Skip to content

Din lumea copiilor: O asemănare izbitoare

by Raluca Mosora on 23 septembrie, 2013

o asemanare izbitoarePe scaun stau aliniate 5 animăluţe de pluș, ca la şcoală. Fetiţa are o față serioasă, ca orice învăţătoare pusă pe treabă. După ce le spune elevilor că vor desena legume de toamnă, fetiţa se uită la o albinuţă de pluș şi spune cu voce exasperată: albinuţa asta este foarte rea, mereu le înţeapă pe celelalte fete! Din cauza asta, mă informează ea, învăţătoarea o pune mereu la colţ. Dar ea tot rea e. Pentru că aşa vrea ea! spune ea hotărâtă.

Aflăm imediat că, de fiecare dată când este rea, albinuţa nu mai are voie să iasă afară din casă şi că o ceartă mama ei. În plus, nimeni nu se mai joacă cu ea. Dimpotrivă, atunci când e cuminte este scoasă în parc, primeşte absolut tot ce îşi doreşte şi nimeni nu ţipă la ea. Şi atunci de ce continuă să fie rea această albinuţă, dacă nu are nici un avantaj de pe urma răutăţii ei?

Uitându-se drept în ochii mei, fetiţa răspunde: pentru că seamănă cu tatăl ei. Ştie sigur că şi tatăl ei este rău, şi din cauza asta a plecat de lângă ei. Mama îi spune mereu albinuţei că seamănă leit cu tatăl ei. Aşa că și ea face numai lucruri rele, spune cu un fel de satisfacţie în voce. Şi apoi adăugă: şi o să fie rea până când se întâlneşte iar cu tatăl ei!

O întreb dacă se poate face ceva ca albinuţa să se cuminţească înainte de întâlnirea cu tatăl ei, şi ea spune un nu categoric. Aşa că, neavând de ales, ne imaginăm cum va fi întâlnirea dintre albinuţă şi tatăl ei.

Fetiţa alege o jucărie mare şi neagră pe post de tată. O ţine într-o mână şi se uită cu admiraţie la ea. O întreb dacă tatăl este acum rău sau bun. E bun, spune ea visătoare, dar apoi îşi revine din reverie şi zice: adică rău. O întreb dacă albinuţa e rea sau bună, acum, că s-a întâlnit cu tatăl ei. Încurcată, spune: păi trebuia să fie bună, dar este la fel ca tatăl ei, nu ţi-am zis?

Totuşi, se vede că situaţia nu prea îi convine. Se uită îndelung la maimuţoiul negru, aproape îl soarbe din ochi. După câteva secunde, cu hotărârea-i caracteristică, spune: de fapt, tatăl nu este rău decât cu unii oameni, în rest e bun. Şi albinuţa? o întreb eu. Păi atunci şi albinuţa se face bună. Nu ţi-am zis că e leit taică-su? 

Notă: deși este autentică, povestioara relatată de această fetiță a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acesteia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra nevoilor ei și a felului în care se simte, nu-i așa? 

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.