Skip to content

Din lumea copiilor: Povestea monstrului gelatinos cu ochelari

by Raluca Mosora on 24 May, 2013

Povestea monstrului gelatinos cu ochelari Fetiţa are privirea vioaie şi spune cu glas jucăuş: astăzi facem povestea monstrului gelatinos care nu putea trăi fără ochelarii lui! Zis şi făcut, pe foaie apare un monstru verde simpatic, cu contururi tremurânde. Aflăm că el este un monstru diferit faţă de ceilalţi, pentru că are ochii mai ciudaţi. Când îl văd, ceilalţi monştri râd de el, spune fetița. Într-o zi, monstrul a găsit nişte ochelari de soare care îi veneau foarte bine. Cum şi i-a pus la ochi, ceilalţi au încetat să mai râdă de el. Aşa că monstrul şi ochelarii au devenit nedezlipiţi: nici noaptea când dormea nu îi dădea jos, spune fetiţa. Până într-o zi când, plimbându-se lângă un râu, el şi-a scăpat ochelarii în apă. Bineînţeles, apa i-a luat şi el nu a mai reuşit să îi găsească niciodată.

Monstrul era disperat: nu ştia cum să trăiască fără ochelarii lui: imediat ce ieşea din casă, ceilalţi se uitau ciudat la el. Văzând că nu îi mai găseşte, el s-a dus la un magazin de ochelari, ca să îşi ia alţii. Bineînţeles, nu a mai găsit alţii la fel. A vrut să îşi comande o pereche identică cu cea pierdură, însă vânzătorul a spus că nu se mai fac comenzi. Alţi ochelari care să îi vină bine nu găsea. Aşa că trebuia să iasă din casă fără ochelari şi trebuia să suporte mereu privirile celorlalţi, spune ea, empatizând cu suferinţa monstrului.

Pe măsură ce zilele treceau, monstrul era tot mai trist. Fetiţa îl mai lasă să sufere o vreme, apoi trece la următoarea etapă a poveştii. Într-o zi el a aflat că un extraterestru a fost în vizită pe planeta lui, şi că din greşeală i-a luat şi ochelarii lui. Pentru monstru, această veste este o provocare: el îşi dă seama că trebuie să plece în marea aventură de a-şi recupera ochelarii. Aşa că se apucă de construit.

Ca în toate poveştile ei, obstacolele sunt numeroase: mai întâi el nu ştia să construiască racheta, apoi a învăţat să o facă, însă nu avea toate materialele, apoi a găsit cam tot ce îi trebuia însă lipsea un ingredient esenţial: gelatina. Singura soluţie este extremă: monstrul se gândeşte să sacrifice o bucată din el, ca să o pună la rachetă. Fără să ezite, fetiţa spune: şi el smulge o mică bucată din el şi racheta porneşte. 

Noroc că obstacolele se termină aici: monstrul ajunge cu bine pe planetă şi extratereştrii îi dau ochelarii înapoi, scuzându-se că i-au luat în greşeală. Cu ochelarii din nou pe ochi, monstrul radiază de fericire. Lecţia de viaţă? Să ai mereu grijă de lucrurile dragi ca să nu le pierzi, spune fetiţa. Şi să ai curajul să te sacrifici pentru scopurile tale, adaug eu în gând.

Notă: deși este autentică, povestioara relatată de această fetiță a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acesteia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra nevoilor ei și să ne delectăm cu o mostră de creativitate, nu-i așa? 

(Sursa foto)

Articol din categoria:Prinți, Zâne și Bau Bau
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.