Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

Din lumea copiilor: Mai negru decât negrul

by Raluca Mosora on 6 August, 2013

din lumea copiilorFetiţa ia culoarea roz şi începe să deseneze o casă. Se numeşte casa verde! spune ea. Se numeşte aşa pentru că, deși este roz, îşi doreşte să fie verde. Ia verdele în mână şi colorează puţin cu el. Apoi alege galbenul, apoi roşu, albastru, gri, portocaliu. În scurt timp, casa are toate culorile. Fetiţa se uită la ea încântată şi spune: şi acum îi vom face un gard mare pentru că hoţii deabia aşteaptă să vină noaptea şi să o fure! 

Hoţii îşi doresc să fure casa pentru că este luminoasă şi iese lumină galbenă prin ferestre ziua. Casa lor, în schimb, este întunecată. De la ferestrele casei lor iese întuneric, spune ea, şi în casă e mai negru decât decât negrul ăsta, spune luând un creion negru în mână. Mult mai neagră şi decât masa asta! Mai neagră şi decât dulapul ăsta negru! spune ea apăsat. De ce e aşa de negru? Pentru că ei sunt furioşi şi din cauza asta este totul negru, spune ea direct.

Îi propun să desenăm casa hoţilor, şi fetiţa desenează o casă identică cu prima, numai că deasupra apare un soare albastru. Între timp, se gândeşte la situaţia hoţilor şi spune: casa lor nu era mereu la fel de neagră, însă au intrat nişte monştri negri şi din cauza aia s-a întunecat. Adaugă: nici monştrii nu erau negri, erau verzi. Însă s-au jucat din greşeală cu negrul şi s-au făcut şi ei negri. Ei nu ştiau că o să se murdărească de negru dacă se vor juca. În plus, spune fetiţa, şi mama lor se jucase cu culoarea neagră. După 2 secunde spune: chiar şi tatăl lor era negru!

Cu culoarea neagră în mână, fetiţa se uită la casa în care toată lumea s-a contaminat de negru şi furie. Nu îndrăzneşte să deseneze cu negru casa, aşa că desenează uşor, în afara casei, o mâzgălitură mică şi neagră.

De unde vine culoarea asta neagră? întreb. De la o vrăjitoare rea, care a vrut ca toţi să fie negri, aşa cum e ea. Şi nu era nimeni care să îi averitzeze pe monştri să nu se joace cu culoarea neagră? întreb. Nu, nimeni nu ştia că nu mai scapi de ea, spune fetiţa.

Se mai uită puţin la casa contaminată de negru, şi apoi îşi ia neliniştită privirea de pe ea. Se uită în jur şi descoperă o gumă de şters. Ia uite, spune, putem să ştergem negrul ăsta! Cu mişcări energice şi precaute se străduieşte să şteargă mica măzgălitură. Din păcate însă, ea nu poate fi ştearsă. Văzând că nu se şterge, se posomorăşte uşor şi devine îngrijorată. Este însă motivată să şteargă negrul, aşa că ia creionul alb şi desenează deasupra mâzgăliturii. Evident, nici asta nu are nici un efect. Văzând-o tot mai îngrijorată că nu va scăpa niciodată de negru, o întreb dacă crede că este foarte important să dispară negrul. Da! spune ea neclintită, cu îndârjirea cu care ar vrea să facă să dispară toată furia din viaţa ei. Aşa că îi propun să folosească acuarele albe, care pot să şteargă negrul. Ia foarte mult alb pe pensulă şi răsuflă uşurată când vede că negrul începe să se ducă. S-a şters! spune ea încântată. Bineînţeles, nu se opreşte doar la ştergerea mâzgălelii, ci pictează cu alb peste căsuţă. Schimbă culoarea şi alege un verde, că monstruleţii sunt verzi iar, spune ea. Alege apoi galben, şi roşu, şi albastru. Pictează cu poftă şi speranţă. Casa prinde culoare şi după ce o termină de colorat, ia iarăşi galbenul şi pictează deasupra casei cu galben.

Se uită încântată la casă. Întreb dacă e nevoie de gard, şi ea spune că nu, pentru că vrăjitoarea a văzut că nu mai poate sta în casă şi a plecat. Se mai uită câteva secunde la căsuţă şi e liniştită, mulţumită, plină de speranţă. Spune: să o laşi aici până mă întorc! Vreau să o văd de fiecare dată când vin la tine!

Notă: deși este autentică, povestioara relatată de această fetiță a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acesteia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra nevoilor ei și a felului în care se simte ea, nu-i așa? 

(Sursa foto)

 

Articol din categoria:Prinți, Zâne și Bau Bau
One Comment
  1. alexa permalink

    O poveste trista dar frumoasa,cu dedesupturi pe care numai fetita le poate cunoaste bine de tot..Noi putem doar sa presupunem care e realitatea care o inconjoara. Imi place sa ma agat de multitudinea de culori cu care descrie casa ei casa ei …O alta parte mai-putin-trista este schimbarea culoriicasei “railor” ( deviniti astfel din vina lor sau a altora).Imi place mult inversunarea fetitei de a imbunatati situatia, si increderea in sfaturile tale. Atata timp cat negrul absolut poate fi inlocuit cu galben luminos,sperantele sunt la ele acasa,nu numai in casa fetitei, dar si in casa hotilor.

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.