Warning: call_user_func_array() expects parameter 1 to be a valid callback, class 'AGPressGraph\manipulator' does not have a method 'httpsCanonicalURL' in /home/psiholo2/public_html/wp-includes/class-wp-hook.php on line 286
Skip to content

Din lumea copiilor: Poftă de joc

by Raluca Mosora on 26 June, 2013

pofta de joc Serioasă ca întotdeauna, fetiţa de 5 ani plimbă de colo-colo o maimuţică cu braţe lungi. Mai alege alte 3 jucării şi creează lumea maimuţelor, pe care o descrie scurt şi cuprinzător: este un loc în care toate animalele se joacă de dimineaţa până seara. Jucăria mea este o văcuţă, care ar vrea să intre şi ea în lumea maimuţelor, numai că nu o lasă părinţii să se joace toată ziua. Cu îndârdjire în ochi, fetiţa spune: nu-i nimic dacă nu te lasă. Când părinţii tăi dorm sau fac mâncare, tu te furişezi şi vii la joacă.

Musafirul acceptă şi începe joaca. Maimuţa, acompaniată de celelalte jucării, se caţără peste tot, neobosită. Jocul îi face o mare plăcere fetiţei, care nu se opreşte câteva minute bune. Când pare că pofta de joc îi mai trece, văcuţa spune că aude vocea părinţilor, care o caută îngrijoraţi. Aducându-şi aminte de părinţii văcuţei, fetiţa spune: lasă că se duce maimuţa să vorbească cu ei. Maimuţa îi anunţă pe părinţi că văcuţa nu vrea să se mai întoarcă niciodată acasă, pentru că vrea să se joace. La aşa o afirmaţie categorică, părinţii o întreabă ce trebuie să facă pentru ca văcuţa să se întoarcă totuşi acasă. Maimuţa spune: păi trebuie să fiţi prieteni, şi să vă jucaţi cu ea. Şi să faceţi tot ce zice ea. Părinţii acceptă şi văcuţa se întoarce acasă, dar în curând maimuţica o cheamă iar la joacă.

Pentru că situaţia părinţilor este neclară, fetiţa trebuie să îi ia în grijă şi pe ei. Ea îi aşează în casă, unde trebuie să facă mâncare. După un minut, spune că ei au mai făcut câţiva bebeluşi, de care să aibă grijă. Ei sunt mai mici, au numai 4 ani! spune. Întrebată fiind cum sunt bebeluşii de 4 ani, spune că sunt aproape la fel de mari ca şi copiii de 5 ani, numai că sunt mai cuminţi şi fac doar ce le spun părinţii şi nu prea vor să se joace. Ei sunt bebeluşi de 4 ani şi nu copii pentru că au nevoie mereu de părinţi.

Cât timp vorbeşte despre ei, fetiţei îi vine o nouă idee: să fim educatoare pentru copii. Ea va fi educatoare pentru bebeluşii de 4 ani, iar eu pentru copiii de 5 ani. Spune că îi preferă pe cei de 4 ani pentru că nu sunt aşa de obraznici, ca cei de 5 ani. Cât timp ea îi pune la masă şi apoi la somn pe cei de 4 ani, eu îi învăţ pe cei de 5 ani un cântecel, pentru că sunt mai mari, îi pun să picteze şi să spună poezii. Le dau şi timp de joacă dar le spun când să se întoarcă înapoi. După ce mă ascultă cu atenţie, fetiţa vrea şi ea să fie educatoare la cei de 5 ani. O întreb dacă se va descurca cu ei, pentru că ei sunt mai obraznici. După ce se gândeşte puţin, spune: păi o să îi las mai întâi să facă ce vor ei şi apoi o să mă asculte şi pe mine!

 Notă: deși este autentică, povestioara relatată de această fetiță a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acesteia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra nevoilor ei și a felului în care se simte ea, nu-i așa? 

(Sursa foto

Articol din categoria:Prinți, Zâne și Bau Bau
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.