Skip to content

Cum îți pregătești copilul să facă faţă dificultăţilor? (2)

by Raluca Mosora on 18 aprilie, 2013

cum iti pregatesti copilul sa faca fata dificultatilorNecazurile nu vin mereu fulgerător. Uneori, putem prevedea apropierea unor perioade dificile: un divorţ, decesul cuiva foarte bolnav, plecarea unei persoane dragi. Dacă ştim de dinainte că vor urma zile grele, putem începe să-i pregătim pe copii pentru venirea lor. Am vorbit în articolul trecut despre trăsăturile de caracter care îl ajută pe copil să facă faţă dificultăţilor. Acum este momentul să vorbim despre ce pot face cei din jurul lui ca să-l ajute să treacă mai uşor de greutăţi.

Ce îi ajută pe copii în momentele dificile?

  • Prezenţa unei persoane de sprijin. Copiii sunt dependenţi de adulţi şi au nevoie de protecţia lor. De aceea este foarte important ca fiecare copil să ştie că în viaţa lui există măcar o persoană care va avea grijă de el, indiferent ce se va întâmpla. Nu este obligatoriu ca această persoană să fie un părinte, ci poate fi un bunic iubitor, un unchi grijuliu sau un adult de încredere. Chiar dacă nu apelează la ajutorul lui, copilul trebuie să ştie că în caz de ceva are la cine să meargă. În condiţii extreme, în care nici o persoană nu este lângă copil, el trebuie să ştie că există instituţii care au grijă de el (poliţia, medicii, asistenţa socială). Aşa că, dacă prevezi că va avea nevoie de ele, informează-ţi copilul despre existenţa acestor instituţii.
  •  Reducerea schimbărilor. Una din caracteristicile perioadelor dificile este că ceva important în universul copilului se schimbă. Schimbările sunt bulversante pentru copil din cauză că trebuie să se adapteze la situaţii care uneori îl depăşesc. În plus, deseori el nu are control asupra evenimentelor din jur şi acest lucru îl face să se simtă neputincios. Aşadar, pe cât posibil, păstrează cât mai multe lucruri constante în viaţa acestuia. Cel mai important ar fi ca rutinele să rămână neschimbate (orele de trezit şi de somn cu micile ritualuri de culcare, orele de masă, deprinderile de igienă). Apoi, ar fi ideal să nu se schimbe casa. În ultimul rând, dacă şi activităţile rămân în mare parte aceleaşi, copilul îi va fi mult mai uşor.
  •  Modele. Copiii au nevoie să ştie că nu sunt singurii care trec prin dificultăţi. Dacă află că şi alţii s-au mai confruntat cu aceleaşi probleme atunci ei se liniştesc şi învaţă de la ei cum să reacționeze. De asemenea, dacă unui copil i se spune povestea unui erou care a trecut printr-o greutate similară şi a reuşit până la urmă, şi el va deveni mai optimist şi mai încrezător că se va descurca. 
  •  Încurajarea autonomiei. Unul din pericolele perioadelor dificile este că îl fac pe copil să creadă că nu se poate descurca singur. Aşadar, el trebuie încurajat să ia iniţiativa şi să îşi înfrunte activ problemele. El are nevoie să ştie că este lăsat să încerce să se descurce şi că efortul lui de a face faţă provocărilor este apreciat.
  • Încurajarea atitudinii de a cere ajutor. Încurajarea autonomiei trebuie să meargă în paralel cu a cere ajutor atunci când situaţia îl depăşeşte. Mulţi părinţi îi transmit copilului ideea că dacă ceri ajutorul eşti slab sau nepriceput. Dimpotrivă, copilul trebuie să ştie că în anumite momente nu poate să se descurce singur şi atunci trebuie să ceară ajutorul. Cu cât i se oferă mai des ajutorul când îl solicită, cu atât el va învăţa mai repede să îl ceară.
  •  Modalităţi de exprimare a suferinţei. Vreau să precizez clar că nu toţi copiii preferă să vorbească despre ce simt atunci când suferă, fie pentru că le vine greu, fie pentru că această discuţie le accentuează suferinţa. Aşadar, nu trebuie neapărat să îi facem pe copii să vorbească direct despre felul în care se simt. Ei îşi pot exprima suferinţa indirect, prin joc, desene sau poveşti. Dimpotrivă, copiilor dornici să comunice trebuie să le dăm ocazia să spună ce simt şi să îi consolăm. Oricare este modalitatea lor de a se despovăra, trebuie să le dăm ocazia acestor copii să o facă şi să se elibereze parţial de tensiune.

Cu cât îi poţi asigura copilului mai multe din condiţiile de sus, cu atât sunt şanse mai mari să treacă mai uşor de greutăţi. Deseori însă, realitatea este surprinzătoare: mulţi copii se dezvoltă armonios chiar şi într-un mediu extrem de haotic, imprevizibil şi violent. Pe mulţi, greutăţile îi învaţă să fie altruişti, generoşi şi curajoşi. Şi mai ales, mulţi copii când dau de greu îşi mobilizează energia interioară şi devin puternici. În ciuda a ce se spune, copiii sunt nişte luptători care aşteaptă să îşi folosească puterile. Cine a zis că sunt nişte făpturi fragile? 

(Sursa foto)

Articol din categoria:Copilul în familia lui
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.