Skip to content

Cum să le vorbim copiilor despre moarte?

by Raluca Mosora on 4 July, 2012

Cum sa le vorbim copiilor despre moartePentru majoritatea adulţilor discuţiile despre moarte sunt subiecte incomode, mai ales când se poartă cu copiii. Chiar dacă părinţii încearcă să le evite, copiii, preocupaţi de problematica morţii, vor pune întrebări încuietoare: Mami, tu când vei muri? De ce bunicul este sub pământ? Eu nu o să mor niciodată, nu-i aşa? De felul în care părinţii ştiu să răspundă acestor întrebări depinde liniştea copiilor referitoare la acest subiect. Iată câteva sugestii care te vor ajuta în momentele în care copilul tău va dori să vorbiţi despre moarte.

 Ce trebuie să ştii înainte să vorbeşti cu copiii despre moarte?

  • În primul rând trebuie să ştii că niciodată copiii nu întreabă despre moarte doar din curiozitate, ci şi dintr-o nevoie de a fi liniştiţi. Moartea, prin suferinţa pe care o provoacă în jur, este un eveniment înfricoşător pentru majoritatea copiilor. De aceea discuţiile despre aceasta nu trebuie să fie doar o prezentare la rece a unor informaţii ci şi un prilej de a-i linişti pe micuţi.
  • Chiar dacă discuţiile referitoare la moarte contribuie la liniştirea copilului, ele nu pot face ca teama de moarte să dispară complet. În schimb, dacă părinţii evită aceste discuţii, teama copiilor va creşte foarte mult, pentru că ei vor crede că este un subiect foarte grav, din moment ce până şi adulţii se feresc să îl deschidă.
  • Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât vor pune de mai multe ori aceleaşi întrebări, aşa că va trebui să te înarmezi cu răbdare şi calm. Subiectul în sine este complex şi plin de incertitudini, aşa că e normal ca micuţilor să le ia mai mult timp să îl asimileze. În plus, întrebările lor sunt ocazii de a-i lămuri şi de a le alunga gândurile iraţionale pe care şi le formează despre moarte.
  • Cele mai potrivite momente de a deschide acest subiect nu sunt atunci când are loc un eveniment dramatic în jur, pentru ca emoţiile negative sunt prea puternice şi discuţia devine prea încărcată emoţional. Sunt mai indicate situaţiile în care copiii observă moartea unei insecte, a unei plante sau a unui animal de care nu sunt ataşaţi. În acele momente lasă-i să le studieze, pentru că astfel se obişnuiesc încetul cu încetul cu ideea morţii.

 Ce să le spui copiilor despre moarte?

Informaţiile pe care este indicat să le oferim copiilor pe această temă trebuie să fie adaptate nivelului lor de înţelegere şi preocupărilor specifice vârstei. Iată cum se pot desfăşura discuţiile cu copiii în funcţie de vârsta acestora:

Între 3 şi 6 ani

  • Copiii între 3 şi 6 ani au nevoie de cuvinte simple când li se spune ce este moartea. Cel mai uşor, aceasta poate fi explicată prin absenţa funcţiilor familiare: cei morţi nu mă respiră, nu mai mănâncă, nu mai vorbesc, gândesc sau simt. Această idee este diferită de ideile uzuale care li se spun copiilor (că cei morţi trăiesc în cer, că sunt puţin plecaţi, etc.), însă îi ajută ca treptat să îşi formeze o idee mai realistă despre moarte.
  • De multe ori copiii fac asociaţii ciudate între moarte şi diferite evenimente: unii confundă moartea cu somnul (mai ales dacă aud frecvent sintagma odihnească-se în pace), şi de aceea le poate fi frică să doarmă. Altora, cărora li s-a spus că cineva a murit pentru că a fost bolnav, se pot teme că vor muri de la orice julitură (pentru că nu pot diferenţia bolile mici de cele grave). De aceea la această vârstă prioritatea este să-i ajuţi să abandoneze ideile greşite despre moarte.
  • Copiii de 3-6 ani nu au încă conştiinţa faptului că toţi oamenii trebuie să moară. Când întreabă dacă şi cei din jur vor muri (sau el), ai nevoie de mult tact prin care să le arăţi că tot ce este viu va muri odată. Nu este indicat să îi amăgeşti spunându-le că unele persoane nu mor, pentru că se vor simţi păcăliţi când vor afla adevărul. Pentru ei este liniştitor să spui că te aştepţi ca tu sau ceilalţi să moară peste foarte mulţi ani.

 Între 6-9 ani

  • În această perioadă copiii sunt preocupaţi de moartea celor dragi pentru că se tem ce se va întâmpla cu ei dacă cei din jurul lor mor. De aceea, atunci când deschidem discuţia trebuie să le arătăm că, dacă se va întâmpla vreodată ca cineva apropiat să moară, vor exista alte persoane care să aibă grijă de ei.
  • Copiii de până la 9 ani îşi reprezintă moartea în termeni foarte concreţi, în funcţie de relatările celor din jur. Ei iau ca atare descrierile Raiului şi ale Iadului, şi cred că aceste locuri există cu adevărat. De asemenea, mulţi sunt bântuiţi de frica de vampiri, fantome şi scheleți şi deseori au coşmaruri pe această temă. Aşadar la această vârstă descrierile detaliate ale vieţii de dincolo nu îi ajută pe copii, ci mai mult le umplu imaginaţia cu fantezii înfricoşătoare. Cel mai bine este să răspunzi doar la întrebările puse, fără a îmbogăţi discuţia cu multe detalii.
  • Argumentele logice şi simţul critic îi pot ajuta pe copiii de această vârstă să treacă peste frica de imagini ale morţii (demoni, scheleți, etc.) De câte ori ai ocazia arată-le copiilor dovezi că monştrii cei temuţi nu există.

Între 9 şi 13 ani

  • În această perioadă se formează conştiinţa morală şi pe mulţi copii moartea îi duce cu gândul la Judecata de Apoi, păcate, pedeapsa veşnică, Iad şi Rai. Unii părinţi folosesc pilde religioase ca o modalitate de a-i face pe copii mai cuminţi, ştiind ce impact au acestea asupra lor. Însă riscul este ca ei să se simtă vinovaţi şi împovăraţi de teama unor chinuri veşnice. De aceea, este important să le explici copiilor că micile greşeli nu atrag după sine pedepse veşnice, şi să le vorbeşti mai ales despre iertare, indulgenţă şi îngăduinţă.

Între 13 şi 18 ani

  • Pentru adolescenţi, moartea este ca o nedreptate a sorții, ei simţind atât teamă cât şi revoltă când se gândesc la ea. Chiar dacă adolescenţii preferă să discute despre acest subiect cu prietenii, totuşi ei au nevoie şi de opiniile tale. Acum este un moment bun să vorbeşti cu ei despre sensul vieţii şi ce este cu adevărat important în viaţă. De asemenea este o ocazie bună să vorbeşti despre responsabilitate faţă de felul în care îţi trăieşti viaţa.
  • Cum adolescenţii încep să aibă capacitatea de a gândi critic anumite idei şi de a tolera incertitudinea, poţi vorbi despre diferitele credinţe referitoare la viaţa de după moarte şi la asemănările şi diferenţele între acestea. Cel mai indicat este să îi lași pe ei să aleagă ce sa creadă despre acest subiect.

Chiar dacă este un subiect incomod, rezultatele discuţiilor despre moarte sunt benefice vieţii: copilul este mai liniştit şi mai conştient de valoarea fiecărei clipe şi a persoanelor din jurul lui. Așadar, merită să pătrunzi în acest subiect întunecat, pentru a aduce mai multă lumină în viața copiilor tăi.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților, Copilăria pas cu pas
15 Comments
  1. viorica moldovan permalink

    Fica mea a decedat,a ramas un baietel de un an si o luna.Acuma are aproape 4 ani,eu de la inceput l-am dus la mormint cu flori si luminari si i-am spus ca acolo este mama lui.Ginerele este foarte suparat pe mine ca nu trebuia sa-i spun ,copilului numai pe la 7 ani .
    Va rog, sa imi spuneti daca am procedat bine.

    • Buna ziua, Pai depinde ce a inteles copilul din vizitele la mormant. Pare mai degraba speriat sau preocupat sau vrea sa afle mai multe lucruri? Se vorbeste ceva despre mama lui sau este un subiect interzis? Pare copilul mai sensibil si mai ingrijorat decat alti copii?

      • viorica permalink

        noi tot timpul vorbim cu nepotul nostru,despre mama lui,este un lucru normal ca el sa creasca cu o imagine a ei.Este foarte interesat la fotografile cu mama lui,ne pune tot felul de intrebari.

  2. anca permalink

    Si noi ne confruntam cu astfel de probleme, fiica mea de 4 ani este foarte speriata ca unul dintre noi, parintii, am putea muri, am incarcat sa ii explic ca e ceva normal, dar cred ca mai rau am facut. o sperie tot ce are legatura sau ar avea legatura cu moartea. Nu se uita si nu s-a uitat niciodata la filme violente sau la desene care sa aiba un astfel de efect asupra ei. Acum suntem pusi in situatia in care nu stim cum sa o facem sa vada lucrurile altfel. Am vorbit cu educatoarea si urmeaza sa o vada psohologul de la gradi, cred ca e cel mai bun ajutor pe care i-l putem da acum.

    • Ati facut foarte bine. De asemenea puteti sa o intrebati ce inseamna cand cineva moare, si astfel veti ajunge la frica ei. De exemplu, daca zice ca atunci cand cineva moare pleaca departe, poate are o teama de separare. Daca spune ca atunci cand cineva moare nu se misca poate fi vorba de teama de a fi constransa, etc.

  3. ioana permalink

    buna seara,
    as avea nevoie de un sfat pt ca nu stiu ce sa mai fac…am o fetita de 7 ani care a aflat de curand ca o prietena de a noastra a murit!de atunci, in fiecare seara plange in hohote si spune ca ii e frica sa n8u moara ea sau sa nu murim noi! am incercat sa ii explic ,dar nu ma pot intelege cu ea! ce as putea sa ii fac sa o linistesc…vrea sa doarma cu mine si nu mai vrea sa doarma in camera ei cu sora ei!va rog,da_ti_mi un sfat!
    multumesc

  4. stanca permalink

    buna ziua. fiul nostru de 10 ani a scris in doua scrisori catre iepurasul
    ca vrea sa moara. si ca daca nu o face el, adica iepurasul, o va face ” atunci o fac eu. ai inteles” . “iepurasul” a incercat sa-i expluce ca acesta este un lucru care l-ar intrista oe dumnezeu si pe parinti, apoi dupa alte corespondari fiul nostru a decis ca vrea sa devina sfant. si-a ales in loc in camera pe care l- a umplut de icoane, tamaie aprinsa, mers cu regularitate la biserica. ne-am linistit dupa ce ne-am intors din grecia de unde a venit cu convingerea ca exista zei si ca dumnezeu e tot un zeu. nu s- a mai dus la biserica intr-o seara s- a suparat pe noi ptr ceva nesemnificativ si s-a dus repede si a scris o scrisoare catre mosul in care spunea ca ne uraste si ca vrea sa moara. am fost si la un dr psihiatru care a spus ca este un baiat inteligent , ca nu are nimic sa- i acordam mai multa atentie , avem si un baietel de 3. ani. . multumim frumos.

    • Buna ziua, la copii dorinta de moarte vine in majoritatea timpului din vinovatie. La fel, poate ca si acest apel la Dumnezeu intr-un mod oarecum compulsiv poate duce la vinovatie. Eu cred ca este foarte important sa incepeti cu el o consiliere psihologica pentru ca, din pacate, atunci cand va intra in pubertate, aceste idei se vor accentua.

  5. moise alexandra permalink

    Buna seara. Avem si noi o problema legata de aceasta problema. Avem un baetel de 7 ani care, desi suntem in concediu la mare de 2 zile ne spune ca ceva il face sa planga, si este foarte trist si incepe sa planga. Gandul care il are este ca nu vrea sa moara inaintea noastra. Vrea sa murim toti odata. Am avut discutii prin care l-am linistit si i-am explicat ca nu tebuise sa se gandeasca la aceste lucruri, ca trebuie sa se gandeasca la viitor, la scoala, la facutltate, la familia lui pecare o sa si-o faca, si la alte lucruri frumoase.
    Alt motiv care il intristeaza lafel in zilele astea, si cand se gandeste ii vine sa planga, frica de a face analize. Nu stiu daca sunt motive sau chiar este o problema.
    Ii dam de o luna de zile pastiluta cu spirulina pentru vitamine. Poate da reacti adverse, depresie?
    Multumesc.

    • Buna ziua,cred ca este bine sa vorbiti cu el despre ce anume il sperie cand se gandeste ce se va intampla daca muriti voi primii: faptul ca nu se va descurca singur? suferinta ca va pierde? Explorati cu multa intelegere grijile lui, si, inainte sa il linistiti, incercati sa aflati cat mai multe despre ele. Daca ingrijorarile persista mai mult de o luna poate ar fi bine sa mergeti putin cu el la psiholog

  6. I-mi cer scuze am scris gresit in mesajul de mai sus. Gandul este ca nu vrea sa murim noi inaitea lui. Vrea sa murim toti o data. Multumesc

  7. Natalia permalink

    Buna seara. Avem o fetita care peste 3 zile va face 7 ani si un baietel de 2 ani si 8 luni. De 4 zile fetita a inceput sa aiba frici, mai multe si cauta mereu noi frici, dupa ce ii explicam de ce nu trebuie sa se teama de frica nr. 1, nr. 2, etc. pe care ea ni le spune ca le are. A avut un atac de panica la afterschool, dupa ce seara a discutat cu tati despre faptul ca nu e bine sa dai cu lumina laser (lanterna) la ochi, nu i-a povestit nimic de speriat, i-a explicat ce se intampla cu pupila la mai multa si la mai putina lumina. In seara zilei cand a avut primul atac de panica, am dormit cu ea si ea tot ne spunea ca simte ceva in gat, de parca ar fi un nod. A doua zi m-au sunat de la scoala ca a avut iarasi un atac de panica. Invatoarei i-am comunicat ca a avut cu o zi inainte atac de panica la after. In urmatoarea zi am stat cu ea acasa. Mi-a pus tot felul de intrebari: dar e posibil sa-ti cada limba din gura, dar e posibil ochiul sa-ti cada pe obraz, dar e posibil sa te impungi cu ac in parc, apoi e posiil sa te gatui cu hainele, cu perna cand dormi. Ii explicam ca nu e posibil sa-ti cada limba pentru ca nu e lipita si face parte din organismul ei, ochiul nu are cum sa cada pe obraz pentru ca e fixat de musci, etc. Se linistea, parca intelegea, isi repeta ca asa ceva nu poate sa i se intample si apoi cauta alta frica posibila.Tot in acea zi am fost la un psihiatru pentru copii. Au discutat despre fricile pe care le are, i-am spus sa i le spuna pe toate. A fost vesela la inceput, apoi cand a simtit ca e intrebata chiar si cu toata joaca pe care a reusit sa o creeze doamna, ea i-a spus doamnei ca ei nu prea ii place sa vorbeasca mult si la final mi-a zis doamna ca ei poate ii este rusine sa vb de fricile toate ale ei si a expus doar cateva. Referitor la acul din parc de la seringa, doamna a incercat sa o duca in viitor cand ea va fi mare si va avea copii si va gasi o seringa in parc cum va proceda si fetita i-a zis ca-l va lua si gata. Si apoi isi repeta deci nu trebuie sa ma tem de ace. Seara cand am venit de la psihiatru pe drum am simtit-o ca nu este eliberata si acasa am luat-o in brate si i-am zis ca asa ca ti-a fost putin rusine si nu ai spus totul, hai spune-i mamei ca mamica te va intelege si i-am zis ca e bine sa plangi si e normal sa ai frici si eu cand eram mica am avut dar de fiecare data i le ziceam mamei, lui tati si ea a inceput sa planga si sa-mi zica ca sunt multe pericole in jur si ea nu stie cum sa procedeze la fiecare si ca se teme sa nu moara si ca vrea sa stie totul ca sa-si protejeze organismul ei si ca se teme noi sa nu murim. Si i-am zis ca nu o sa se intampla asta, pentru ca suntem tineri, sanatosi, mancam sanatos, nu fumam, nu consumam bauturi alcoole, suntem veseli si suntem fericiti ca avem asa copilasi dragalasi ca ei. I-am zis ca si eu m-am temut sa nu moara mama mea, si mama adica bunica ei mi-a zis ca nu trebuie sa ma tem si eu am inteles si uite bunica traieste si o sa vina la ziua ei. Si ea s-a linistit si tot repeta deci nu puteti sa muriti. Apoi noaptea a vomitat, era nelinistita, inspira si expira aer adanc. Azi iarasi cu intrebari daca e posibil sa nu poti respira si cum e sa te gatui si nu vroia ca nimeni sa se atinga de gatul ei. Am fost la medic azi si i-a explicat ca nu e posibil asa ceva. Ea a vrut sa mergem la biserica si a vorbit cu preotul si la fel preotul i-a explicat ca multe lucruri sunt in viata dar noi trebuie sa ne gandim doar la cele frumoase si sa atragem lucruri bune, ca uite poti sa dai cu capul in perete dar nu o faci pentru ca stii ca-ti faci un cucui si te doare. Tot parca se linistea, apoi iarasi incepea. Astazi a venit o prietena la ea si mama prietenei i-a explicat foarte direct ca da e posibil sa mori dar trebuie sa fii bolnav, sa nu ai grija de tine, dar tu esti tanara, sanatoasa si nu are cum sa se intample. Un pic a zguiduit-o discutia cu mama prietenei, dar parca isi revenise un pic. Acum doarme. I-am dat si un siropel din tei si cu musetel. Trebuie sa spun ca suntem o familie iubitoare, nu sunt certuri in casa noastra. Copii nu stau la TV sau calculator, privesc desene animate clasice rusesti, in fiecare seara adorm dupa procedura standadrd de gadileala, masaj si masica cabina cu muzica Lulabi Mozart, povesti le spunem, mami ii pupa fte des si mult. Fetita nu are pic de agresivitate, este sensibila la necesitatile altor copii, in clasa este prietena cu toti, nu se cearta, este copil linistit, este fte independenta in clasa si la after cand isi face temele. Observa cand se formeaza anumite gupulete in clasa sau la after si intelege ca unii accepta regulile impuse de alti copii care ar fi lideri in acele grupulete doar ca sa intre in acel grupulet. Cand nu-i place cum se comporta un copil ii zice diplomatic ca nu mai vrea ssa fie prietena cu acel copil fara sa-l acuze sau sa-i mai zica de ce. Nu este o fte mare povestitoare dar ne spune cand o intrebam. La scoala are doar foarte bine. Am intrebat-o daca i se pare dificil ce face la scoala si ea zice ca nu i se pare nimic dificil si chiar se mira ca poate sa fie dificil. Merge luni la pian, miercui la balet si vineri la bazin. Toate le face ca-i plac, nu e nimic fortat. Dupa ce a avut atacul de panica la scoala a inceput sa le arate la copii ce face ea la balet si copii o intrebau daca nu o dor picioarele cand face spagatul. Este un copil sportiv, stie si a invatat cu foarte multa usurinta sa mearga cu bicicleta (doar 2 roti) de la 4 ani, role, patine si schiaza. Este o fetita inalta si subtire dar cu carne pe ea. Manca foarte bine, de fapt ambii copii au fost mancaciosi si arata foarte bine pentru varsta lor. Nu sunt grasi, sunt bine facuti. Noi nu consumam mezeluri, doar carne de tara, branza la fel de tara – cam totul avem de la bunici. Va rog sa-mi trimiteti pe adresa de mail sfaturi si recomandari de persoane care ar putea sa ne ajute in munca de consiliere, pe care noi parintii o facem cu multa sarguinta.Multumesc.

  8. Moraru permalink

    Sora mea de 7 ani plânge tot timpul.A avut o perioadă când se gândea la moarte și acum iar a început.O liniștim explicandu-i că totu-i trecător și e normal,are o viață înainte,dar ea nu încetează și vrea să fim cu toții veșnici. Plânge întruna,a început să-și piardă energia.Nu mai suport,îmi pare că îmi voi ieși din minți!

  9. Moraru permalink

    Nu are gânduri cu monștri sau ceva de felul, doar a fost moartea străbunicii pe când avea patru sau cinci ani și nici nu o știa prea bine,nu avea vreo relație strânsă ca apoi să-și amintească.La îngropări nu a fost niciodată și nici eu.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Despre preocuparile copiilor referitoare la moarte

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.