doreşte, fără constrângeri. El va reacţiona foarte puternic la despărţirea de părinţi şi uneori nu va participa la activităţile de la grădiniţă.
  • Familia este foarte unită. Totul în familie se face împreună, şi practic membrii familiei nu se despart nici noaptea (de obicei dorm toţi în acelaşi pat). Surprinzător, situaţia dezirabilă a unei familii unite devine o piedică în calea integrării copilului la grădiniţă, pentru că el refuză să stea într-un loc fără părinţi. În acest caz, grădiniţa este văzută ca o separare de părinţi şi de aceea copilul o refuză. Ori de câte îşi va aminti de părinţi va plânge, va insista ca educatoarea să îi sune pe părinţi, va număra orele până ajunge acasă. Împotrivirea lui este puternică şi susţinută.
  • În familie au loc evenimente. Dacă intrarea în colectivitate coincide cu plecarea unui părinte, cu certuri prelungite, mutarea locuinţei sau ameninţări cu plecarea, copilul va amesteca senzaţia intrării la grădiniţă cu cea de abandon. Copilul depune oricum eforturi mari ca să se obişnuiască cu lumea grădiniţei, şi, dacă între timp mai apare un eveniment solicitant, poate fi copleşit de situaţie. El va fi trist şi apatic la grădiniţă, va dormi agitat, va plânge neconsolat. Aşadar, pentru că el a asociat începerea grădiniţei cu o perioadă dificilă, va refuza să o frecventeze.

Motive ce ţin de grădiniţă

  • Chiar dacă majoritatea părinţilor cred că refuzul de a merge la grădiniţă îşi are rădăcinile în atitudinea educatoarelor, această situaţie este de fapt destul de rară. Bineînţeles, există educatoare mai insensibile la copii sau mai autoritare, însă majoritatea ştiu bine cum să se poarte cu copiii în primele zile (nici ele nu îşi doresc copii care plâng toată ziua sau care abandonează). Influenţa educatoarei este importantă pentru copii, dar nu e singura care contează, pentru că micuţii sunt în primul rând preocupaţi să îi descopere pe ceilalţi copii, să înveţe rutinele, să participe la activităţi. În plus, fiind singurii adulţi din încăpere, copiii se ataşează de ele şi le acceptă aşa cum sunt. Dacă copilul refuză grădiniţa din cauza educatoarei vom observa o reacţie de frică sau furie când o vede şi de obicei va spune că nu îi place de ea.

Sper că acum lucrurile sunt puțin mai clare pentru tine. Dacă găsești motivele poți deja să vezi direcţia în care să acţionezi ca să ameliorezi situaţia.

Totuşi, rămâne întrebarea ce e de făcut, până atunci: să continui să îl duci, chiar dacă protestează, sau să îl mai ţii o vreme acasă? Evident, tu eşti cel care decide, însă vreau să iei în considerare următoarele lucruri:

  • Dacă hotărăşti să îl ţii o vreme acasă, nu îi prezenta situaţia ca pe un eşec sau ca pe o victorie a voinţei lui asupra celorlalţi. Consideră această pauză ca o perioadă de antrenament şi remediere, în care trebuie să faceţi împreună schimbări, astfel încât să ieşiţi din impas.
  • Deşi pe termen scurt este mai simplu să îl retragi de la grădiniţă, pe termen lung lucrurile tind să se complice. În primul rând starea ta de nelinişte va creşte, având în vedere prima încercare nereuşită. În al doilea rând vei crea un precedent, şi copilul va tinde să apeleze la această soluţie când dă de greu.
  • Nu schimba grădiniţa decât dacă eşti sigur că educatoarea a fost abuzivă cu el sau că s-a întâmplat ceva neplăcut. Altfel, mai mult îl vei bulversa pe copil cu mutările.

Când, acum 6 ani, am intrat prima oară la grupa mică pe 15 septembrie, am crezut că am ajuns într-o vale a plângerii: unii copii ţipau în gura mare, alţii plângeau amarnic în colţ, unii îi spuneau educatoarei să o sune pe mama, alţii spuneau doar mama, mama, printre sughiţuri. Plânsul era contagios: când un copil se calma începea altul, şi plânsetele ba mocneau ba se dezlănţuiau. Atunci mi-am dat seama ce grea este pentru copii intrarea în colectiv: să fii prima oară fără părinţi, doar printre copii, în afara mediului familial. Am fost foarte impresionată şi mai-mai că i-aş fi sfătuit pe părinţi să îi mai lase pe copii acasă. Peste o săptămână însă, când am intrat la aceeaşi grupă, am văzut feţe zâmbitoare şi copii jucându-se. Şi atunci mi-am dat seama că începerea grădiniţei a fost doar o etapă trecătoare, dificilă într-adevăr, dar extrem de importantă în devenirea noastră ca fiinţe sociale.

Dacă vrei să fii și mai pregătit pentru intrarea copilului in grădiniță îți recomand să citești și:

Mai tîrziu, când copilul tău mai crește, te va interesa cu siguranță să citești despre pedepse, laude și recompense (inclusiv bulinuțe roșii). Însă deocamdată integrează-l pe micuț în colectiv și…. să auzim de bine!

(Sursa foto)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas
112 Comments
  1. stefania permalink

    Buna ziua,
    Am si eu o problema cu baietelul meu de 2 ani si 10 luni, de 3 zile este la gradi dar nu se poate acomoda, plange de dimineata pana cand I’ll iau, educatoarele ca sa I’ll mai potoleasca cateva minute i-au pus un scaunel la geam sa se uite dupa mami, dar aceasta situatie nu imi place ptr ca mi se pare oarecum ca o pedeapsa sa stea sa se uite pe un geam la o curticica interioara unde nu se intamla nimic si sa astepte sa vina mami plangand, ce ma sfatuiti sa fac? Este ok sa I’ll mai duc sau sa renuntam o perioada?
    Va multumesc, astept raspuns cu interes.

    • iuliana permalink

      Nu sunt educatoare, doar o mama care a trecut prin situatia asta multi, multi ani in urma…. nu mi se pare deloc a pedeapsa, din contra este o metoda excelenta sa se invete singur cum sa se adapteze la o situatie neplacuta. Asta este o adaptare care un copil ar trebui lasat sa treaca prin ea inca din primele luni de viata, echivalentul unei jucarii care i-o dai sa il faci fericit….. iar jucaria care o primeste in cazul de fata este statul la geam. Este doar temporar, lasa copilul la gradi ca va fi foarte bine in curand.

  2. adelina permalink

    am o fetita de 3 ani si 4 luni si nu sta la gradinita fara mine .asa cu copii se joaca dar sa stau cu ea cum vreau sa ma furisez de ea sau ii spun ca plec se pune pe tipat pana ii vine se verse ce sa fac.

    • Buna ziua, cred ca nu trebuie sa va furisati ci sa o lasati sa se desparta de dvs. chiar daca plange. In primele 2 saptamani este firesc sa planga si sa vrea sa stati cu ea, dar in timp se va obisnui cu situatia. Dati-i un obiect de la dvs. sau o jucarie de acasa la despartire, si spuneti-i ca pana veniti, cand i se face dor de dvs. sa tina strans strans jucaria. Chiar daca sufera in aceasta perioada, copiii se obisnuiesc cu colectivul, veti vedea.

  3. muntean dora permalink

    buna ziua .am si eu o fetita de 1 an si 11 luni si am o problema ,pe fetita o duc la cresa de 6 luni si doamnele de acolo imi spun ca asa ceva n-au vazut cea ce ma doare foarte tare in sensul ca fetita de atat timp plange cand ma despart de ea , mai plange cand o duce la baie , plange cand se apropie cu mancare de ea , mai spun ca nu se prea joaca cu copii este adevarat ca atunci cand ies cu ea in parc nu lasa pe copii sa puna mana pe jucariile ei zbiara foarte tare si se apuca de plans , plange cand nu poate sa faca cum isi doreste nu mai stiu cum sa fac doamnele de acolo au zis sa duc fetita la un pshiholog ,in primele luni fetita plangea si noapte iar cand ne apropiam de cresa incepea sa planga va rog sa ma ajutati cu un sfat ce trebuie sa fac mentionez ca nu am mai avut copii pana acuma si ea este singura si pot spune ca tatal ei o rasfata , fetita nu a stat cu nimeni ,ea fiind tot timpul si in permanenta cu mine eu i-am dat sa manance , eu am schimbat-o, eu am grijit-o si in putinele ore in care a stat cu tatal ei numai ce a vrut ea a facut ca a fost bine ca a fost rau . va multumesc

    • Buna ziua, iata care este parerea mea referitor la fetita dvs.
      – este firesc ca dvs. sa fi stat mult cu ea, pentru ca e mica, si nu ne asteptam ca un copil cu varsta mai mica de 2 ani sa socializeze sau sa se integreze in vreun colectiv.
      – este firesc si ca tatal ei sa o rasfete, pentru ca la aceasta varsta este prea devreme sa ii puna reguli si limitari. Cu cat o face sa se simta mai iubita si mai apreciata este mai bine
      – in mod normal, copiii sunt pregatiti de integrarea in colectiv pe la 3 ani. Daca nu se adapteaza, nu este vina lor! nu stiu de ce nu au mai vazut doamnele asa ceva: de obicei, cand un copil nu se integreaza la cresa, e semn ca mai are nevoie sa stea acasa, si parintii il retrag. Deci nu e nimic anormal cu fetita dvs!
      – daca aveti posibilitatea, mai tineti-o acasa pe fetita. Cresa este o optiune pentru cei care chiar nu pot sa isi tina copiii acasa, si nu o insitutie care provine din nevoia copilului. In mod normal, orice copil are nevoie sa stea in familie pana la 3 ani.
      In colncluzie, nu cred ca aveti de ce sa va faceti griji 🙂

  4. Alina permalink

    Buna ziua,

    Am un baietel de 3 ani si 3 luni care se sperie de anumite sunete, situatii-este destul de fricos. De curand l-am inscris la gradinita si desi s-a mai obisnuit nu relationeaza prea bine este retras, iar daca copiii sau educatoare canta el se sperie si plange. In rest cu noi este foarte dezghetat, stie f. multe poezii, cantecele, engleza . Va rog sa ma autati cu un sfat, eventual detalii pt consiliere.
    Multumesc!

  5. Benko robert-Mihai permalink

    Buna ziua am o mare rugaminte la dvs.Am un baietel de 5 ani care nu face treaba mare la wc.Cand era mai mic a cazut dupa reductor si de atunci a ramas cu o mare frica.Sta pe wc dar nu face.Vrea doar la pampers.Daca nu ii pun se abtine.Am fost la pediatru ne-a dat un sfat dar degeaba nu a mers.si mai am o problema cu el.Uneori devine foarte violent.Are niste crize cand arunca,loveste,se loveste.Pana nu ia una la fund nu se potoleste.Dupa aceea se calmeaza si devine un copil cuminte,dragastos.De multe ori se apuca de un lucru si nu il termina.Nu are rabdare.Este un copil foarte activ,ii place sa alerge foarte mult.La scoala este atent si nu s-a plans de el nici educatoarea si nici invatatoarea.Va multumesc mult.Va rog ajutati-ma cu un sfat.Cu respect Benko Robert-Mihai

    • din ce imi spuneti, baiatul are probleme cu auto-controlul, inclusiv la nivel fizic, al controlului sfincterian. De asemenea violenta poate fi si din cauza lipsei de autocontrol.
      Cred ca este bine sa mergeti cu el la un psiholog ca sa il vada, pentru ca se pare ca aceasta problema il afecteaza destul de mult in viata de zi cu zi, si ar fi pacat sa se agraveze. Totodata psihologul va observa daca aceasta lipsa de autocontrol se asociaza cumva si cu alte simptome, sau este un fenomen izolat. Eu, avand in vedere ca nu l-am vazut, nu pot sa va dau sfaturi pertinente.

    • Irina permalink

      Nu va suparati, dar ati incercat sa il luati in brate choar si atunci cand loveste, sa il linistiti intai si apoi sa discutati cu el sa ii explicati ce e in neregula cu acest comportament? Daca dvs rezolvati problema cu o palma la fund, adica tot cu violenta, nu va puteti astepta din partea copilului sa inteleag si sa nu-l reia de fiecare data cand nu ii convine ceva. Consultati si un psiholog, insa pana ajungeti acolo, puteti incerca sa schimbati tactica.

  6. morar permalink

    am un nepotel de 6 ani,este in Norvegia de 1,5 ani…pana acum a fost la gradinita si nu au fost probleme…..de cand a inceput scoala, respectiv cls I….avem probleme in sensul ca incepe sa tipe, sa planga atat de tare si mult( 20min aprox…pana se linisteste)de cate ori il chemam sa facem lectiile pe care ni le-a dat pt acasa(nu mai mult)….abia,abia se apuca apoi(lasandu-l in pace),dar nu are rabdare sa faca tot sau sa repete pana stie…….intr-adevar are probleme ca nu stie limba bine pt ca nu a fost nici timpul necesar sa o invete si nici la gradinita nu s-a ocupat doamna educatoare in mod special…..numai ce a prins de la copii….
    va rog frumos daca ne puteti ajuta in acest sens….va santem recunoscatori….numai sa rezolvam aceasta problema f. grea..multumim.

  7. nataliaz permalink

    Buna ziua

    Am un baiat in varsta de 3 ani si o fetita de 1 an. Eu stau acasa in concediu de cresterea fetitei. De o luna baietelul a inceput gradinita la program scurt. In prima zi a fost ok, apoi a inceput sa planga cand il lasam dimineata. De vreo 2 ori la pranz cand am mers sa il iau a facut f urat, fugind de mine, tipand, plangan si nevrand sa vina la mine. Abia l-am linistit , tinandu-l strans in brate. A ridicat chiar mana sa ma loveasca. I-am spus ca il inteleg ca e suparat pe mine. S-a linistit si m-a luat in brate.Dupa vreo 3 sapatamani nu mai avea nicio problema. Pleca zambitor, si la fel se intorcea. A inceput programul prelungit din 6 octombrie. Doua zile a fost ok, a mancat cu copii, apoi a dormit fara probleme. Apoi s-a imbolnavit fetita si l-a dus sotul meu. A plans pana a vomat pe el, si apoi a plans toata ziua. Are o saptamana in care plange in fiecare dimineata cand e dus la gradi.DE 3 zile plange si cand e acasa. Imi spune ca nu ne culcam de noapte ca sa nu mergem la gradi. Nici nu se joaca, sta numai la mine in brate si merge peste tot dupa mine. 🙁 Am inceput sa-l duc din nou eu si sa-l iau la pranz. A ramas plangand si l-am gasit plangand. Mi-a spus ingrijitoarea ca sta singur, plange si ma asteapta. Ieri l-am auzit zicand ca :”nu a venit mama sa-l ia”, de aia plange si e suparat.

    Cum ma sfatuiti sa procedez?

    multumesc

  8. nicoleta d permalink

    Buna ziua, baietelul meu Alexandru are 2 ani si 7 luni,de o luna de zile merge la gradinita doar 3 zile pe saptamana cate 3 ore. Dupa o saptamana de gradinita a inceput sa refuse orice mancare gatita si nu vrea altceva decat lapte si cascaval, in general doar lactate. Tin sa precizez ca mai am un bebe de 5 luni,pe care Alex este foarte gelos, plange de cate ori il las la gradinita si vede ca eu plec cu cel mic! Intrebarea mea este : credeti ca poate fi din gelozie sau e doar un fel de protest pentru faptul ca il duc intr-un mediu inca nou pentru el!
    Multumesc anticipat!

  9. elena permalink

    Buna ziua, draga Raluca, am o fetita de 4 ani, am dus-o la gradinita, la inceput a plins , acum impinge copii, nu stiu ce sa ma mai fac cu ea, vorbesc cu ea acasa, imi promite ca o sa fie cuminte si a doua zi face la fel. ce ma sfatuiesti sa fac?

  10. daciana permalink

    am o nepotica de 4 ani si 2 luni si este in al 2 an de gradinita.In primul an de gradinita a plans 2 saptamani si s-a integrat…acum in al doilea an refuza sa mai mai mearga la gradinita desi doamnele educatoare si ingrijitoarele se poarta frumos cu ea..plange,tipa racneste ca vrea sa stea acasa…ca nu mai vrea la gradi………..va rog indrumati-ma cum sa o iau si cum sa-i explic sa o fac sa inteleaga,desi am facut tot ce mi-a stat in putinta…va multumesc

  11. ispas permalink

    am un copil de 4 ani si nu prea vrea sa stea la activitati acas sta nu am treaba cu el coloreaza sta destul de multt la birou,dar la gradi nu prea sta vrea numa sa se joace

  12. Filip Oana permalink

    Buna ziua! Am o fetita de trei ani si 3 luni, de trei luni merge la gradinita, dar nu vrea sa vorbeasca si nu vrea sa participe la nici o activitate. Daca educatoarea nu o include la jocuri, sta doar pe scaunel. Nu vrea nici sa manance la gradi, nu spune cand vrea la baie, nu scoate nici un cuvant. Noi de un an ne-am mutat in Italia, acasa vorbim romaneste. Ea vorbeste foarte bine romaneste, mai spune si cuvinte in italiana, iar educatoarea ne-a spus ca intelege, dar nu vb. Si cand mergem sa o luam de la gradinita nici cu noi nu vrea sa vb cand este la gradinita. Este o fire mai timida.
    Ar trebui sa vb acasa in italiana? Credeti ca aceasta este problema?
    Ea este si o fire mai timida, nici cu alti romani nu vrea sa vb dc nu ii cunoaste.

    • buna ziua, de obicei copiii care acasa vorbesc o limba si la gradinita alta au mici probleme de adaptare, in sensul ca nu vorbesc o vreme. Insa 3 luni este o perioada cam lunga, totusi. Fetita probabil ca nu e sigura pe ea si pe capacitatea ei de a comunica, asa ca trebuie usor usor sa inceapa sa aiba incredere in ea. Incurajati-o mai intai sa spuna 2-3 cuvinte, care sa semnalizeze cand vrea la baie, cand vrea sa se joace cu o anumita jucarie, cand ii e dor de dvs. Explicati-i cu blandete ca e foarte important sa le spuna pe acestea 3, si daca cumva le spune sau le arata printr-un semn, laudati-o. Observati orice mic progres pe care il face in tentativa ei de a comunica si laudati-l. Treptat, o sa prinda incredere si o sa vorbeasca, insa va spun din experienta ca este un proces destul de lung si anevoios. Cand un copil asa de mic se inchide in sine este dificil sa il faci sa vorbeasca repede. Si educatoarele vor trebui sa coopereze cu ea si poate chiar si consilierul gradinitei, daca exista unul.

  13. dana permalink

    De ce se incearca sa se dea vina pe copil sau pe parinte?poate gradinita unde merge nu este cea mai potrivita.
    Eu am patit la fel ,copilul plangea si nu voia sa mai intre in gradinita si am decis sa schimb gradinita.De atunci nu numai ca este foarte multumit copilul
    dar isi pune inregistrari de la serbari si le asculta de mai multe ori, ,inregistrari unde binenteles este si educatoarea .

    • Mama disperata permalink

      Buna si eu am un copil de 2 anisori si 9 luni e grupa mica merge la gradinita in prima saptamana nu mia plans foarte tare plangea pana plecam…la iesirea din gradi bu mai plangea.apoi dupa o saptamana sa imbolnavit si 2 saptamani nu a mai mers.cand am reînceput gradinita imi plange si la intratrea de fapt de pe drum ca nu mai vrea la gradi dar si la iesire cand ma vede.cand lam intrebat daca la batut careva mia spus ca da una din educatoare….el niciodata nu a fabulat povesteste exact cum e cu aceleasi cuvinte.stiu ca nu ma mințit.evident cand am intrebat educatoarele nu au recunoscut…dupa 2 zile am ascultat la usa pt ca miam auzit copilu cum plange ingrijitoarea striga pe el fff tare oprestete taci odata din gura….cand am deschis usa ea mia zis toata ziua a plans la care vine educatoarea si imi zice nu e adevarat sa luat după un copil.copilu imi spune ca vrea la alta gradi ca asta nu ii place.acum eu ce sa fac sotu nu ma sustine in mutarea copilului.ajutatima cu un sfat.sant disperata sufar f tare pt el.va multumesc

  14. Chelaru Alina permalink

    Buna ziua!

    Am o fetita de 4 ani si 11 luni si un baietel de 8 luni. De aproape 2 luni fetita mea nu vrea sa mai mearga la gradinita. La inceput a spus ca ii este dor de mine , apoi a dat vina pe o fetita ca o bate. Am vorbit la gradinita cu doamnele educatoare si nu au observat ca se intampla ceva si chiar se joaca cu copii , intereactioneaza, nu este un copil retras. Am pedepsit-o si nu a mai avut voie sa se joace cu jucariile preferate, sa se uite la desene sau sa aiba accces la internet. Nimic nu o determina sa se duca la gradi. Mai nou i-am spus ca nu ii serbez ziua de nastere pentru ca nu merge la gradi si a preferat sa nu mearga . Cam intr-o luna de zile trebuie sa am reintorc la serviciu si nu stiu cum sa mai procedez. Va rog sa ma ajutai cu un sfat.

    Multumesc
    O zi buna!

    • andreea permalink

      Si eu ma confrunt cu o problema de genul acesta, diferenta este ca fata mea nu mai vrea la gradi dupa o o zi in care i-a fost rau.
      Ar fi de folos un sfat

  15. ana maria permalink

    am o fetita de 2 ani si 8 luni ,acu 2 saptamani am incercat sa o duc la gradinita ,iar la intrarea in gradinita i-am explicat ca mergem la copii,nu a fost de acord ,am intrat in gradi a inceput sa planga pe urma s-a mai potolit,am lasat-o plangand la insistentele educatoarei care mi-a spus ca toti copii plang,am plecat iar la 15 min m-a sunat sa ma intorc dupa ea ca plange si vomita,am luat-o acasa am continuat sa merg sa stau cu ea 2 ore pe zi ,timp in care socializeaza se joaca cu copii dar sa nu plece mami,problema este ca dupa episodul de la gradinita nu mai vrea sa stea nici acasa cu nimeni in afara de mami ,nici macar cu tati…cu care tot timpul dormea de amiaza,va rog din suflet sfatuiti-ma ce sa fac ptr ca in luna mai trebuie sa ma intorc la serviciu…..va multumesc

  16. Alina permalink

    Buna ziua
    Baietelului meu de 5 ani si 7 luni a inceput sa nu ii mai placa la gradinita.Am schimbat gradinita anul acesta scolar,la inceput era foarte incantat,acum a inceput sa nu-si mai doreasca sa mearga la gradinita.Pe langa asta,nu socializeaza deloc cu copiii,nici cu cei de la gradi nici in alte locuri unde intalnim copii.Nu vrea sa stam afara,nu o baga deloc in seama pe surioara lui dd 1 an si doua luni si am impresia ca nu pot purta o conversatie cu el.Ce probleme credeti ca ar putea indica si ce as putea face?Imi fac reale probleme.Multumesc

    • intr-adevar, faptul ca nu socializeaza cu aproape nici un copil este ingrijorator la varsta lui, si va recomand sa il vada un psiholog, ca sa isi dea seama care este cauza (pot fi mai multe probleme psiice din cauza carora copilul isi pierde interesul pentru a socializa).

  17. Am un baietel de 3 ani si 2 luni,suntem o familie unita,problema e ca deja de o saptamina copilul meu nu doreste sa iasa afara,plinge in gura mare si are un plins asa isteric,am incercat noi in mai multe feluri dar fara rezultat…mergea la gradinita fara mari suparari,numai ca la gradinita se joaca uneori singur,uneori cu copii,nustiu ce sa mai fac,chiar in zile de odihna nu doreste sa iasa afara…Ajutati-ma va rog..ms anticipat..

    • Buna ziua, aveti idee de ce nu vrea sa iasa afara? el ce spune? de ce se teme? Daca nu e o frica anume ci pur si simplu un raspuns general, eu as spune sa mergeti cat mai repede cu el la un psihiatru, ca sa nu fie vorba despre o tulburare de personalitate

  18. Ion permalink

    eu cred ca se teme de gradinita,a fost un incident cu educatoarea care o inlocuia pe cea de baza “la certat”..acum din cauza asta(cred eu..) nu putem iesi afara pur si simplu la joaca,nici la gradinita nu doreste..chiar daca a revenit cea de baza si parca e tot bine..el abia incepe a vorbi si spune ca nu doreste afara..ce sa facem,cum sa-l motivam?
    ..mai este o problema:e greu de iesit afara sau in ospetie sau undeva la un centru de distractii de exemplu problema e ca: este si mai greu de plecat de acolo..

    • Din ce imi spuneti sunt mai multe problemute: ii este greu cu plecatul/venitul, are o mica intarziere de limbaj, refuza cu vehementa anumite activitati de obicei placute. Mai sunt si alte lucruri care vi se par mai nepotrivite? de exemplu face gesturi repetitive, flutura din maini,nu prea il intereseaza contactul cu ceilalti copii? Va intreb asta pentru ca, daca e asa, in locul dvs. m-as duce neaparat la un doctor, sa ma asigur ca totul e ok cu el

  19. Ion permalink

    alte lucruri care mi se par mai nepotrivite:nu prea il intereseaza contactul cu ceilalti copii,doar inca asta…

  20. iolanda permalink

    fetita mea are 5ani jumatate. dintotdeauna a plans cand o las la gradinita.desi dimineata se trezeste vesela iar seara isi pregateste tot timpul hainutele pt a 2a zi cu mare incantare. chiar si p drumul spre gradinita e vesela ..canta in masina ..radem.. cum ajungem la gradi, incepe teatrul.. ba o doare burtica ba rokita nu sta bine..fel si fel de scuze..ramane plangand sau uneori ma trage de haine sa raman.ma ingrijoreaza faptul k la anul intra la clasa 0 .. si va fi mai greu pt ea. ea socializeaza destul de greu cu alti copii. in general o atrag copiii mai mari .. cu aceia vb deschis se joaca glumeste..insa cu cei de varsta ei nu prea. as merge cu ea la un psiholog..sau ar fi ceva ce as putea face acasa? mentionez ca fetita este matura in gandire f inteligenta vb 2 limbi straine si stie jocuri de copii mai mari sau chiar adulti ( remmy, poker, sah, septica) e pasionata de gatit si ma ajuta tot timpul la bucatarie chiar si la tocat cu cutitul.e indemanatica si am incredere in ea. nu stiu c sa fac cu plansul de la gradi……

    • Pare un mic adult in miniatura. Din ce cauza spune ca nu ii place la gradi si mai ales cat timp o tine plansul ei?

  21. iolanda permalink

    plansul nu o tine mult .max 10 min dupa ce plec.educatoarele imi spun k e foarte activa si se linisteste dupa ce plec. am uitat sa precizez ca eu am 25 ani si recunosc ca nu am multa experienta …ceea ce mai stiu e de prin carti si cunostinte care au copii.ma panichez repede si admit ca am cam alintat.o…

  22. iolanda permalink

    iar motivele pt care plange sunt fictive si diferite de la zi la zi.. e grea despartirea..

    • Daca plansul tine atat de putin si daca ea pare ca nu sufera de fapt la gradinita (in afara acestor momente) nu cred ca este cazul sa iti faci griji. Nu e obligatoriu ca ea sa planga si la scoala. Dimpotriva, daca prefera compania celor mai mari ii poti spune ca scoala este un loc pentru copii mai mari, unde se va simti bine, si atunci si atitudinea ei fata de scoala va fi una pozitiva.

  23. iolanda permalink

    da..asa este.. multumesc ca m.ati ascultat. sanatate!

  24. Ion permalink

    ms frumos pt ascultare,am fost la medic ne-a spus sa schimbam gradinita,sau sa mai sta acasa pina isi revine…

  25. Luana permalink

    Buna ziua. Am o fetita de 4 ani si 7 luni. De doua saptamani incoace fetita plange cand o las la gradinita dimineata. Imi spune ca ea nu e in stare de nimic si degeaba merge la gradi si ca nu poate sa coloreze. Inainte sa inceapa sa planga dimineata totul era ok cand o duceam la gradi ,cand o luam dupa-amiaza si o intrebam cum a fost la gradi imi spunea ca a fost foarte frumos, dar intr-o dupa-amiaza cand am luat-o era foarte suparata ca a gresit la o activitate pe care o avusese in ziua respectiva si ca Doamna s-a enervat rau pe ea, a tipat la ea si a trantit caietul pe jos(iar cu o zi inainte mi-a zis ca Doamna a tras-o de ciuf). De atunci copilul nu mai vrea sa colaboreze deloc cu Doamna si sa mai deseneze. Acasa coloreaza si face activitati dar la orice face ma intreaba daca e bine si daca nu ma supar daca greseste? Este ingrozita sa mai mearga la gradi si de Doamna. Va rog frumos sa m-a ajutati cu un sfat daca se poate.

    • Se pare ca acel episod cu educatoarea a marcat-o destul de tare, si trebuie sa treaca peste el. O cale de a face asta e sa i de dea ocazia sa isi exprime indirect supararea pe doamna: poate fi un joc cu papusi, in care ea sa fie educatoarea si ceilalti sa fie copiii, poate fi o poveste, un desen. Ideea e sa aiba ocazia sa re=puna in scena evenimentul de atunci, sa isi exprime emotiile pe care nu a reusit sa le spuna, si sa treaca peste ele, fara vinovatie si fara suparare. Daca aveti la gradinita un psiholog, cateva intalniri cu el ar ajuta de asemenea.

    • Alina permalink

      Eu as schimba gradinita imediat si pe ”doamna” as lua-o putin la intrebari: unde a invatat ea pedagogie si cand a fost ultima data la psiholog?… Se pare ca ”doamna” este o idioata care iti terorizeaza fetita si din pacate acest lucru s-ar putea sa o marcheze foarte tare.

  26. Oana permalink

    Buna,
    Am un baietel de 2ani si 10 luni. Suntem o familie unita, am crescut copilul in spiritul attachement parenting, doarme cu noi, e alaptat. De 2 saptamani am inceput sa il duc la o gradinita particulara la care mergem de la 1 an si 4 luni la activitati alternative, de socializare si invatare prin joaca.
    Refuza categoric sa se desparta de mine. Stau pe hol si vine sa ma vada din 5 in 5 minute, asta cand vrea sa intre in sala cu copii. In rest, sta pe hol si se joaca langa mine. De o saptamana, impreuna cu o educatoare incercam sa creem timp special pentru el, adica educatoarea ii acorda timp doar lui, fac diverse activitati impreuna. In momentul in care incearca sa il introduca in sala de activitati, impreuna cu ceilalti copii, refuza categoric. Daca intru si stau langa el, sau doar sa fiu in sala, se joaca, participa la activitati, e sociabil.
    Mentionez ca anul trecut, la 1 an si 10 luni am mai incercat programul scurt, la aceeasi gradinita, si dupa o Luna am renuntat. Credeam ca nu e pregatit.
    As dori UN sfat, cum sa procedez cu adaptarea la gradi si despartirea de mine.multumesc

    • Alina permalink

      E prea mic, nu il intereseaza ”socializarea” inca. Comportamentul lui este normal.

  27. Maria permalink

    Am un baietel de 2 ani si 3 luni.A inceput gradinita acum 4 sapt.Totul bine si frumos in primele 2 sapt ,dupa care a facut rosu in gat.L-am tinut acasa o sapt sa se vindece si am observat ca refuza olita si se scapa pe el,plus ca nu mai zice deloc cand face caca sau pipi.El a invatat sa faca la olita de la 1 an si 11 luni.Intr-o sapt am trecut de la pampers la chilotel ,acs spunea mereu cand face,chiar se trezea si noaptea sa faca pipi.Acum sunt foarte socata de ce refuza olita si i se pare normal sa faca pe el.La gradinita educatoarele au spus ca nu l-au bruscat sau certat sa stea pe olita .Eu nu inteleg de unde schimbarea asta radicala.Ati mai patit asa ceva?

  28. un copil se va integra in societate dar ii va fi foarte greu sa se desparta de parinti! toti am trecut prin asta dar fiecare copil se comporta diferit!

  29. bianca permalink

    buna ziua am si eu un baietel de 6 ani.Refuza sa mai mearga la gradi dupa ce a vazut un copil varsand in sala de mese.De atunci am fost doar cateva zile .ACEST incident sa intamplat inainte de florii.avem cam 2 saptamani decand nu mai merge,imi spune ca ai este frica sa nu verse si el,ca doamna nu sta cu el,ca se duce la toaleta si nu il ia si pe el.,ca i se face dor de noi tot felul de motive.Tin sa mentionez ca o iubeste pe Doamna si ea la randul ei a inteles situatia si il tine langa ea la catedra chiar la luat si cu ea in cancelarie cand a avut nevoie de ceva.nu stiu ce metode sa mai aplic,l-am pedepsit si nu lam mai lasat la desene calc,afara la copii ptr ca imi promite ca merge iar a 2 azii alerg prin casa dupa el si plange cu lacrimi de crocodil

    • Alina permalink

      Degeaba il pedepsesti, cel mai bine ar fi sa-i explici ca acel copil a fost bolnav si lui nu o sa i se intample asa ceva.

  30. Gabriela permalink

    Buna ziua,

    Va rog din suflet sa imi dati un sfat.
    Am un baietel de 4 ani si 6 luni care merge la gradinita inca de cand avea 2 ani si 6 luni. La inceput a plans – aproximativ 1 saptamana dupa care nu am mai avut probleme cu el in ceea ce priveste mersul la gradinita.
    De Paste am fost plecati in concediu 2 saptamani si nu a mers la gradinita. In ziua in care a reluat gradinita nu a avut nici o problema, totul a decurs normal, ne-am trezit, am luat micul dejun, ne-am imbracat si am mers la gradi. De a doua zi totul s-a schimbat – ne-am trezit, am luat micul dejun, ne-am imbracat si am plecat la gradi, insa … cand a trebuit sa intre in sala de clasa a inceput sa planga , a iesit din clasa si s-a ascuns dupa un dulap care se afla in apropierea clasei. La incercarea dnei. educatoare de a-l lua in clasa a inceput sa planga si sa tremure spunand ca ii este frica sa intre in clasa. Am incercat sa stau cu el mai mult, sa vorbesc cu el si sa aflu cauza fricii , insa nu am reusit sa aflu mare lucru. Ceea ce ma bulverseaza cel mai tare este faptul ca dna. educatoare mi-a comunicat ca dupa max. 30 de minute se linisteste, participa la activitati si se joaca foarte frumos. A incercat si ea sa stea de vorba cu el si i-a zis ca ii este frica de un copil din grupa. Acesta este un copil care are momente cand impinge si este posibil sa fie speriat cu el. Am incercat sa ii dau incredere in el spunandu-i ca este curajos, ca este puternic insa se pare ca nu da rezultate. Astazi, a plans de cand s-a trezit , aproximativ 1 h. ca el nu vrea sa mearga la gradi pentru ca ii este frica.
    Sincer nu stiu ce sa mai fac.
    Am rugamintea sa ma indrumati cu un sfat.
    Va multumesc anticipat.

    • Buna ziua, trebuie aflat daca chiar ii este frica de acel copil sau acesta este doar un motiv, in incercarea lui de a mai sta acasa. Eu zic ca, daca dureaza doar cateva minute, si imediat isi revine, probabil ca e ceva trecator. Daca vedeti ca se agraveaza, duceti-l la consilierul gradinitei

      • Gabriela permalink

        Din păcate, grădinița nu are consilier. În urma insistentelor mele, băiețelul mi- a zis ca unul dintre copii, îl împinge și îl lovește atât pe el cât și pe alți copii din grupa. Am luat legătura cu educatoarea și cu dna. directoare însă problema încă persista. m-am hotărât sa îl retrag de la grădiniță pe perioada verii și sa încercam reintegrarea în luna septembrie. Nu știu dacă este o decizie corecta, însă sincer nu știu ce sa mai fac. Vreau sa merg cu copilul la psiholog și as dori dacă se poate sa îmi recomandați pe cineva în București. Mulțumesc

  31. Gabriela permalink

    Va multumesc pentru raspuns.
    Avand in vedere faptul ca acest comportament dureaza de ~ 4 saptamani cred ca am sa va urmez sfatul si am sa merg cu el la psiholog, gradinita nu are consilier.
    Va multumesc inca o data si va doresc o zi frumoasa!

  32. Buna ziua. Sunt mama unui baietel de 4 ani si 5 luni care a fost 2 ani la cresa unde mergea cu placere dar la gradinita dimineata incepe sa planga, motivul fiind una din d-na, Natalia, care ii “cearta, toata ziua ii cearta” El este un copil cuminte. Acasa avem o atmosfera calma si nu il certam. Nu stiu ce sa facem: sa il mutam in alta grupa sau la alta gradinita! Daca se poate un sfat. Va multumesc.

  33. Nada permalink

    Buna ziua,
    Am nevoie de sfatul d-stra.Am o fetita de 3,1 ani.Am inceput a frecventa gradinita-cresa de la virsta de 2,2 ani(septembrie).A fost o perioada de 3 saptmaini de acomodara,plingea timp de o ora ,apoi se linistea.Am mers la gradinita pina-n iunie ,apoi am stat acasa din cauza variceli,vacanta a durat pina la inceputul lui August.Acum refuza categosric sa mearga la gradinita,chiar seara inainte de culcare spune ca maine nu merge la gradinita,dimineata la fel.Drumul spre gradinita la fel plange.Cind ajungem sa intram in clasa e groaznic….Mi-i jale sa o las in asa stare.Deja si medicul de la gradnita mi a recomnadat sa merg la neurolog cu ea,pentru ca plange pina la amiaza .

    Care poate fi cauza refuzului de a sta la gradinita?am incercat sa discut cu ea ca sa aflu care-i cauza.dar fara rezultat.

    • Buna ziua, pare ca teama fetitei este destul de puternica, din moment ce plange atat de mult. Nu stiu daca va ajuta un neurolog, cred ca un psiholog este mult mai in masura sa isi dea seama care este problema si ce solutii sunt potrivite

  34. Ramona Ru permalink

    Buna ziua,

    Fetita mea merge la gradinita in limba rusa (noi locuind la moscova) de la varsta de 2 ani, adaptarea a fost greoaie, in jur de 1luna plangea enorm de mult in fiecare dimineata, cu orele, insa dupa aceea au venit si zile mai senine.
    Acum ne aflam in situatia in care a trecut la alta grupa, alti colegi, alta educatoare, in primele 2 zile a urlat pana a adormit iar acum de 3 zile nu mai vrea sa mai mearga deloc, de cand se trezeste prima lucru pe care il spune este ca nu vrea la gradinita…nu vrea nici sa se imbrace, face criza de plans, ceea ce e nou pt noi…insa nu spune nimic negativ la adresa gradinitei, copiilor sau a dnei educatoare…am incercat sa vorbim cu ea, sa aflam daca s-aintamplat ceva, sa ii explicam ca acum ea e mare si de aceea e in clasa cu copii mai mari si ca isi va face noi prieteni, va invata lucruri interesante etc…de asemenea, am intrebat-o daca nu ar vrea sa se intoarca la fostii colegi (dar nici asa nu vrea), fara un rezultat pozitiv…credeti ca ar trebui sa vorbeasca un specialist cu ea?

    Mentionez ca este un copil foarte sociabil care interactioneaza ff bine cu copiii de varsta ei dar si mai mari, adulti etc, vorbeste 3 limbi straine.

    Multumesc pentru raspuns,

    • Buna seara, eu spun sa mai asteptati macar o saptamana, sa vedeti daca lucrurile se imbunatatesc, macar putin. Este firesc sa treaca prin perioada aceasta de acomodare la noua grupa. Incercati sa o incurajati si sa nu va speriati de reactiile ei, ele nu sunt decat semnul unui protest de inceput, si nu o tulburare psihica. Daca in 2 saptamani situatia nu se imbunatateste deloc, poate puteti merge cu ea la un psiholog

  35. Alis permalink

    Buna ziua,am si eu o problema.Am un baietel de 2 ani si 4 luni,am decis sa-l duc la camin inainte sa incep serviciul pentru a fi sigura ca se acomodeaza .In fiecare dimineata cand mergem la gradi suntem bucurosi..asta pana cand vine momentul sa-l trimit in clasa la copii,atunci se pune pe plans si parca nimic nu-l poate calma.Ca sa nu mai zic de faptul ca nu vrea sub nici o forma sa doarma la pranza desi este trezit la ora 7.00 in fiecare dimineata,au destule activitati care in mod normal ar trebui sa-l oboseasca.Ce ma sfatuiti sa fac? Ce ar trebui sa fac/spun ca sa nu mai planga atat de tare si sa doarma la pranza impreuna cu ceilalti copii? Va multumesc

  36. violeta permalink

    Buna ziua
    Am un baietel de 4 ani si de 3 zile merge la gradi..plange in fiecare zi si seara ma pune sa ii promit cu voce tare ca urmatoarea dim nu il mai duc.Este f retras, nu se joaca cu copii, nu ii plac copii zburdalnici sau galagiosi, intereactioneaza doar cu fetele care sunt cuminti cu baietii aproape deloc.Nu suporta zgomotul fie el de orice fel:tipete , aspirator, chiar si cantece daca se aude f tare.La gradi sta doar langa educatoare si spune sa nu il mai duc ca ii e frica de copii.Ma ingrijoreaza frica de copii, nici in parc nu se mai joaca daca vin copii spre el.Mentionez ca este crescut de mine si alintat..nu a stat niciodata cu nimeni.Va rog sa ma ajutati cu un sfat daca sa continui cu gradinita.Fiind atat de sensibil imi e teama sa nu ii distrug psihicul.Multumesc.

    • Buna seara, mai intai trebuie sa va asigurati ca in afara acestui refuz totul e ok cu el. Va recomand sa mergeti sa il vada un psiholog, ca sa isi dea seama ce e cu aceasta teama si cu frica de a socializa

  37. Buna ziua,
    fetia mea are 1 an si 8 luni de 3 zile mergem la cresa,plange putin cand o duc dimineata dar doamnele educatoare imi spun ca se acomodeaza dupa ce plec eu.Problema este ca noaptea plange in somn si ma striga de 3-4 ori pe noapte (lucru care nu se intampla pana acum).Oare e prea devreme pentru ea sa mearga la cresa?Multumesc!

    • Buna seara, inca este prea devreme sa va dati seama daca e pregatita sau nu de cresa. Fetita este in perioada de acomodare cu cresa, si din aceasta cauza si somnul e mai agitat. Insa, daca lucrurile merg spre bine zi de zi atunci cred ca e bine sa continuati sa o duceti la cresa

  38. Andreea permalink

    Buna ziua,
    Am un baietel de 3 ani pe care am incercat cu un an in urma sa-l duc la gradinita insa de cate ori l-am dus s-a imbolnavit asa de rau ca am ajuns cu el la spital la urgenta. Anul acesta l-am dus iarasi insa doamnele educatoare imi spun incontinuu ca face pipi pe el toata ziua si ca nu vrea sa spuna sau sa ceara la baie, plange incontinuu. Una din educatoare mi-a propus sa-l aduc cu pampers sau sa-l mai tin acasa. El nici nu prea vorbeste si este mai sensibil si retras. Ce credeti ca as putea face? Sau unde sa fie problema ca face pipi pe el? (el ramane la gradinita doar 4 ore). Va multumesc!

    • Buna seara, Va recomand sa mergeti cu el la un psiholog sau un psihiatru de copii, ca sa va asigurati ca totul e ok cu el. Daca el zice ca totul e ok, atunci treptat il veti pregati de gradinita: sa socializeze tot mai mult, sa se implice in activitati, etc. Dar mai intai trebuie sa fiti sigura ca totul e ok cu el.

  39. Rami permalink

    Buna ziua!

    Am o fetita de 3 ani si jumatate care a inceput gradinita de o saptamana si care refuza tot mai mult de la o zi la alta sa stea acolo. Ea a fost si este f.f.dependenta de mine; cu mult timp inainte de 15 sept.am inceput pregatirea pentru gradinita prin jocuri, povesti si explicatii..parea ca accepta…dar nu.. plange foarte tare tipa incontinuu sa o sune d-nle educatoare pe mami sa vina sa o ia, iese din clasa si vrea sa fuga…tipa sa nu se atinga de ea nimeni decat cine vrea ea in acel moment (exemplu: aia alba..aia neagra). Isi musca buzele si bate din picioare..urla toata ziua (mai direct spus)..iar acasa e f.cuminte. I-am vorbit frumos de gradinita, i-am explicat ca vreau sa se poarte frumos, a promis ca asa va face, dar degeaba… Ce pot sa fac sa o ajut sa accepte?…tatal spune ca se poate imbolnavi psihic…va rog frumos sa ma sfatuiti.

    Va multumesc!

    • Nu cred ca fetita se poate imbolnavi psihic din aceasta cauza. Se pare ca are o adaptare dificila, fie din cauza ca are o structura mai anxioasa (este mai sperioasa din fire), fie din cauza ca nu este obisnuita cu absenta dvs. Insa, in cele din urma, toti copiii se adapteaza. Daca chiar sunteti ingrijorati si simtiti ca e o problema mai profunda,puteti apela la un psiholog. El isi va da seama ce anume o face pe fetita atat de speriata si, in functie de asta, cum puteti sa o ajutati

  40. stefan bogdana permalink

    buna ziua!

    Am un baietel de 3 ani jumatate care tocmai a inceput gradinita,la grupa mica.Dupa 2 zile l-am mutat de la grupa mica la grupa mijlocie pentru ca era printre cei mai mari si pentru ca nea zis ca doamna tipa foarte mult la ei.Acum as vrea sa il mut inapoi la grupa mica ca mi se pare ca nu face fata la grupa mijlocie.Credeti ca il voi bulversa foarte rau sau se va obisnui?

    Multumesc anticipat pentru raspuns.

  41. Mehedinti Marian permalink

    Buna ziua! Am un baietel de 4 ani si 4 luni si este prima data cand merge la gradinita(la cresa nu a mers deoarece am putut sta eu cu el).Mama lui este in strainatate cu munca deci a stat mai mult cu mine in ultimii 2 ani(si cand era mama cu el era mai atasat de mine indiferent ca eu eram mai drastic cu el). Din spusele educatoarei nu se integreaza in colectiv,desi el isi doreste sa mearga la gradinita,nu plinge chiar din a 2a zi a dorit sa doarma acolo). Am inteles ca este agresiv si ii sicaneaza pe restul copiilor,culmea este ca acasa este foarte ok ba chiar observ evolutie in bine la capitol ascultat,mancat incaltat,imbracat, lucruri pe care nu le facea acum le face singur. La gradinita in schimb nu maninca nimic si ii sicaneaza pe restul.Ii explic zilnic sa nu dea in copii sa isi faca prieteni sa se joace frumos ca orice parinte normal, problema este ca restul copiilor sunt de un an impreuna iar al meu are doar o luna. Probabil este oarecum marginalizat din acest punct de vedere. Educatoarea mi-a sugerat sa consult un psiholog dar situatia financiara este delicata si nu imi pot permite iar consiliera gradinitei are prea putin timp din spusele ei.Voi incerca sa merg la ea cu micutul dar as mai dori o parere de la o persoana cu studii in acest domeniu.
    Va multumesc anticipat!

    • Buna ziua, si eu va recomand sa luati legatura cu consilierul scolii, indiferent cat de ocupat este (in cele din urma isi va face timp si pentru baietelul dvs.). Si mai ales, este esential sa continuati cu gradinita, indiferent cate probleme sunt. Copilul e deja mare si are nevoie sa se integreze intr-un grup. Puteti incepe prin a-i face 1-2 prieteni la grupa, si incetul cu incetul sa isi extinda relatiile si cu ceilalti. Si de asemenea, trebuiesc ascultate regulile gradinitei, exersate, invatate. Probabil ca micutul este pus prima oara in situatia de a asculta reguli si de aceea ii ia mai mult timp, insa in nici un caz nu trebuie sa renuntati. Mult succes

      • Andreea permalink

        Buna seara. Aceiasi problema o a am si eu cu baiatul. Are 4 ani si jumatate este la gradinita si nu socializeaza deloc cu copii. Cu adultii nu are nici o problema. Educatoarea spune .ca este agresiv in preajma copiilor ii loveste ii impinge. Bineinteles .ca am stat de vorba cu el iam explicat ca nu e frumos dar mimic. Problema e .ca nu vrea efectiv sa socializeze cu nici UN copil. Noi suntem in germania si ni sa recomamdat Ergoterapia ca sa invete sa isi foloseasca furia si energia in mod constructiv. Cel putin asa mi sa spus pentru a nu avea probleme la scoala mai tarziu. Ce parere aveti de aceasta terapie?? Sotul spune .ca exageram

  42. Maria permalink

    Buna ziua! Am o fetita de 4 ani si 5 luni in grupa mijlocie. Avem o mare problema….refuza sa mearga la gradinita si despartirea de mine e o tragedie. Se tavaleste ,tipa pana plec dupa care se opreste imediat si incepe pe la pranz cand stie ca merg dupa ea. In grupa mica nu a plans deloc, era foarte incantata. La inceputul anului scolar am lasat-o sa doarma la gradi…. nu s-a acomodat…si am revenit la programul pe care-l avea in grupa mica. Si plange si mai mult…Nu mai stiu ce metode sa aplic?

  43. bianca permalink

    Buna ziua,am o fetita de 2ani si 5 luni pe care o duc la gradinita de câteva zile,nu a plâns pana azi decât prima zi la despartire,e foarte rasfatata si acasa a facut ce a vrut când a vrut,nu e sociabila cu copii,nu se joaca cu ei dar nu ii respinge ,nu ii împinge,nimic.Nu a vrut sa participe azi la activitati iar când a fost pusa sa stea pe scaun si sa modeleze plastelina,a început sa plângă tare si nu s-a mai oprit pana acasa.Tot timpul am lăsat-o sa facă ce vrea,nu a fost fortata la nimic,a fost printesa casei,tot timpul a fost in preajma noastră,nu a fost intre multi copii,e o problema asta?

  44. monamari permalink

    Buna ziua. Am o fetita de 2ani si 9luni. Merge la gradinita de la 2,2ani si a fost ok. Uneori plangea cand mergeam sa o iau acasa pt ca ea dorea sa mai stea la gradi. Dupa 3 luni de vacanta acum nu mai vrea sa mearga. Dimineata plange de acasa pana la gradinita dar dna educatpare spune ca se opreste din plans dupa 10-15 min. Probla e ca nu accepta sa mearga la toaleta cu dna. Nici pe ea nu face. Se abtine 3-4 ore desi ii trebuie sa mearga. A avut 3 episoade urate cand dna a dus-o, nu stiu cum, la toaleta apoi plange si tremura ca nu mai are pipi in burtica. Intreaba unde e pipi ei dar plange fffoarte tare. Ultima data a plans aprox o ora si apoi am ajuns eu si cu mine dupa 20 min s.a linistit. Dna educatoare a spus ca nu a vazut asa ceva si ne.a recomandat sa o duc la psiholog. Multumesc.

    • Buna ziua, cred ca doamna educatoare s-a gandit bine: poate nu e vorba despre o problema grava, insa cu siguranta este o dificultate careia fetita se pare ca nu ii face fata. Cateva sedinte s-ar putea sa o ajute mult

  45. maria permalink

    Copilul meu nu mai vrea sa mearga la gradinita,a fost o perioada in care singur isi lua hainutele dimineata.Ne spune ca la.gradi este un copil”rau si urat” care nu il lasa in pace si ca l -ar fi batut educatoareaam discutat si ne-a asigurat ca nu s-a intamplat nimic),insa ceea ce ne ingrijoreaza este ca acum este speriat de grupurile de copii,se emotioneaza,acuza dureri de burtica,asta cam din aceeasi perioada de cand nu mai vrea sa mearga nici la gradinita.ce parere aveti?multumesc

    • Buna ziua, sunt de parere ca totusi s-a intamplat ceva, dar nu neaparat la gradi. Uneori, chiar si o schimbare de acasa poate sa il faca pe copil sa nu mai vrea la gradi. Daca vedeti ca refuzul se agraveaza, poate ar fi bine sa mergeti cu el la psiholog.

  46. Nemes permalink

    Buna ziua!

    fetita noastra are 2 ani si 4 luni si dr 3 luni merge la o gradinita privata unde sunt putini copilasi in grupa si doua educatoare. Fetita vorbeste in propozitii de la 1 an si 7-8 luni, are un vocabular extrem de bogat, pune intrebari de genul ” De ce ….”, poate face conversatii bogate cu noi. L gradinita initial toata lumea remarca cat de bine dezvoltata este si cat de multe stie, insa dupa cateva saptamani a inceput, treptat, sa se inchida in ea, se joaca, dar comunica mai mult monosilabic sau normal, dar incet, nu prea are initiativa si curaj si la activitati face gesturile sau miscarile facute, insa trebuie sa ii spuna tot timpul “Ana, fa si tu…”. Parca ar fi un alt copil. ea imi povesteste acasa cu lux de amanunte ce se intampla, dar educatoarelor le lasa impresia de neinteresata, timida. Cand mergem spre gradinita vorbim cu placere despre orice, cand intram si o intreaba cineva ceva, de complezenta, nu mai raspunde… Nu da semne ca nu i-ar placea, ba din contra, nu a plans deloc dimineata, insa dezvolaluie foarte putin din tot potentialul ei. Ma doare sa vad ca rezultatele altora, desi mediocre sunt elogiate si ea, desi stie, nu poate arata. Cred ca educatoarele au inceput sa face etichetari in minte si ea se poarta dupa cum o vad ele. Ori de cate ori o intreb “Cne canta tare sau frumos in grupa?”, Cine e mai vesel, frumos, etc. raspunde mereu: Nati, Ale (copilasii foarte infigareti, activi, care nu fac de fapt toate acelea atat de bine, dar sunt mai prezenti si zgomotosi in grupa). Nu sunt sigura, nu are ea o tragere mare fata de educatoare sau e foarte timida? cand vede copii evident simte atractie, dar e ezitanta. La grupa au camere si ii vad uneori, cand fac trenulet sa iasa, desi ea e mai apropae de usa, mereu lasa in fata pe altii, face loc altora pana ajunge ea spre coada. parca s-ar simti inferioara. Cand se joaca liber, jocuri alese, adeseori studiaza ce fac altii, ii observa, insa sta locului si destul de greu porneste spre o jucarie pt ea. Dupa ce s-a pornit, e ok, insa greu initiaza. Ma deranjeaza totusi ca educatoarele nu o incurajeaza mai mult, ci mereu raspund cerintelor altor copii mai indrazneti. Exista un copil care musca si de 3 luni sta numai in bratele uneia dintre ele.Stiu, sa nu muste pe altii, insa Ana probabil crede ca il iubeste mai mult pe el. Apoi ceilalti curajosi cer orice doresc, sa fie tinuti in poala la activitati, sa se joace cineva cu ei numai, iar ele raspund acestor copii cu atentie. Efectiv, ii bibilesc toata ziua. Nu ii refuza, insa fetita mea probabil intelege altfel, ea nu are curaj sa ceara si probabil nu se simte incurajata si iubita la fel ca ceilalti care sunt tinuti in brate. Ori de cate ori ma intalnesc cu educatoarea, imi spune ca fetita face daca ii cere in mod special, ca e fff linistita de altfel, dar trebuie sa ii spuna special “Fa si tu”. Ce parere aveti? Am fost si eu o persoana timida, insa simt diferentiere intre copii. Va multumesc.

  47. Ana permalink

    Buna ziua,am mare nevoie de un sfat. Am un baietel de 3 ani si 9 luni,a inceput gradinita din septembrie,insa a mers foarte putin pana acum deoarece s-a tot imbolnavit. La inceput plangea dupa mine cand il lasam,apoi s-a acomodat. El imi spune mereu ce se intampla,ce invata,ce fac acolo. Nu de mult timp,dupa o raceala l-am dus din nou la gradinita,in a doua zi mi-a spus ca el nu mai merge fiindca l-am tras de mana educatoarea si l-a scos afara ,i-am promis ca voi discuta cu dansa si am si facut-o. Versiunea ei a fost alta si se cam indoia de ceea ce zicea. Am trecut peste,a racit din nou,a mai stat o perioada acasa,apoi l-am dus din nou la gradinita. Tot dupa a doua zi,copilul a inceput sa urle si sa planga in somn,la amiaza. Cand s-a trezit a refuzat sa scoata vreun cuvant. Cand l-am scos de la gradinita nu a mai vrut sa povestim,nici seara dupa ce si-a revenit. Am crezut ca are el o toana. Insa dimineata,s-a trezit vesel,dar din nou nu a vrut sa vorbeasca,nici cu mine,nici cu bunica. Cumva astazi am reusit sa vorbesc cu el si mi-a povestit motivul pentru care nu vorbeste. Am ramas socata,am incredere in copilul meu,dar parca nu imi vine sa cred. A spus ca educatoarele(amandoua) il bat,l-am intrebat cum si l-am pus sa imi arate. A zis ca ii dau in burta si in fundulet cu pumnul, ca l-au lovit peste degete si sa nu zica la nimic mamei si taticului,altfel il vor pedepsi. E grav ce zice copilul. De cate ori a mers la gradinita facea pipi noaptea in pat. Spune mereu ca este certat,ca ii ia scaunelul. Cum trebuie sa procedez in acest caz? L-am intrebat daca se comporta la fel doamnele si cu ceilalti copii si a raspuns afirmativ. Daca le voi spune,vor nega,cu siguranta. Cum pot afla adevarul. Este foarte trist baietelul si isi loveste sora mai mica si repeta de ieri intruna ca el este copil bun.

  48. cosmina permalink

    Buna seara! Am un baietel de 4 ani si 6 luni merge la gradi ii place ny avem probleme dar am impresia ca nu se joaca cu copii…adixa se jiaca cu ei dar nu prea…educatoarele imi zic ca e ok,e cuminte,destept,are el anumite toane dar in rest e super pe de alta parte copilul imi zice ca x nu se joaca cu el ca zice ca e rau,altul ca nu vrea sa faca asa…din ce reusesc sa mai fur cu ochii cand pot e ca cel mai bine ii e singur…acasa cu surioara la fel face..nu o baga in seama,o sacaie,o iubeste dar in felul lui,atata timp car nu ii deranjeaza comfortul…..ce pot sa ii fac?nu suntem familie mare,suntem doar noi 4 nu avem cu cine socializa…in lume nu e rusinos..doar nu are nici o treaba cu copii…nu are prieteni…

    • Buna ziua, este foarte bine ca v-ati dat seama de aceasta mica problema a lui. E posibil ca aceasta retragere sa fie si din fire (poate are un temperament introvert). Oricum insa, e absolut necesar ca el sa invete sa socializeze, indiferent daca ii place sau nu, si dumneavoastra trebuie sa ii dati cat mai multe ocazii sa o faca. Ideea e sa aiba macar un prieten pe care il vede regulat. Sentimentul ca nu poate socializa asa cum isi doreste este dureros la copii, asa ca nu trebuie ignorat.

      • Alina permalink

        ”e absolut necesar ca el sa invete sa socializeze, indiferent daca ii place sau nu”. De ce este absolut necesar, indiferent ca ii place sau nu sa socializeze?

  49. alina permalink

    Am o fetita de aproape 4 ani face in februarie.Merge la gradinita primul an,la început plângea mult apoi s-a mai acomodat rămânea si sa doarmă însă acum după vacanta nu mai vrea sa doarmă ,spune ca nu-i place la gradi vrea doar sa oscot la unu primul tur sa nu doarmă acolo.Apoi a început sa si planga dimineata când o las după mine pana vomita.Ce sa fac?sa doarmă si sa nu vomite când plânge?

  50. buna ziua am si eu o fetita de 2 ani si plange foarte mult la cresa de cand o las pana vin sa o iau la 12 jumate. am duso la cresa din noiembrie dar cu intrerupere pt ca a fost bolnavioara! a inceput sa se acomodeze dar acum dupa vacanta cand am dus-o plange mai rau si nu prea mananca…. ce as putea sa fac sa se acomodeze si sa nu mai planga??? educatoarele m-au descurajat rau imi spun in fiecare zi ca nu o vad ca se va acomoda….

  51. Cristina Milu permalink

    Buna ziua am o fetita de un an si sapte luni am duso la cresa primele zile au fost super ok.Am stat acasa o saptamna cu gripa la reantoarcere la cresa am avut probleme cu un baietel care o tot musca ,am vb cu educatoarea cu directoarea dar fetita refuza sa mai ramana la cresa plange si cand vede respectivul baietel se da in spate vine sa o iau in brate semn ca-i e frica de el.Mentionez ca fetita e un copil sociabil se joaca cu copiii si la inceput nu am avut probleme .Va multumesc

  52. Cristina permalink

    Atatea probleme inventate….Doamne!!!

  53. Alice permalink

    Poate varsta de 3 ani in Ro e mica,in Danemarca copii merg la cresa de la 8 luni .Copii mei nu au avut nici o piedica in a se acomoda cu cresa si nici nu au plans .Asteapta fiecare zi ca sa mearga iar la…copii sa se joace.Cred totusi ca gradul de civilizatie isi are prioritate.Este doar o parere personala si trebuie tratata ca atare.Mult succes tuturor copiilor

  54. Miruna permalink

    După ce am lăsat băiatul in prima zi de gradinita la grupa mică am zis la cunoscuți ca este greu pt o educatoare 1-2 săptămâna sa stea numai cu plangaciosi 🙂 Si băiatul meu plânge când îl las- mama, mama. Sta si la bunici, cred ca este in centrul agenției in familie- asta ar fi motivul. După 4 zile pauza- stranuta si ii curge nasul. In parc erau cu aceleași simptome, tot după 4 zile de grădina. Sa vedem pana luni poate ii trece.

  55. Ramona permalink

    Eu sunt parintele dependent de copil, ce sa fac? Iar el este hipersensibil il oboseste are 3,8 ani, si a mai si luat raceala de la alti copii. Sa-l retrag? Help!

  56. Si eu ma gandesc cu groaza la inceperea gradinitei, cu toate ca este un copil foarte sociabil si se joaca cu copiii, am observat ca-i place forte mult sa stam acasa.

  57. budau Preda Claudia permalink

    Buna fetita mea are 4ani si 10luni e in colectivitate de la 1 an si 3 luni nu am avut probleme cu ea pana in vara cand am duso la gradinita de vara si a stat doar 2 sapt nustiu ce sa intamplat si nu a mai vrut si nu am mai duso acum in toamna cand a inceput iar plansete primele zile dupa urmatoarea sapt totul ok acum sapt Asta iar nu o mai pot controla tipa urla ca nui place de doamna ca nu vrea sa Faca lectii ca nu sta sfatuitima va rog ce metoda sa gasesc sa putem sa Ne integram sa nu mai tulburam si linistea celorlalti copii sa ajungem sa avem un temperament moderat. Multumim

  58. Madalina permalink

    Buna ziua. am o fetita de 3 ani si 11 luni si din septembrie a inceput gradinita. primele trei saptamani au fost in regula, ii placea la gradi si uneori imi spunea pe drumul spre casa ca ea vrea sa mearga inapoi la gradi ca ii place mult. apoi a racit si nu am dus-o 2 saptamani si acum nu vrea sa stea fara mine.seara cand o pun la somn imi spune ca in urmatoarea zi ea sta acasa ca nu vrea sa mearga la gradi.merge si mai plange uneori, am stat cateva zile cu ea acolo dar problema cea mare este ca nu prea interactioneaza cu alti copii si nici nu prea vorbeste desi acasa nu-i mai tace gurita. si nici la activitati nu vrea sa participe, sta si priveste si nu se implica ori se joaca singura.ce pot face sa fie mai comunicativa? astept raspunsul dumneavoastra .

  59. Alena permalink

    Buna ziua ! Avem o fetița de 6ani 10 luni mergem la Gradi de la 2 ani si nu a plins niciodată , ba dimpotrivă nu vroia sa meargă acasă . Anul trecut am schimbat grădinița si a fost tot Ok . In Septembrie am mers in alta grupa si nu a plins tot Ok . In Noiembrie a început sa facă crize de isterie ca ea nu mai merge la Gradi de cum se trezea , asa a plins PINA in Decembrie . Am discutat cu ea si mi-a zis ca a fost lovită de d. Educatoare . Am întrebat-o pe doamna si ea mi-a zis ca nu a fosta asa ceva . Iar copilul continua sa plângă isteric. Dupa care am schimbat acum de o săptămana iarasi grădinița si iarasi aceeași poveste . Mi se rupe inima cind o vad cum plinge .Si am discutat cu ea imi zice ca nu vrea sa doarmă la amiaza .au fost zile in care mergeam si o luam la amiaza acasă, doar atunci nu mai plinge dimineața,si imi zice ca nu va plinge a doua zi , si a doua zi aceleași țipete si isterie !!!!! Iar in zilele care plinge dupa ce se liniștești cam 20 min se joaca cu copiii e activa . As vrea un raspuns.merci

  60. Linda Serbanescu permalink

    E un articol foarte util, care atinge multe probleme importante.

    Din pacate am senzatia ca nu atinge exact problema principala. Copiilor nu le se permite in gradinita o perioada de acomodare, de intrare treptata in comunitate. O perioada in care sa se desprinda din legatura exclusiva cu mama si sa isi formeze un atasament sanatos fata de un alt adult.

    In majoritatea gradinitelor copilul e luat pur si simplu din bratele mamei si pus intre alti copii la fel de speriati si de tristi ca si el. Cum ar putea fi securizat in aceste conditii? Cum ar putea fi securizata mama hiperprotectiva si facuta sa aiba incredere cand e fortata sa isi lase puiul cu lacrimi in ochi in grija unei straine? Cum invata copilul care nu a avut in jur decat adulti socializare daca el se afla printre alti copii care urla si nu socializeaza?

    Lipsa empatiei fata de copil e principala problema care impiedica adaptarea. Si nu pentru ca educatoarea ar fi vreun bau-bau care trateaza copilul urat. Asta se intampla arareori. Ci pentru ca majoritatea adultilor nu iau in serios plansul copilului, il considera o chestie “normala” sau chiar un semn de “rasfat”. Si asta impiedica formarea celui atasament securizant care ar permite copilului sa se adapteze…

    • Asa este, in gradinitele de stat nu se permite acomodarea treptata a copilului (din cate stiu, la gradinitele particulare este o practica obisnuita ca parintii sa se desprinda treptat de copii si sa stea cu ei cateva ore zilnic, pana sa obisnuiesc). Cum nu putem schimba practica din gradinitele de stat (oricat ne dorim), nu ne ramane decat sa ne adaptam noi copiii si sa ii obisnuim cu intrarea in alte colective de copii, inainte de gradinita (spre exemplu in parc). In ceea ce priveste lipsa empatiei insa, nu stiu daca este o practica obisnuita a educatoarelor. Am vazut o gramada de educatoare care le ofera copiilor multa afectiune si ii linistesc cand plang, si inteleg prin ce trec. Probabil ca aceasta atitudine rece si nepasatoare se regaseste la educatoarele uzate emotional, care nu mai au resurse sa se dedice copiilor.

    • iuliana permalink

      Tu ca parinte educat ai obligatia sa iti pregatesti copilul si pe tine… Sunt mama unui baiat de aproape 20 de ani…. Si asta am invatat-o din prima zi de mama: mamwlor nu cresteti copii defecti, trebuie invatati sa functioneze singuri.

  61. Cristina permalink

    Bună ziua,
    Am o fetiță de 3 ani și 8 luni și tocmai ce a început grădiniță.Este un copil foarte activ,răsfățat dar cuminte.În prima zi de grădiniță când am lasat o la gradi,nu a plans.S a pus langa banci si se uita cu ochii mari la copii care urlau dupa mamici.Când am fost sa o luam doamna educatoare a spus ca a plâns într una și ca deabea a liniștit o.Următoarele zile plansete acasa ca ea numai vrea la grădiniță,nu vrea afară,nu vrea în parc.Pot sa spun ca nu o mai recunosc,e liniștită și repeta într una ca ea nu vrea la grădiniță.Când deschide ochii dimineață începe “Nu vreau la gradimita”și plânge cu o fata disperata.
    Din cauza ăsta nu am mai dus o la grădiniță.Dumneavoastra ce ne sfătuiți?
    Mulțumesc

  62. SECRIERU Angela permalink

    La mn tot plînge fata are 3ani

  63. SECRIERU Angela permalink

    Eu am început a duce fata la aproape trei ani fara doua trei luni,bine shi n-ai bn la început nu plângea delok,ba din contra ii plăcea shi ma alunga acasă zicea tu dute acasă ca eu stau cu copiii,zik bine,imi era ft greu sa ma despart de ea,dar în același timp ma bucuram ca e înțelegătoare shi ca ii place acolo,pina intro zi cînd a făcut pipi la oliță shi intuiesc eu ca nu a stat pe oliță pînă la sfârșit shi a udat un pic shi chiloțeii shi dădaca sau educatoare careva din ele au certato intrun mod mai ciudat,care cred eu shi îmi dau seama bn ca nu trebuia să i se spună așa la un copil așa mic,oricum nu o face întotdeauna dar se putea dei dat schimb ca avea în dulapul ei shi se poate îmbrăca singura dar nu sa fie injurata….chiar as fi preferat să tac dar nu pot ca mi se pune pata,sai spui unui copil de nici trei ani Hristosu matii eu,asta e chiar culmea culmilor,shi de atunci am observat că educatoarea si dădacă din acea grupa sint așa aiurite sh am preferat so transfer în altă grupă,fiindca copilul meu e unul deștept shi ft bravo doar ca așa să întâmplat ca cv se grăbea de sa udat,dar oricum cred că prea aspru a ft certată,voi ce părere aveți de cazul acesta???

  64. Adriana permalink

    Buna ziua,si eu am o problema cu baietelul meu in varsta de 4 ani si 4 luni.Mai tot timpul este foarte nervos,agitat si plangacios,nu.i convine nimic,tranteste,bufneste,sparge si plange insistent.La gradinita a mers doar 1 luna,dupa a inceput sa planga si sa ma roage sa il tin cu mine acasa si nu am inteles de ce !? Am luat legatura cu Domna educatoare si mi.a spus ca copilul meu are nevoie urgenta de un psiholog deoarece el se supara foarte repede si plange din orice.. Nu stiu ce sa.i mai fac sau cum sa il mai iau sa inteleaga ca ce face el nu este tocmai corece…vreau sa mentionez ca el in 4 ani nu a fost macar 1 data despartit de mine,cred ca si asta este o problema ! Chiar nu mai stiu cum sa procedez cu el,are prea multi nervi si stari de isterie…Ce ma sfatuiti !

    • pai, crizele de furie, desi sunt normale la 4 ani, pot fi din multe cauze si e necesar un intreg demers psihologic pentru a trece. Sfatul meu este acelasi ca al doamnei educatoare, si anume sa mergeti la psiholog, pentru ca el va poate spune de ce se intampla si ce sa faceti, in urma unei evaluari atente a copilului si mfamiliei

  65. Perju Laura permalink

    Am si eu un băiat de 3 ani si 4luni. L-am dus in septembrie la grădiniță, copilul fiind foarte sociabil,din primele zile era mândru ca merge la copii se juca, la 12 il luam, si a doua zi iar voia la grădiniță. După vreo săptămână l-am luat plingand ca un copil l-a bătut, si a doua zi dimineața când sa pun gentuță in dulăpior ochii i se umplu de lacrimi,si zice ca nu mai vrea la grădiniță ca il bat copiii lucru confirmat de educatoare. L-am ținut un timp acasă si am rezolvat problema cu copilul, i-am explicat ca nu il mai bate nimeni, si am început sa-l duc iar. Apoi am observat ca a început sa se bâlbâie, si sa facă noaptea in pat, sa strige prin somn ca nu merge la grădiniță ca il bat copiii. L-am oprit iar acasă o săptămână. Am vrut apoi să-l retrag și să-l duc la anul, dar educătoarea a propus, sa stau cu el la grădiniță pana căpăta iar încredere si sa nu il retrag. Am acum 2saptamani de când stau zilnic la grădiniță. El se comporta normal se joaca se implica in activități de desenat, plastilina….,insadaca ii spun ca vreau sa plec la “baie” nu vrea sa ma lase si plinge. Și-a revenit cu vorbitul normal si nu mai face noaptea in pat si nu mai striga in somn, dar pana când trebuie sa stau cu el, ce sa fac?

  66. Florentina permalink

    Buna ziua,
    Am un naietel de 2 ani si 8 luni si de o luna jumate merge la cresa. In prima saptamana nu a plans deloc ba mai mult cand mergeam sa-l iau nu vroia sa mearga acasa. Urmatoare saptamana a inceput sa planga cand mergea si asa se intampla in fiecare zi. Desi se trezeste si zice hai la copii apoi se razgandeste. Incerc sa ii explic ca , mami tre sa ramana acasa cu bebe si tati pleaca la munca si cum tati merge la munca asa tre sa mearga si el la copii si vin sa-l iau mai tarziu. Dupa ce il las plange 1 min 2 apoi se linisteste si incepe sa se joace. Noi nu suntem in Romania, locuim in Danemarca.

  67. Flavia Radoi permalink

    Va scriu din postura mamei cu ‘multe semne de intrebare’ referitoare la inceperea gradinitei. 🙂 Baietelul va incepe gradinita in Ianuarie la varsta de 1an si 1luna el este inca alaptat,la gradinita se vorbeste limba suedeza, eu voi incepe lucrul in aceeasi perioada, si bebe a stat cu mami si tati mai tot timpul pentru ca nu am avut cu cine sa il lasam ?. Vrem sa ne pregatim pentru gradinita dar nu stim de unde sa incepem… Multumesc

  68. Iulia permalink

    Buna ziua! Am mare nevoie de un sfat. De 3 saptamani am dus fetita in varsta de 2 ani la gradinita. Despartirea a fost un pic mai grea dimineata, chiar si acum e suparata pe drum si nu vorbeste pentru ca stie unde merge. Problema esta daca o intrebam orice legat de gradinita, refuza sa vorbeasca si zice “Noapte”. Ce ma sfatuiti sa fac si cum sa vorbesc cu ea sa treaca mai usor peste aceasta etapa? E clar ca nu a acceptat ideea de a sta asa mult acolo (programul ei de gradinita este 8-17:30). Va multumesc!

  69. Gabriela permalink

    Buna ziua. Am și eu o fetiță de 5ani și 4luni, de o săptămână nu mai vrea deloc sa meargă la grădiniță. Începe și plânge, spune că nu-i place de Dna. Educatoare. Am înțeles că​ a pedepsit-o mai demult și a pus-o la colț, că alta data a greșit la activitate și a facuto nesimțită, dar acum nu știu de ce nu mai vrea. Alti îmi spune că poate să fie că are o surioara de 2 luni. Este puțin geloasa pe ea că de ce sta acasă. Am incercat sa vorbim cu ia ne intelege și a doua zi cant trebuie sa mergem la grădiniță când ajunge nu mai vrea
    Nu știu ce să-i mai fac. Mulțumesc

  70. Popescu Maria permalink

    Buna ziua.
    Nu cred ca atitudinea si comportamentul educatoarei sunt pe ultimul loc, daca le privim ca si cauze ale refuzului copiilor de a frecventa gradinita…
    Baietelul meu a avut la grupa mica o educatoare din acelea “pe stil vechi”. Ii tinea pe scaunele pana uita, facea ordine ca un general si mai “scapa” din cand in cand o palmuta si cateva cuvinte care nu au ce cauta in vocabularul unui cadru didactic. Baietelul meu, cand ajungeam aproape de usa clasei, mai intai se uita sa vada care dintre cele doua educatoare este prezenta in acea dimineata si se intorcea trist pe bancuta de fiecare data cand o vedea… Alti copii refuzau sa intre direct, fie plangand, fie protestand.
    Cand doamna a preluat alta grupa, am vazut acelasi tip de comportamente la cei mici.

  71. Fofirca Neti-Elena permalink

    Buna ziua, sunt mamica unui baietel de 4 ani si 5 luni, pe nume Antonio. In primul an de gradi, a plans cam 2-3 saptamani, pe urma a inceput sa ii placa si chiar ma ruga sa il duc la gradi mereu ( chiar si in week-end vroia). Iar acum suntem la grupa mijlocie, totul a fost ok, la venire-plecare era vesel, manca, dormea, se juca, nimic schimbat, totul perfect. Dar de o saptamana…. ( eu sunt la munca la acea ora – tati il duce, eu il iau) a inceput sa planga, nu vrea la gradi deloc, ii spune lui tati :tati tu te duci la munca si eu stau singur acasa, tati vreau acasa cu tine, nu vreau la gradi… Ne-am ingrijorat, nu am stiut ce sa facem, am incercat sa discutam cu el dar, nu vrea sa spuna nimic despre gradi. Si am decis sa consultam un psiholog, dar prima data am dicutat cu educatoarele sa stim mai multe, inainte sa luam o decizie si poate asa ne poate da si dansele un sfat. Raspunsul educatoarelor a fost asa: Dragii parinti, Antonio este un copil foarte destept si cuminte, vorbeste foarte clar, stie foarte multe pentru varsta lui sa numere pana la 20 in romana si in engleza, alfabetul in romana si in engleza, multe cantece,culori, este foarte bine dezvoltat, deci nu cred ca este vorba despre un psiholog pentru copilul dvs….. Totul a inceput cand Antonio a luat de acasa cate un dinozaur pentru fiecare baietel din grupa”la numar 14”, iar educatoarea a luat jucariile si le-a pus intr-un cos…motivul: Nu aducem jucari de acasa la gradinita…. iar el le-a luat din cos si le-a pus inapoi in ghiodanel. Tot in acea zi, un baietel l-a lovit in burtica tare. Acel baietel este foarte violent si ii bate pe toti copiii din grupa, chiar si pe unele fetite. Dar totusi, ne ingrijoreaza situatia, doua nopti a facut pipi in somn. Va rog sa imi dati un sfat, o indrumare unde sa ma duc cu el, ce sa fac, cum sa il ajut sa iasa din starea asta cu plansul. ( noi acasa, ne jucam, cantam,dansam, ne uitam la desene, vorbim foarte mult cu el). Va multumesc anticipat.

Trackbacks & Pingbacks

  1. De ce nu vor unii copii sa mearga la gradinita?
  2. mamici informate, mamici mai fericite

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.