Skip to content

Cum să treci peste crizele de împotrivire ale copilului de doi ani?

by Raluca Mosora on 9 februarie, 2012

crizele de impotrivire ale copilului de doi aniOrice părinte ştie că micuţul de doi ani cu zâmbet angelic se transformă uneori într-un drăcuşor veritabil, extrem de priceput în a-i scoate din minţi şi pe cei mai răbdători părinţi. Principala întrebare din mintea bravilor părinţi ai copiilor de doi ani este: Ce putem face ca să îl dezarmăm pe micul drăcuşor, fără să îi tăiem totuşi aripile de îngeraş? Dacă şi tu îţi pui aceeaşi întrebare, îţi propun să vorbim despre cum să faci faţă cu bine crizelor de împotrivire ale copiilor de doi ani, care au apărut de când micuţul l-a descoperit pe nu (cu variantele Nu vreau şi Ba nu!)

Când micuţul de doi ani spune nu, o face cu toată fiinţa lui, iar spiritul lui de frondă se aseamănă cu cel al unui războinic care duce o bătălie pe viaţă şi pe moarte. Când pierde (adică atunci când nu se face totul cum vrea el), el se simte cu adevărat înfrânt, de parcă chiar a pierdut ceva important. Mulţi părinţi consideră această atitudine a copilului ca un semn de încăpăţânare sau obrăznicie şi pot simţi că micuţul le scapă din mână. Acest lucru îi face să se întrebe dacă sunt părinţi destul de buni, din moment ce deja nu îşi mai pot ţine copilul în frâu.

Dorind să descurajeze aceste ieşiri ale copilului, părinţii intră şi ei în lupta de impunere a voinţei. Astfel se nasc marile confruntări între părinte şi copil, care nu fac decât să deterioreze în timp relaţia dintre ei.

În cele din urmă copilul va pierde lupta şi se va conforma voinţei părintelui, însă, spre deosebire de acesta, el chiar pierde ceva important. În primul rând el simte că pierde iubirea părintelui, ceea ce este devastator pentru el. În al doilea rând, dezvoltarea conştiinţei lui de sine va avea de suferit, pentru că dobândirea acesteia trebuie să treacă neapărat prin această criză de împotrivire. În al treilea rând, copilul îşi poate forma ideea că a fi independent este un lucru rău, din moment ce îi supără pe părinţi şi acest gând este un obstacol în calea dezvoltării conştiinţei de sine.

Câteva modalități de a depăși crizele de împotrivire de la doi ani

Cel mai important lucru este să îţi dai seama că spiritul de frondă al copilului exprimă de fapt nevoia lui de a fi independent, şi nicidecum nu reprezintă un semn de obrăznicie sau încăpăţânare. Așadar poți să renunţi la luptele de impunere a voinţei, pentru că ele nu ajută la nimic, și în locul lor să găsești alte modalități mai benefice de a-l aborda pe cel mic. Uite câteva sugestii referitoare la cum să eviţi impunerea cu forţa a anumitor reguli:

  • Nu lua nu-ul copilului prea în serios. Poate ai observat că micuţul spune nu din oficiu la orice propunere, însă de cele mai multe ori refuzurile lui nu sunt definitive şi irevocabile. La această vârstă copilul este uşor impresionabil şi deschis la persuasiune, şi de multe ori este de ajuns să îi prezinţi un lucru sau o activitate într-un mod tentant ca să îl faci să şi-o dorească.
  • Creează situaţii în care îl laşi pe el să aleagă. La această vârstă, copilul este foarte mândru de el când poate lua singur decizii. Uneori el va fi mult mai deschis să accepte ceva dacă îi oferi sugestia sub forma unei întrebări de tipul vrei asta sau asta? Va trebui să te asiguri că variantele pe care i le propui sunt convenabile pentru tine. Spre exemplu, când vrei să îl scoţi la plimbare îl poţi întreba: “Să mergem la plimbare în parc sau la locul de joacă?” Copilul va fi mândru că poate alege şi va accepta o variantă care oricum îţi convine.
  • Foloseşte alte cuvinte în locul lui nu. Dacă părinţii încep majoritatea propoziţiilor cu nu (nu e voie! nu e bine, nu face asta!), nu este de mirare că şi copiii vor folosi foarte des acest cuvânt. Dacă vrei să te dezobişnuieşti de folosirea excesivă a lui nu, trebuie să înveţi să transformi propoziţiile care îl conţin pe nu în propoziţii mai pozitive. Spre exemplu, în loc să spui “Nu alerga”, poţi spune “Să mergi încet!”. În loc de “Nu pune mâna!” poţi spune “Doar ne uităm, fără să atingem”. În loc de ” Să nu te murdărești!” poți spune “Încearcă să rămâi curat!”
  • Distrage-i atenţia de la obiectele sau acţiunile interzise. De cele mai multe ori copilul se îndârjește să își dorească exact obiectele interzise. În loc să îi spui în continuu că nu e voie sau că nu se poate, distrage-i atenţia către alt obiect sau altă activitate mai potrivită. Dacă vrea neapărat o jucărie scumpă din magazin, nu îl refuza, însă arată-te interesat de altă jucărie, care ţi se pare mai bună. Interesul tău pentru un obiect i se va transmite şi lui şi în curând el va uita că îşi dorea cu ardoare altceva.

Aceste sfaturi funcționează dacă sunt combinate cu o doză considerabilă de răbdare și diplomație din partea ta. În articolele următoare voi scrie și despre celelalte provocări ale vârstei de doi ani, așa că dă-mi de știre care sunt pentru tine cele mai arzătoare probleme de la această vârstă!

 (Sursa foto)

Articol din categoria:Cafeneaua părinților, Copilăria pas cu pas
No comments yet

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.