Skip to content

Din lumea copiilor: Un nou venit în oraş

by Raluca Mosora on 14 ianuarie, 2013

un nou venit in orasÎn oraşul animalelor a venit un nou personaj: un păianjen roşu cu negru, pe care fetiţa de 10 ani, stăpâna oraşului, îl aşează în mijlocul celorlalţi. A venit cu intenţia clară să fure. Dungile astea negre de pe braţe sunt de la răutate, spune ea. Pentru că e rău şi fură mâncare, toţi ceilalţi se adună în jurul lui şi îl ameninţă cu pistoalele. La rândul lui, şi el devine tot mai agresiv şi mai înfricoşător. În oraş a început războiul.

Păianjenul a venit în oraş pentru că îi este foarte foame. El vine din junglă, de unde a trebuit să plece pentru că nu mai avea ce mânca. În căutarea hranei, a început să fure şi să îi ameninţe pe ceilalţi. Uitându-se la el, fata spune: El nu a fost întotdeauna aşa rău. Când era mic era bun, dar apoi i s-a făcut tot mai foame şi a trebuit să înceapă să fure. Când ceilalţi l-au pedepsit şi-a făcut inima de piatră şi a devenit în fiecare zi tot mai rău.

Chiar acum, păianjenul este foarte înfometat. Cu mişcări bruşte şi agresive, fetiţa arată cum păianjenul îi atacă pe toţi şi le spune vreau mâncareee! De data asta însă, îi spun că are voie să mănânce oricât, până se satură. Cu gesturi ample, bruşte şi agresive, păianjenul înşfacă mâncarea de la celelalte animale. Actul de a se repezi la ceilalţi şi de a înfuleca durează câteva minute. Se vede că păianjenul a fost într-adevăr flămând şi hămesit. Într-un final însă, gesturile se reduc şi fata declară că păianjenul este sătul. Uitându-se la el, spune: acum, parcă nici nu mai este aşa de rău. Acum poate să se vadă iar că are o inimă curată, spune ea.

Din păcate nu toate animalele reuşesc să vadă asta, pentru că sunt obişnuite că el e rău. Totuşi, ar putea fi cineva în oraş care îi poate vedea inima bună. Fata alege o văcuţă mică şi roz care îl înţelege şi care crede că este bun. Fata spune că păianjenul are mare nevoie de ceva ce nu a mai primit de foarte mult timp: o mângâiere. Cu păianjenul într-o mână şi văcuţa în altă mână, fetiţa îl mângâie emoţionată pe păianjen. Sunt câteva secunde intense, pline, importante. Apoi, cu o nouă lumină în ochi, ea decide să îi dea o nouă soartă: de acum încolo el nu va mai fi rău ci va începe să muncească pentru mâncare. O să se ducă în mijlocul oraşului şi o să le spună tuturor că s-a hotărât să fie bun şi îi va întreba dacă ceilalţi vor să îl primească. Însufleţită, fata continuă: Dacă cumva i se va face foame şi nu va avea bani se va duce să ceară de mâncare, şi nu va mai fură. Şi cel mai important, va fi bucătar şef şi le va face mâncare tuturor animalelor din oraş, iar dacă cineva nu va avea într-o zi bani de mâncare le va da pe gratis.

Acum, toate animalele din oraş sunt iar în mijlocul păianjenului. De data asta însă, el nu le mai au pistoalele îndreptate spre el, ci ascultă ce are de zis. După ce îl pun să promită că nu va mai fura, animalele îl acceptă: acum, a devenit un locuitor cu drepturi depline în oraş.

Notă: deși este autentică, povestioara relatată de această fată a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acesteia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra nevoilor, motivelor si a felului în care se simte ea, nu-i așa?

(Sursa foto)

Articol din categoria:Prinți, Zâne și Bau Bau
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.