Skip to content

Inteligența la copii

by Raluca Mosora on 3 noiembrie, 2012

Inteligenta la copii Dacă ai un copil de 3 ani care ştie deja să dechidă calculatorul, probabil te vei gândi că este foarte inteligent. Dacă, dimpotrivă, la 3 ani el nu leagă două cuvinte într-o propoziţie, poate îţi faci griji în privinţa capacităţii lui intelectuale. Şi într-un caz şi în celălalt, cred că este folositor să ştii ce este inteligența, cum se poate măsura ea la copii şi mai ales ce poţi face ca să ai copii mai deştepţi. Îţi propun să vorbim rând pe rând despre toate aceste subiecte.

Ce este inteligența?

Dintre numeroasele definiţii date inteligenţei cel mai mult îmi place următoarea:

Inteligența este capacitatea de a ne adapta într-un mod superior la provocările din mediu.

Scopul fiecărei fiinţe (nu doar umane) este acela de a reuşi să se descurce în orice situaţie, iar inteligenţa este una din abilităţile cheie de a realiza acest lucru. Inteligența ne ajută să ne punem în valoare cunoştinţele şi abilităţile, astfel încât să facem faţă cu succes oricărei provocări care apare.

Inteligența este un proces foarte complex, care presupune să putem face mai multe lucruri:

  • Să analizăm în detaliu situaţiile cu care ne confruntăm
  • Să învăţăm repede
  • Să înţelegem idei noi şi complexe
  • Să planificăm
  • Să gândim abstract
  • Să rezolvăm probleme
  • Să reacţionăm rapid la stimulările din mediu

Inteligenţa nu ne ajută doar într-un domeniu al vieţii, ci este utilă în orice situaţie, de la rezolvarea unor probleme practice până la înţelegerea unor formule matematice sau a unor idei abstracte.

Inteligenţa influenţează toate celelalte procese psihice, ajutând sau împiedicând buna funcţionare a memoriei, limbajului, imaginaţiei, etc. Cu toate că ea are o influenţă importantă asupra acestora, totuşi ea nu este dependentă de ele. Astfel, inteligenţa te ajută să ai o memorie mai bună (pentru că memorezi informaţiile logic), dar faptul că ai o memorie foarte bună nu te face neapărat mai inteligent.

Aşadar, dacă dezvoltarea memoriei sau a limbajului nu ne face mai inteligenţi, atunci ce ne poate ajuta? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie mai întâi să ştim cât anume din inteligenţă se poate schimba şi cât nu.

Inteligenţa: moştenită genetic sau învăţată?

Asemeni culorii ochilor sau înălţimii, inteligența este o trăsătură în mare parte moştenită genetic. Se pare că 75% din inteligenţă se datorează genelor şi doar 25% se datorează mediului în care creştem.

Mediul este important pentru că pune în valoare inteligenţa sau o împiedică să se manifeste la întregul ei potenţial. Dacă mediul este defavorabil, sărac în stimuli sau cu contacte sociale puține, copiii nu îşi vor dezvolta inteligenţa pe măsura potenţialului lor. Dimpotrivă, un mediu bogat în stimuli şi plin de contacte sociale calde îl ajută pe copil să îşi împlinească potenţialul intelectual. Influența mediului este cea mai puternică în timpul copilăriei, pentru că atunci încă mai au loc transformări majore în creier (se formează noi conexiuni, apar structuri noi, se perfecționează anumite funcții).

Cum se măsoară inteligenţa la copii?

Inteligenţa se măsoară prin teste de inteligenţă. În principal acestea se împart în două mari categorii: verbale şi non-verbale. Cele verbale presupun efectuarea mai multor tipuri de sarcini: rezolvarea de probleme de logică, teste de vocabular, desen, etc.

Testele non-verbale au avantajul că nu depind de gradul de dezvoltare al vorbirii, aşadar pot fi aplicate copiilor indiferent de naţionalitate, grad de înţelegere al limbii sau nivel de dezvoltare al vocabularului. Dintre testele nonverbale, cel mai cunoscut test este Raven Color (mai jos este un exemplu de item din test).

Test Raven Color

În urma aplicării unui test de inteligență se obţine coeficientul de inteligenţă- I.Q. Acesta poate lua valori de la 1 la 160. În funcţie de valoarea coeficientului de inteligenţă putem împărţi persoanele în mai multe categorii:

  • Cei care au I.Q.-ul mai mic de 70 au deficit intelectual, cu atât mai sever cu cât valoarea este mai mică.
  • Între 70 şi 79 vorbim despre o inteligenţă de limită (la limita deficienţei intelectuale).
  • Între 80 şi 89 vorbim despre o inteligenţă slabă.
  • Majoritatea oamenilor au I.Q.-ul între 90 şi 110, care corespunde unei inteligenţe medii
  • Între 110 şi 119 se află cei care cu o inteligenţă puţin deasupra nivelului mediu.
  • Între 120 şi 130 inteligența este ridicată, iar cei care au I.Q.-ul peste 130 sunt persoane foarte inteligente
  • Persoanele supradotate au un coeficient de inteligenţă peste 140.

Scorurile obţinute în urma unui test de inteligenţă rămân la adulţi relativ constante de-a lungul vieţii (variind în medie cu +/- 5 puncte de I.Q.).

În cazul copiilor însă, variaţiile coeficientului de inteligență sunt mai mari. Acest lucru se întâmplă din cauză că structura creierului se modifică mult până la vârsta de 11 ani, şi în consecinţă şi valorile inteligenţei fluctuează. Aşadar, testele de inteligență pentru copii măsoară cu precizie inteligenţa de moment, însă trebuiesc aplicate de mai multe ori, pentru a vedea dacă acest coeficient s-a schimbat între timp. Doar după 11 ani se poate prezice destul de sigur care va rămâne coeficentul de inteligenţă al copilului.

În ciuda faptului că inteligența este în mare parte înnăscută, totuşi părinţii pot face anumite lucruri ca să aibă copii mai deştepţi. În articolul următor vom vorbi despre ce anume funcţionează şi ce anume este doar un mit în materie de creştere a inteligenţei.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
6 Comments
  1. Mina stoicescu permalink

    buna seara am un baiat in clasa vll , de la gradinita adaptarea cu copii a fost mai dificila in sensul ca era foarte retras . In clasa l am avut ghinion intalnind o d na invatatoare care mai mult la inhibat (din doi nu prea il scotea) am hotarat sa ne mutam la alta scoala unde am avut noroc de o d na invatatoare cu multa pedagogie la activ ,care m a ajutat f mult motivandul ptr cel mai mic lucru pe care il facea ,au trecut anii am ajuns in clasa vll , fizica , chimie , materii destul de grele ptr el. In fine am vb cu d na profesoara. , corijent pe primul semestru , lasa ca recuperam semestrul ll , in momentul acesta aproape de finalul anului scolar la chimie suntem in situatie de corijenta . defapt aici am vrut sa ajung cu aceasta d na nu se poate discuta ,am facut tot ce mi a cerut dosar la activ ,medicul ia prescris un medicament care il. I a in fiecare zi cu aceasta d na nu reusesc sa o fac sa inteleaga ca sunt probleme . De obicei d na ne spunea ce sa invatam in general definitii si formule , cand ne spunea copilul obtinea nota 7-8 acum nu mai vrea .
    Ce pot face sa mi ajut copilul. Nu ar fi o nenorocire daca repeta anul probl ar fi MORALUL lui . Ce sa fac ?????

    • deci sa inteleg ca baiatul dvs are dosar CES? Pentru ca daca are, ea trebuie sa adapteze programa pentru el. Daca nu are dosar CES, nu va ramane decat sa il ajutati sa treaca la examenul de corigenta, chiar daca el spune ca nu vrea (si e de inteles ca nu vrea, niciun copil nu doreste sa invete pentru o corigenta in loc sa se bucure de vacanta)

  2. Raluca Gabriela permalink

    Baiatul meu are 6 ani si jumatate si are IQ 136 PCT,dar are deficit atenționat,tip combinat,tulburare de opozitionism provocator.La scoala îndeplinește cu greu sarcinile si ii este dificil sa tina pasul cu ceilalti deoarece nu intelege importanta acelor subiecte. Se plictisește foarte usor si devine nelinistit.Se vaita de dureri de cap imediat după ce iese de la scoala.Urmeaza sa intre in comisie sa vedem daca e caz C.E.S.Ma puteti ajuta cu detalierea in tot ce privește acest lucru?E posibil sa fie nevoit sa aiba profesor de sprijin tot timpul?Va mulțumesc.

  3. Andrei Johnson permalink

    @Raluca Gabriela Nu mai mergeți la tot felul de psihologii și nu mai urmați toate prostiile spuse de diriginți și profesori. Și eu am un IQ foarte ridicat, iar la școală generală aveam deficit de atenție, nu învățăm și eram și obraznic+tulburare de opozitionism. In prezent sunt elev la unul dintre cele mai bune colegii din țară și urmează să susțin examene pentru admiterea la una din primele 15 facultății ale lumii pe domeniul “business”. Aceste chestiuni ce fac parte din viața fiecărui individ sunt denumite pompos de niste psihologi care au un IQ mult mai mic decât cel al copilului dvs. Nu exista prostiile astea, poate doar dumneavoastră să îl traumatizați cu aceste vizite la psihologi și doctori, in loc să îl încurajați să facă ce ii place și să îl protejați de prostia celor invidioși. Normal că “îl doare in cur” de orice activitate și spune mereu “nu” dacă se fac lucruri puierile, pur și simplu copilul e mai deștept decât sistemul, sistemul nu se poate adapta la copil, nu invers. Nu vreau sa vă jignesc, dar dumneavoastră nu dați dovadă de responsabilitate și IQ ridicat dacă v-ați dus copilul de 7 ani la doctori sa ii pună un diagnostic doar pentru că el nu da 2 bani pe ce se face la școală. Diagnosticele acestea sunt false, nu există așa ceva, sunt doar niste chestiuni specifice vârstei și persoanelor inteligente. Doar prostii fac orbește ce li se spune și nu ies din tipar, respectând absolut orice regula li se impune. Important este pt. copilul dvs. să obțină note mari in examenul de evaluare națională (adică peste 7 ani, când aceste comportamente vor dispărea) și să ajungă la un liceu bun, deoarece doar așa poate pleca afara din Romania, unde lumea nu îl duce la doctor fara motiv și nu îi pune fel și fel de diagnostice. Acolo este posibil sa ajungă să dețină o funcție de conducere în timp ce în Romania este persecutat de tot felul de incompetenți.
    Doamne ajuta! Lăsați copilul liniștit, nu îl stresați cu prostiile și renunțați de urgență la psiholog!!!!!!!!!!!!

    • Carmen permalink

      @Andrei Johnson…pentru ca ai pomenit de “afara” din Romania…voiam sa te informez ca si aici este valabil “dusul” asta la psiholog si teste IQ.Ma bucur ca mai exista oameni ca tine care nu cred in alinierea tuturor copiilor la anumite “norme”.Nici eu nu cred in ele.Chiar astazi am fost anuntata ca,copilul meu ar avea un IQ de 89…fix un punct sub scorul pentru o inteligenta “normala”, doamna profesoara se plange ca,copilul meu viseaza in tinpul orei,ca nu se poate concentra.Eu tac…ascult si ma minunez si totodata infurii pt ce tampenii scot pe gura de la psihologi pana la profesoare.Mentionez ca locuiesc in Belgia.Copii incep scoala aici la ora 8.30 pana la 15.15 si daca au ghinion si parintii tr sa munceasca pana la ora 4-5 atunci tr sa ramana la afterschool.Pana ajung acasa e posibil sa se faca ora 17.30-18.00.Dupa care lectii,mancare spalare si culcare.Ma intreb unde este timpul paruntiilor petrecut cu copii(ma refer la timp de calitate)?Sunt atat de furioasa pe ei acum ca nu stiu ce sa scriu mai repede…ca diagnosticheaza un copil care vb de pa 1 an extrem de bine,care face puzzel cu usurinta de la varsta de 2 anisori,un copil care pune niste intrebari de stam sa gandim milt pana sa dam un raspuns,un copil care este extrem de bun in sport,un copil care face un cub Rubic in 2 zile…..cum ziceam diagnosticheaza un asemenea copil cu IQ 89.Si sunt convinsa ca o sa mi l diagnosticheze si cu ADHD si mai stiu eu ce minuni….Ca de…copii trebuie acum la 7 ani sa stea linistiti in banca 8 ore pe zi ( altfel au un comportament abnormal).Ii las pana la sfarsit sa vad ce bazaconii scot pe gura dupa care le cer tuturor sa faca acelasi test.
      @Raluca Gabriela…lupta pt copilul tau…lasa l sa fie fericit in maniera lui…in ata l sa iubeasca,sa se bucure de copilaria lui,sa se joace…asta trebuie sa faca ,copii la varsta lor…nu teste IQ.Cu cat ii traimatizam mai mult cu aatfel de teste si psihologi cu atat le va fi si mai greu.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Mituri despre inteligenta

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.