Skip to content

Cum poti determina temperamentul copilului mic?

by Raluca Mosora on 14 aprilie, 2012

Temperamentul copiilor miciÎncă de la venirea pe lume a copilului mulți părinți încearcă să își dea seama cum va fi acesta când va creşte. Va fi la fel de agitat ca acum sau agitația este doar un comportament trecător? Faptul că întinde mânuţele către ceilalți şi zâmbeşte este un semn că va fi prietenos? Practic, aceşti părinţi încearcă să îşi dea seama care dintre trăsăturile de acum ale copilului vor rămâne la fel în timp. Ei bine, în prezent s-au descoperit 9 tipuri de manifestări ale copiilor care rămân relativ neschimbate toată viața. Acestea țin de temperament, adică de firea noastră, si se manifestă încă din primele zile de viață. Trăsăturile temperamentale sunt adevărate indicii referitoare la felul în care se va manifesta copilul în viitor.

Cele 9 trăsături de temperament ale copiilor

  1. Nivelul de energie. Urmărind proporţia între perioadele în care copilul tău este activ şi cele în care este inactiv, îţi poţi da seama de cât de mare este “rezervorul” lui de energie. Astfel, un copil energic se va transforma într-un adult cu mari resurse de energie pe când unul mai puţin energic va obosi mai uşor.
  2. Adaptabilitatea. Copiii se întâlnesc la tot pasul cu situaţii noi. Unii dintre ei îşi modifică comportamentele cu uşurinţă şi se adaptează repede schimbărilor, pe când altora le ia mai mult timp să se obişnuiască cu noul. Copiii adaptabili au toate şansele să devină adulţi flexibili, pe când cei mai puţin adaptabili vor prefera activităţile previzibile şi nu se vor simţi în largul lor într-un mediu foarte schimbător.
  3. Tendința de apropiere sau de retragere. Atunci când li se prezintă o jucărie sau o persoană nouă, unii copii zâmbesc şi întind mâinile entuziasmaţi, pe când alţii le ignoră sau le împing într-o parte. Ajunşi adulţi, copiii cu tendinţa de apropiere sunt mai deschişi spre lucruri și activități noi, pe când cei cu tendinţa de retragere vor fi mai reticenţi când apare ceva neaşteptat (asta nu înseamnă că ei nu vor încerca lucruri noi, ci doar că prima reacţie va fi mai rezervată).
  4. Intensitatea reacţiilor. Atunci când se exprimă, unii copii o fac foarte energic (plâng tare, ţipă, sar în sus de bucurie) pe când alţii au reacţii moderate sau reduse. Adulţii care râd tare, sunt zgomotoşi, se înfurie peste măsură, roşesc puternic, au avut şi în copilărie aceleaşi reacţii intense ca şi în prezent.
  5. Calitatea dispoziţiei. Unii copii sunt binedispuşi în majoritatea timpului și râd cu ușurință, pe când alţii par mereu gata să izbucnească în plâns. Această înclinație de a trăi mai mult emoții pozitive sau negative se va păstra toată viața. Bineînțeles, și cei care au o dispoziție negativă vor avea momente de bucurie și veselie, însă în momentele obișnuite vor înclina spre emoții mai puțin plăcute.
  6. Pragul de răspuns. Copiii diferă foarte mult în privinţa sensibilităţii la schimbările din mediu: dacă unii din ei pot dormi netulburaţi şi într-un mediu gălăgios, alţii sunt deranjaţi chiar şi de zgomotele de fineţe care se petrec în jurul lor. Sensibilitatea la zgomotele din mediu rămâne neschimbată în timp, și acesta este motivul pentru care unii adulți nu se pot obișnui cu mediile neprielnice (foarte gălăgioase, cu lumină puternică, unde este prea cald sau prea frig, etc). 
  7. Distractibilitatea. Aceasta se referă la uşurinţa cu care copilul este distras de stimulii din jur. Copiii uşor de distras, dacă nu fac eforturi de a se concentra, pot să aibă probleme cu menţinerea atenţiei într-o sarcină de lucru. De aceea, este de dorit ca părinţii acestora să depună mai multe eforturi în a-i învăţa pe micuţi să îşi menţină atenţia într-un singur loc.
  8. Durata şi persistenţa atenţiei. Atunci când realizează o activitate şi apare un obstacol, unii copii au tendinţa de a o abandona pe când alţii sunt mai perseverenţi. Deşi persistenţa atenţiei este în mare parte înnăscută, ea poate fi educată. Este de dorit ca cei care au tendinţa de a abandona activităţile dificile să înveţe să îşi concentreze atenţia pe o perioadă cât mai lungă de timp.
  9. Ritmicitatea şi previzibilitatea. Unii copii mănâncă sau dorm ca după ceas, alţii au un ritm mai puţin previzibil. Fiind adulţi, copiii cu ritm constant se simt mai bine când au un program bine stabilit, şi nu le fac bine schimbările de ritm. Ceilalţi nu sunt aşa de deranjaţi când îşi schimbă rutinele zilnice.

În funcție de felul în care se manifestă aceste 9 trăsături, putem să realizăm o împărțire a copiilor în 3 tipuri temperamentale principale.

Cele 3 tipuri principale de temperament ale copiilor

1.Copilul cuminte 

Acesta este copilul care zâmbește mult și nu este iritat de factorii stresanți din mediu. El are un ritm biologic regulat și în momentele în care este activ se concentrează la activitatea pe care o face. Când se află într-o situație nouă el nu se pierde cu firea, ba chiar este curios și dornic să exploreze. Schimbările îi plac și se adaptează ușor la nou.

2. Copilul dificil

Acest micuț nu are un ritm constant de somn și foame. El are o dispoziție predominant negativă, plângând cu ușurință și din cauze minore. Când se află într-un mediu stresant devine irascibil sau speriat. Având un prag de răspuns foarte coborât, el este foarte sensibil la schimbările din mediu, pe care le trăiește ca fiind neplăcute.

3. Copilul greu de pornit

Acesta se adaptează greu la schimbare și are tendința de a se retrage din calea jucăriilor sau persoanelor. Atunci când este într-un loc familiar, el este prietenos și liniștit.

Dacă nu îți regăsești copilul în niciuna din aceste 3 tipologii, nu ai de ce să te îngrijorezi. Se pare că 35% dintre copii au un tip mixt de temperament, care rezultă dintr-o combinație inedită a celor 9 trăsături temperamentale pe care le-am descris mai sus.

Observând cum se manifestă aceste 9 trăsături la copilul tău, îți poți face o imagine destul de clară a lui în viitor. Dacă ești mulțumit de această imagine, nu rămâne decât să îl încurajezi pe micuț să se exprime așa cum este. Dacă sunt anumite aspecte care nu te mulțumesc, trebuie să știi că ele pot fi educate. În fond, tot ceea ce este înnăscut poate fi bună măsură corectat, chiar dacă asta presupune mai mult efort din partea ta.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
2 Comments
  1. Daniela permalink

    buna Raluca

    copilul meu nu sta bine la pct 2 adaptabilitatea… asta inseamna ca mai tarziu o sa aiba probleme? cum pot ameliora partea asta?

    • Buna, inseamna ca mereu va avea nevoie de mai mult timp ca sa se obisnuiasca cu schimbarea. De aceea, in primul rand este indicat sa te adaptezi acestei particularitati a lui. Asta poate insemna: sa nu il grabesti foarte tare, pe cat posibil sa ii oferi un program regulat si constant, sa il anunti de dinainte cand va avea loc o schimbare, pentru a avea timp sa se pregateasca. Ordinea si regularitatea il vor ajuta mult pe acest copil.
      Daca nu e adaptabil nu inseamna ca mai tarziu va avea probleme, ci ca cel mai probabil isi va cauta medii cat mai previzibile si va incerca sa pastreze o constanta in viata lui. Probabil ca va avea nevoie sa controleze mai mult ce este in jurul lui.
      De asemenea, pentru a-l ajuta sa se deschida mai mult noutatilor, este important ca legatura dintre voi sa fie stransa,si el sa se simta in siguranta langa tine. Cand un copil se simte protejat de parinti are mai mult curaj sa exploreze mediul nefamiliar si este mai deschis la nou.

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.