Din lumea copiilor: Tigrul şi maimuţa
Băiatul perspicace de 9 ani se uită la o imagine în care un tigru atacă o maimuţă, şi începe o poveste pe marginea ei: A fost odată ca niciodată un tigru, care s-a enervat pe o maimuţă care făcea multă gălăgie, şi s-a dus la ea să o mănânce. Când să o mănânce, maimuţa i-a spus: Astăzi este ziua mea, şi de aia sunt aşa de fericită. Când a auzit asta, tigrul s-a lăsat păgubaş şi nu i-a mai făcut nimic. Sfârşit, spune el, şi trece la următoarea imagine.
După ce mai spune câteva povestioare scurte pe marginea altor imagini, copilul concluzionează: sunt frumoase pozele, dar cel mai mult mi-a plăcut aia cu tigrul! Întrebat fiind ce anume l-a impresionat la acea imagine, spune: că era ziua maimuţei, şi că tigrul nu i-a mai făcut nimic. Îi propun să continuăm povestea tigrului. El este de acord şi adaugă bucuros: şi tigrul când a auzit că este ziua maimuţei s-a dus acasă şi i-a cumpărat un cadou şi s-a dus la ziua ei. Şi s-au jucat împreună, şi de atunci au devenit prieteni buni.
Tigrul era foarte vesel că în sfârşit are cu cine să se joace. El nu se mai jucase cu nimeni până atunci, şi de aia era aşa de nervos când auzea alte animale că sunt vesele şi fac gălăgie. Îi fusese ciudă când auzise că maimuţa tot vorbea şi râdea. Întrebat fiind cum de nu s-a mai jucat până atunci, băiatul spune: păi tigrul fusese ţinut într-o cuşcă, la grădina zoologică. De asta nu ştia regulile jocurilor. Odată a încercat să se joace cu un alt tigru, dar a încălcat regulile jocului, pentru că nu le ştia, şi celălalt tigru le-a zis tuturor să nu se mai joace cu el, pentru că nu ştie să se joace. Băiatul spune cu o urmă de tristeţe în voce: şi de atunci a stat numai în cuşcă, şi nu s-a mai jucat cu nimeni.
Dar oare cum de ajunsese tigrul în cuşcă? Băiatul se gândește puțin și spune că tigrul fusese rău şi alergase după o căprioară. Şi când alerga, l-au prins oamenii şi l-au dus la grădina zoologică. Tace preţ de câteva secunde şi apoi continuă: de fapt tigrul nu era rău, el nu alergase după căprioară să o mănânce, ci pentru ca ea aruncase cu o piatră în el. Oricum, oamenii tot l-au prins şi l-au pus în cuşcă.
După ce se mai gândeşte puţin, cu mintea lui ascuţită, spune: Oricum, el s-a dus la maimuţă pentru că se simţea foarte singur. Dacă nu s-ar fi simţit aşa de singur, cu siguranţă nu ar fi avut curaj să iasă din cuşcă!
Notă: deși este autentică, povestioara relatată de copil în cadrul unei ședințe de consiliere a fost modificată ușor pentru a proteja identitatea acestuia. Lucru care nu ne împiedică să facem fel de fel de interpretări asupra problemelor pe care le-ar putea semnala copilul, nu-i așa?
(Sursa foto)