Skip to content

E bine să îi spui copilului să nu mai plângă?

by Raluca Mosora on 27 ianuarie, 2013

nu mai plange Imaginează-ţi următoarea situaţie: copilul tău plânge pentru că îi este dor de bunicul. Dacă crezi că este bine ca micuţul să îşi exprime emoţiile, probabil că ai o dilemă: să îl laşi să verse lacrimi amare de dor sau să te duci la el şi să îi spui: hai, nu mai plânge!? Să trecem acum la următoarea situaţie: copilul este furios şi tocmai începe să urle. În acest caz, este bine să îl laşi să îşi exprime furia, chiar dacă asta înseamnă să țipe, să se tăvălească pe jos şi la extrem să se învineţească, sau trebuie să îl linişteşti? Altfel spus, cum şi cât să îi lăsăm pe copii să îşi exprime emoţiile? Trebuie doar să asistăm la descărcarea emoţiilor sau trebuie să intervenim? Şi mai ales, cum să intervenim fără să îi blocăm emoţional?

Ca să trec direct la subiect, părerea mea este că emoţiile copilului nu trebuiesc lăsate să escaladeze dicolo de o anumită intensitate. Având în vedere că emoţiile lor sunt mult mai intense ca ale noastre, ele pot fi copleşitoare şi le pot scăpa total de sub control. În momentele când sunt inundaţi de aceste emoţii negative cred că micuţii au nevoie de ajutorul nostru şi că trebuie să intervenim. De asemenea cred că trebuie să intervenim înainte ca emoţiile să devină prea puternice. Însă, înainte de a ne grăbi să ne liniştim copiii, cred că mai trebuie să facem un pas. Unul mic dar atât de important, încât poate face diferenţa între un copil dezvoltat armonios şi unul blocat emoţional. Oare care să fie acesta?

Ce să faci înainte să spui “Hai, nu mai plânge”?

Din dragoste, milă sau ruşine ne grăbim uneori să le spunem copiilor să nu mai plângă înainte de a afla care este cauza tristeţii, furiei sau supărării lor. Le alungăm tristeţea înainte ca ei să o înţeleagă şi să îi dea un sens, şi mai ales înainte ca ei să încerce să se descurce cu ea. Le spunem “hai, nu mai plânge” şi ei se liniştesc, dar nu vor înţelege de ce au plâns şi mai ales ce să facă cu el atunci când nu vom mai fi lângă ei ca să îi liniştim. Aşa că trebuie să îi ajutăm să îşi descrie emoţia, să înţeleagă de unde vine şi să găsească singuri o soluţie pentru ea. Dacă acest pas ar putea fi descris în etape, iată care ar fi ele:

1. Întreabă-l cum se simte. Cuvintele dau sens lumii în care trăim: dacă trăim o emoţie negativă pe care nu ştim să o denumim avem impresia că aceasta ne scapă printre degete şi nu o putem controla. Dimpotrivă, când folosim cuvintele înţelegem mai bine ce se întâmplă cu noi. În plus, când spunem mă simt trist, mă simt furios, ne şi eliberăm parţial de această emoţie. E ca şi cum lăsăm o parte din ea să iasă afară şi să se risipească. Aşadar, chiar dacă ştii deja, întreabă-l pe copilul tău cum se simte. Astfel el devine conştient de propriile trăiri şi poate începe să se elibereze de ele.

2. Întreabă-l de ce se simte aşa. Copilul trebuie să înţeleagă că emoţiile lui nu vin de nicăieri, ci că au o cauză şi un sens. Dacă nu înţelege asta, el va crede că emoţiile vin şi pleacă fără motiv şi nu pot fi controlate. Încadrând emoţia într-un context, el va înţelege că anumite acţiuni atrag după sine anumite emoţii (de exemplu dacă loveşte pe cineva va fi pedepsit şi se va simţi trist). 

Când îl întrebi pe copil care este cauza emoţiei lui ascultă-l şi ia-l în serios. Chiar dacă motivele lui ţi se par neînsemnate, ia în considerare faptul că pentru el acestea chiar contează. Nu râde de el şi nu-i spune că nu are de ce să fie atât de trist, pentru că astfel doar îi accentuezi ideea că ceva nu este în regulă cu el. Cel mai bine este să îl laşi să îţi spună tot ce îl doare şi să îl asculţi atent.

De cele mai multe ori când îl întrebi pe copil ce s-a întâmplat emoţiile lui negative vor creşte în intensitate. Poate va plânge şi mai tare spunând că îi e dor de mama, poate va fi şi mai furios spunând că cineva i-a luat jucăria. E ca şi cum ar încerca să îţi arate că emoţiile lui sunt justificate. De aceea nu te grăbi să îl linişteşti înainte să îi arăţi că înţelege ce simte.

3. Întreabă-l cu ce anume îl poţi ajuta. Chiar dacă ştii ce are nevoie în acele momente, este important să îl întrebi pe copil ce anume îşi doreşte şi cu ce îl poţi ajuta. Astfel, el va trece de la o stare de neajutorare la una orientată spre soluţii. Pe termen lung, el va învăța că stă în puterea lui să treacă peste emoţiile negative. Dacă nu ştie ce îşi doreşte, îi poţi propune tu anumite soluţii (de obicei să faceţi ceva împreună sau să îl ţii în braţe) şi îl poţi linişti aşa cum te pricepi mai bine. 

Dacă atunci când e trist copilul îşi doreşte să fie ajutat şi liniştit, lucrurile sunt diferite când are un acces de furie. În acele momente el nu este dispus să îţi primească ajutorul, indiferent ce îi propui. De cele mai multe ori el va prefera să se liniştească singur, însă este bine să îl întrebi dacă vrea să stai lângă el sau vrea să fie singur. Apoi, după ce s-a liniştit și când este dispus să te asculte puteţi vorbi despre furia lui (de unde vine, ce are nevoie atunci când o simte, cine îl poate ajuta).

Aşadar, linişteşte-ţi copilul! Ajută-l să nu mai plângă! Calmează-l când e nervos! Dar mai întâi asigură-te că a înţeles ce i se întâmplă şi de ce se simte aşa. Astfel, va învăţa să se descurce în universul intens şi imprevizibil al propriilor emoţii.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.