Skip to content

Despre preocupările copiilor referitoare la moarte

by Raluca Mosora on 16 June, 2012

Preocuparile copiilor referitoare la moarteDintre toate preocupările copiilor, două îi pun cel mai mult în dificultate pe părinţi: preocupările legate de sex şi cele legate de moarte. Atunci când copiii pun întrebări despre sex părinţii se simt mai degrabă jenaţi, pentru că ştiu răspunsurile însă nu ştiu cum să le explice într-un mod potrivit. Lucrurile stau diferit când vine vorba despre moarte, pentru că în acest domeniu nici părinţii nu ştiu răspunsurile la întrebările referitoare la sensul vieţii, momentul morţii sau cum va fi după ce murim. În plus, preocupările copilului referitoare la moarte trezesc fricile fireşti ale părintelui legate de acest subiect. Astfel, discuţiile despre moarte mai mult îi sperie sau nedumeresc pe copii, în loc să îi liniştească. Îţi propun să facem puţină lumină în acest subiect întunecat şi să înţelegem mai bine cum îşi reprezintă copiii moartea.

Ce gândesc copiii despre moarte?

Chiar dacă nu apar evenimente tragice sau decese în jurul copiilor, totuşi moartea este prezentă în viaţa acestora. Încă de la vârsta de 3 ani copiii observă că în jurul lor frunzele cad, florile se ofilesc, gândăceii sunt striviţi, animalele mor. Copiii nu rămân indiferenţi la aceste întâmplări ci caută să le înţeleagă. Aşa apar preocupările legate de moarte.
Chiar dacă teama de moarte este trăită în acelaşi fel de-a lungul vieţii (însă la intensităţi diferite), totuşi înţelegerea ei se face diferit în funcţie de vârsta copilului. Hai să înţelegem mai bine specificul fiecărei vârste în ceea ce priveşte preocupările legate de moarte.

Între 0 şi 3 ani

  • La această vârstă copiii nu pot încă să înţeleagă ce este moartea. În schimb, ei trăiesc intens teama de moarte sub forma cea mai primitivă, adică a fricii de a fi mâncat sau abandonat. Ei se tem că anumite obiecte (de ex. gaura de la scurgere), animale (câini) sau personaje din poveste chiar i-ar putea înghiţi.
  • În această perioadă se formează legătura emoţională între frica de moarte şi cea de abandon. Frica de a muri de mai târziu îşi are rădăcinile în fricile intense de a fi abandonat, singur, vulnerabil şi neajutorat, pe care copiii le experimentează la această vârstă.

Între 3 și 6 ani

  • Între 3 şi 6 ani apar preocupări evidente pe tema morţii. Copiii încep să pună întrebări de genul: De ce a murit pisicuţa? Chiar şi tu vei muri? Când o să mori? Chiar dacă li se răspunde, ei tot vor reveni cu aceleaşi întrebări. Acest lucru se întâmplă din cauză că încă le este greu să înţeleagă realitatea morţii.
  • La început, copiii nu înţeleg că moartea este un proces ireversibil. Ei cred că a muri este ceva trecător, ca o plecare sau ca un somn, dar care la un moment dat se va termina. Desenele animate în care personajele mor şi apoi apar la loc le întăresc copiilor această idee.
  • Preşcolarii nu înţeleg că toţi oamenii mor. Ei cred că se poate să scapi de moarte. Afirmaţii de tipul eu nu o să mor niciodată sunt foarte fireşti la vârsta asta.
  • Copiilor le vine greu să înţeleagă că cei morţi nu mai fac nimic, ci cred că ei îşi continuă de fapt activităţile, însă în cer.
  • În această perioadă copiii pot face legături nefireşti între moarte şi diferite activităţi. Spre exemplu, dacă li s-a spus că cineva a murit pentru că a fost bolnav, ei pot crede când se zgârie la picior că vor muri. Sau dacă au aflat că cineva a murit pentru că a avut un accident, ei pot crede că toţi cei care se suie în maşină vor muri.

Între 6 și 9 ani

  • Preocupările legate de moarte se diminuează în această perioadă. Treptat, copiii încep să realizeze că moartea este finalul vieţii şi că toţi oamenii mor. Cum încă nu pot înţelege lucrurile abstracte, ei simt nevoia să îşi reprezinte moartea. În această perioadă ei descoperă imaginea clasică a morţii cu coasa, apar fantomele, scheletele şi diferiţi monştri. Copiii se tem de aceste personaje şi deseori au coşmaruri cu ele.
  • Cu toate astea, lor le vine foarte greu să accepte gândul că şi ei vor muri cândva. Aşa că ei încearcă să o ocolească cumva: fie îşi imaginează o bătălie cu moartea în urma căreia ies învingători, fie speră că cineva îi va salva de la moarte, că vor găsi o poţiune a vieţii veşnice, că sunt nemuritori, etc. În această perioadă finalurile fericite de tipul şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi sunt pe gustul lor.

Între 9 și 14 ani

  • Dacă nu apar evenimente conexe, copiii de această vârstă nu sunt preocupaţi de moarte. Totuşi, când copiii de această vârstă se gândesc la ea, îi interesează mai ales ce anume se întâmplă când mori, care sunt detaliile biologice ale morţii.
  • În general ei cred că persoanele care mor fie sunt bătrâne, fie sunt bolnave, fie sunt victime ale accidentelor sau violenţei. Aşadar, este firesc ca acum copiii să fie speriaţi şi să se teamă de diferite accidente sau violenţe din jur.

Adolescenţa

  • Începutul adolescenţei înseamnă o reînnoire a preocupărilor legate de moarte. Iluzia că moartea poate fi ocolită nu mai există şi teama de a muri poate fi ţinută în frâu prin încercarea acestora de a o înţelege mai bine. Adolescenţii îşi pun întrebări existenţiale referitoare la sensul vieţii, la viaţa de după moarte, la Judecata de Apoi. Încercând să o înţeleagă, să dea un sens vieţii lor, ei se simt mai liniştiţi şi reduc din frica asociată imprevizibilităţii morţii.
  • Unii adolescenţi văd moartea ca pe o nedreptate, ca pe un afront adus vieţii. Revoltaţi de ideea morţii de multe ori ei vor face gesturi prin care îşi provoacă limitele şi se apropie de aceasta. Actele lor de bravură sunt de fapt o încercare de a testa cât de departe sau de aproape este moartea de ei şi cât de mult pot să controleze apropierea acesteia.

În concluzie, preocupările legate de moarte ne însoţesc constant de-a lungul vieţii, cele mai multe apărând între 3-6 ani, la adolescenţă, şi mai târziu la criza vârstei mijlocii. Aceste preocupări pot fi trecătoare sau se pot accentua dacă apar evenimente tragice de-a lungul vieţii sau dacă acest subiect rămâne un mister. Pentru a şti ce anume să le răspundem copiilor când ne întreabă despre moarte, era esenţial să cunoaştem particularităţile preocupărilor despre moarte de la fiecare vârstă. Astfel, te invit să citești în continuare despre cele mai potrivite răspunsuri referitoare la moarte, care să fie adaptate vârstei lor: cum să le vorbim copiilor despre moarte.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților, Copilăria pas cu pas

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.