Skip to content

Copilul tău plange când pleci?

by Raluca Mosora on 29 June, 2011

copilul plange cand plecŢi s-a întâmplat ca atunci când a trebuit să pleci undeva fără micuţul tău, acesta să înceapă să plângă, să se agaţe de tine, să protesteze, ca şi când nu te-ai mai întoarce niciodată? Cum te-ai simţit în momentele în care ai închis uşa în timp ce micuţul tău plângea în hohote, rugându-te să nu îl părăseşti? Ce ţi-a venit să faci? Te-ai întrebat dacă este normal când un copil plânge aşa? Şi mai ales, cum e cel mai bine să procedezi în asemenea momente? Iată câteva dintre întrebările la care voi încerca să îţi răspund în acest articol. Să începem cu cea mai importantă întrebare:

Este normal când micuțul plânge la despărţirea de tine ?

Teama de a rămâne singur, de a pierde persoana iubită, este prezentă la orice copil (şi la orice fiinţă, aş îndrăzni eu să spun). Ea se manifestă mai puternic în anumite momente ale creşterii: primul moment este în jurul vârstei de 8 luni, iar cel de-al doilea, cel mai intens, între 1 şi 3 ani. Toţi copiii trec prin această perioadă în care atunci când trebuie să pleci plâng, ţipă, fac gesturi de protest, au tendinţa de a se agăţa de tine. Aşadar este o etapă normală, care poate fi depăşită cu bine. Totuşi, dacă reacţiile depăşesc o anumită intensitate, poate însemna că micuţul tău are anxietate de separare. Ar trebui să te îngrijorezi dacă:

  • În momentul crizelor de plâns îi este greaţă, vomită, tremură
  • Are coşmaruri noaptea referitoare la plecarea sau pierderea ta
  • Nu mai doarme bine noaptea, se trezeşte plângând
  • Plânge fără să se oprească mai mult de 20 de minute după ce pleci
  • Începe să plângă chiar şi când presupune că pleci, fără să fie adevărat

Dacă copilul tău are aceste simptome este indicat să mergeți împreună la un psiholog pentru copii pentru a-l ajuta să treacă cu bine de această perioadă.

Ce să faci când trebuie să pleci?

  • În primul rând trebuie să îl anunţi întotdeauna când pleci. Spune-i cu câteva minute înainte că vei pleca, şi precizează cât timp vei sta. Este important să fii sinceră cu el, şi să te întorci atunci când i-ai promis. La început este bine să pleci o perioadă mai scurtă de timp, iar apoi poţi creşte perioada de timp. Un mod de a-l face să înţeleagă cât timp vei fi plecată este să îi arăţi ceasul şi să îi spui “ când limba mare de la ceas ajunge aici, eu mă voi întoarce”.
  • Este bine să îl laşi în compania unor persoane cu care se simte confortabil, pe care le cunoaşte. Dacă nu ai această posibilitate, atunci asigură-te că persoana care vine să stea cu el ajunge la tine măcar cu jumătate de oră înainte să pleci, pentru ca micuţul să aibă timp să se acomodeze cu ea.
  • Înainte să pleci, ia-ţi la revedere de la el, asigură-l că te vei întoarce la timp, şi oferă-i un obiect de-al tău, pe care să îl păstreze până te întorci. În felul acesta el va păstra “o părticică din tine” până vii, și despărțirea va fi mai ușoară.
  • Chiar dacă auzi că plânge, chiar dacă îţi este greu să îl vezi plângând, gândeşte-te că este o perioadă normală, şi nu ceda rugăminţilor lui de a mai rămâne.

Ce să NU faci când copilul plânge?

Chiar dacă par soluţii de moment, unele comportamente sunt contraindicate, pentru că întreţin şi chiar agravează problema. Iată ce anume nu trebuie să faci:

  • Nu pleca pe furiş! Copiii au nevoie de un mediu previzibil, pe care să îl poată controla. Ei nu se pot simţi în siguranţă dacă nu ştiu ce se va întâmpla cu ei sau cu persoanele din jur. Imaginează-ţi cât de nesigur şi speriat se simte copilul când observă că mama a dispărut fără nici un cuvânt cât timp el se juca! Chiar dacă mama nu mai aude plânsetele copilului, asta nu înseamnă că micuţul nu suferă şi nu se simte abandonat. Mai mult, nesiguranţa copilului creşte şi problema se agravează.
  • Nu te întoarce înapoi când auzi că plânge. Dacă copilul observă că plânsul lui te face să nu mai pleci, atunci îl va folosi de fiecare dată când trebuie să pleci. În felul acesta plânsul nu va dispărea în timp, ci se va menţine sau chiar se va amplifica.
  • Nu-i spune că nu are de ce să plângă. Chiar dacă este o perioadă normală, nu înseamnă că suferinţa copilului nu este reală. În clipa în care pleci, copilul chiar crede că te pierde, îi este frică, se simte singur şi neliniştit. Indiferent dacă sunt justificate sau nu, sentimentele lui există, şi de aceea trebuiesc acceptate ca atare. Când spunem că nu are de ce să plângă îi negăm sentimentele, ca şi când am spune “acestea nu ar trebui să existe”. Copilul devine şi mai neliniştit, pentru că nu ştie ce să facă cu aceste sentimente pe care nu are voie să le aibă. În loc să îi spui că nu are de ce să plângă, mai bine îi spui că îi înţelegi suferinţa prin care trece. De asemenea îi poţi spune că lucrurile se vor îmbunătăți în timp.

Acestea fiind spuse este momentul să mă retrag, aşa că vă spun la revedere şi vă las rubrica de comentarii ca să îmi povestiți despre experiența voastră din astfel de momente.

(Sursa foto)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas, Copilul în grupul lui
105 Comments
  1. Cri permalink

    Foarte bun post-ul , dar in realitate este f greu sa-i explici unui copil de 1 an ca mami pleaca , el nu intelege de ce pleaca si bineinteles va incepe sa planga atunci cand ea va pleca.

  2. Mersi pentru apreciere! Chiar daca copilul nu iti intelege explicatiile prea bine, el intelege in schimb tonul cu care mama il asigura ca se va intoarce. Oricum, si daca ar reusi sa inteleaga explicatiile mamei, el tot ar plange, pentru ca nu vrea ca ea sa plece, indiferent de motiv.

    • Ioana permalink

      Buna ziua,va rog sa ma ajutati copilul meu are 3 ani si ii in grupa mica la gradinita.are deja o luna dar de cate ori trebuie sa mergem inca de acasa incepe sa faca scandal ca nu vrea la gradinita la fel nu vrea sa se joace sta retras dar daca mergem la alti copii se joaca cu ei nici nu stie ca noi suntem in casa nu ne cauta sa se asigure daca l-am abandonat.ce sa fac

  3. suzi permalink

    servus raluca. aceasta problema o avem cu nepotelu meu. din pacate parintii au plecat pe furisate foarte des,si copilul plange intotdeanu dupa el/ea/ei. si plange foarte mult, cam 20 de minute si face proteste. nush cum am putea remedia si a face sa inteleaga ca tati a plecat la munca. sau mama e la doctor. oare ar trebuii sa mearga deja la vrun psiholog? sau sa citeasca parintii despre problema asta? tare asi vrea sa pot ajuta. degeaba ramane bunica sau eu cu el tot plange,tare mult…

  4. Ce s-ar putea face ar fi ca dupa ce parintii pleaca, tu sau cine ramane cu el sa ii distrageti atentia spre o activitate care ii place lui mult. Probabil ca la inceput va plange mult si deabia peste un sfert de ora va veni sa se joace, insa pe masura ce timpul trece se va obisnui cu plecarea lor, si va veni tot mai repede sa se joace cu tine. Nu cred ca este cazul ca parintii sa mearga la psiholog, important e ca de acum incolo sa nu mai plece niciodata pe furis.

  5. suzi permalink

    Foarte greu reusim sa ii captam atentia cumva, de fiecare data alta chestie ii atrage atentia. si ramane la usa si urla acolo si plange. de aceea nu s-a obisnuit inca, nu stiu cum sa facem.

    • Poti sa te asezi langa el la usa, si ii aduci o jucarie preferata, sau sa incepi sa te joci si tu cu ceva, ca sa ii starnesti interesul. Ar fi foarte bine daca reusesti sa il lasi sa planga fara sa fii foarte ingrijorata, ca si cum este ceva normal care va trece, dar nici sa nu fii total nepasatoare fata de el.

  6. Ioana permalink

    Buna ziua
    Am si eu o problema cu baietelul meu. Sa va povestesc pe scurt. Am stat cu el acasa pana la varsta de 3 ani. Apoi am inceput serviciul. Timp de 2 luni de zile a stat cu mama sau soacra mea pana la ora 3 cand ma intorceam eu. Bineinteles ca plangea foarte mult si intreba permanent de mine. Apoi s-a mai obisnuit. Din septembrie a urmat gradinita – in fiecare dimineata plangea deabea in grupa mare pregatitoare mergea linistit si fara probleme. Apoi a inceput scoala – care este si locul meu de munca – contabil- nu am avut probleme aproape ca nici nu stiam ca il am langa mine la scoala. dar de aproape doua saptamani cand am fost la inmormantarea mamei invatatoarei lui iar cand m-am intors l-am gasit plangand vine chiar si in timpul orelor sa ma verifice sa vada daca nu plec undeva de teama sa nu il las la scoala si eu sa merg acasa. Nu am plecat niciodata sa il las undeva si sa nu il iau sau sa stea mai mult decat ar fi vrut el, dar acum chiar nu mai stiu ce sa fac si cum sa procedez pentru ca se chinuie si pe el si pe mine. Nu este atent la clasa cu gandul la mine sa nu plec cumva. Am inceput chiar si sa ii spun cand plec si la ce ora ma intorc se calmeaza pe moment iar apoi ii vine sa planga sa nu il las. Chiar nu mai stiu ce sa fac, acasa nu avem probleme de nici un fel nici sentimentale nici financiare. Va rog din suflet sa imi dati un sfat cat mai repede. Va multumesc

    • Buna Ioana,
      Din ce imi spui tu, la o prima impresie, este posibil ca baietelul tau sa sufere de anxietate de separare (care apare mai ales la familiile unite, si in care copiii au fost mereu atasati de parinti). Comportamentul de verificare pe care il tot face el nu il ajuta sa scape de aceasta anxietate, ba chiar il leaga si mai mult de tine. Cum spuneai si tu, se chinuie si el, te chinui si tu. Episodul cu invatatoarea nu a facut decat sa ii accentueze si mai mult anxietatea, insa e clar ca ea a fost si de dinainte, de s-a adaptat la gradinita atat de tarziu. Sigur,incetul cu incetul si voi puteti sa il dezobisnuiti sa va verifice, si sa il incurajati sa stea singur, insa in aceste cazuri ajutorul unui psiholog v-ar putea ajuta mult.

  7. Ioana permalink

    Multumesc mult pentru raspuns si o sa incerc sa vad ce pot face in contunuare.Multumesc inca o data d-na doctor.

  8. Buna, Raluca!

    Am si eu o dilema cu baietelul meu de 1 an. Cand plec de acasa cu orele nu are absolut nicio problema (indiferent ca il anunt ca plec sau o fac pe furis). Intotdeauna il las cu sotul sau mama mea, cu amandoi se simte foarte confortabil. In schimb, cand ies din camera, sa ma duc pana la baie sau bucatarie pentru putin timp incepe sa tipe foarte urat de parca l-am abandonat. Las si usa deschisa sa vada ca nu merg decat pana in alta camera, insa crizele lui de plans sunt iminente. Se poate numi asta tot angoasa de separare? Nu pot sa-l iau cu mine mereu unde am treaba, deoarece el nu merge inca in picioare si are nevoie de supraveghere totala.
    Multumesc de raspuns! Tocmai ti-am descoperit blogul si ma fascineaza 🙂

    • Buna Alina,
      intr-adevar este vorba despre o angoasa de separare, care insa este din alta cauza decat cea “clasica” de la doi ani. La 1 an copilul nu are suficient de bine intiparita in minte permanenta obiectelor sau oamenilor din jur, adica atunci cand vede ca pleci, crede ca dispari de tot de pe Pamant 🙂 O cale potrivita de a-l invata sa treaca peste aceasta anxietate de la 1 an este o varianta a jocului cucu-bau: tu iesi din camera sau te ascunzi dupa usa, si cand observi ca baietelul da semne mai accentuate de neliniste (dar inainte sa planga), te intorci si il iei in brate. Il linistesti 1-2 minute si apoi iar pleci. Faceti jocul asta de mai multe ori pe zi. Jocul il va ajuta sa inteleaga ca intotdeauna cand dispari te vei si intoarce inapoi. In timp, anxietatea lui va scadea (insa trebuie sa stii ca anxietatea este in mare parte innascuta, si ca este posibil ca toata viata el sa fie usor nelinistit). Succes la exersat! 🙂

    • La fel mi se intampla si mie. Dimineata cand plec la servici ma conduce pana la lift, ma pupa, imi face pa si nu plange. Cand intru la baie, sau in balcon(acum cand e frig si inghid usa) plange pana ies.

  9. Gina permalink

    Buna Raluca

    Trec si eu print-o situatie asemanatoare: fetita mea are 3 ani si 5 luni(este acum in grupa mijlocie) si a fost mereu extrem de sociabila si a stat cu oricine as fi lasat-o fara nici un fel de probleme. Nu a plans niciodata nici anul trecut la grupa mica( ii plac foarte mult copii si era tare incantata de prezenta lor) si nici cand noi trebuia sa o lasam la bunici sau la cunostinte cu vreo ocazie. In aceasta toamna am schimbat gradinita si deci colegii si educatoarea, totul a fost bine pana zilele trecute cand din senin cand am vrut sa plec dimineata de la gradinita a inceput sa planga in hohote si sa se agate de mine sa nu plec.
    Situatia continua de cateva zile desi educatoarele sustin ca nu s-a intamplat nimic iesit din comun( e drept ca una dintre ele este putin mai severa), am incercat sa aflu de la fetita ce nu ii place,si prin joaca, sa o descos, spune doar ca vrea sa stau eu cu ea si ca nu ii place mancarea.
    Le-am rugat sa nu o oblige sa manance ce nu ii place, in speranta ca se va rezolva situatia. Te rog sa imi dai un sfat,cum sa procedez, e mai bine sa incerc sa nu dau mare importanta acestui comportament,poate trece de la sine sau ascunde ceva?
    Incerc sa inteleg de ce un copil plin de viata si dornic de a merge la gradi( ea se supara cand era bolnava si nu putea merge), a ajuns asa din senin fara nici un motiv aparent sa planga si sa se poarte asa, lucru care denota ca trece printr-un disconfort emotional acolo.
    Multumesc frumos.

    • Buna Gina,
      Nu este obligatoriu ca fetitei sa nu ii placa ceva la gradi cand plange. Uneori copiii plang si pentru ca isi doresc sa stea mai mult cu parintii acasa, si pentru ca le este greu sa se desparta de camin. Acest dor de parinti se accentueaza daca in ultima vreme ati avut momente mai dificile (de exemplu daca ati pedepsit-o mai des sau ati fost mai stresati) sau daca ati lipsit mai mult de langa ea.
      Bineinteles, trebuie sa mai sondezi putin, ca sa vezi daca nu este ceva la gradi care o deranjeaza in special. Semnele ca ar fi totusi ceva de la gradi sunt: daca plange mai mult de 10 minute dupa ce pleci, daca ramane posomorata si agitata toate ziua, daca plange de dorul tau peste zi, daca nu mai doarme bine.
      Daca nu e din cauza ca s-a intamplat ceva la gradi, atunci va trebui sa incerci sa ai o relatie cat mai calda cu ea cat timp sunteti acasa, si pe cat posibil sa petreceti mult timp impreuna. Cum nu stiu mai multe detalii despre tine si fetita ta, cam atat pot spune deocamdata.

  10. alina t permalink

    buna tuturor,am si eu un baietel care a facut 3 ani pe 24 decembrie si vreau sa-l dau la gradi dar nu stiu cum sa fac, eu lucrez la o gradinita dar incep in iulie si vreau sa-l iau acolo gresesc sa-l dau acum si dupa sa-i schimb colectivul?va rog sa-mi dati un sfat

    • Buna ziua, cred ca depinde cat este de adaptabil baietelul. Daca se adapteaza repede la schimbare cred ca este ok sa il dati acum. Daca dimpotriva ii ia mai mult timp sa faca fata schimbarilor, atunci cred ca nu are rost sa va grabiti

  11. Andreea Vasile permalink

    Buna ziua, am citit articolul si toate comentariile dar situatia noastra este alta. Baietelul meu are 2 ani si 2 luni iar de la 1 an si 2 luni sta cu mama mea pentru ca eu am inceput serviciul iar pe timpul iernii a fost si tataie cu ei…toate bune si frumoase, bine, cu putin plans dimineata daca se trezea pana sa plec dar nimic deosebit. A fost alaptat pana acum 2 saptamani iar de vreo 3 saptamani a inceput sa nu mai vrea sa stea cu mamaie, incepe sa planga foarte tare si se aseaza langa usa de la intrare si mami, mami, mami. L-am avut cu mine la serviciu de nenumarate ori pentru ca plangea atat de tare incat imi era frica sa nu faca faringita si se ducea sotul sa-l aduca la birou. In rest nu am observat nici o alta schimbare dar nu stiu cum sa depasim situatia asta. L-am inscris la cresa unde v–a merge de saptamana viitoare si sper sa fie o solutie buna pentru ca este un copil atat de bun si de cuminte care nu merita sa planga atat de mult. Va rog sa-mi dati un sfat, ce nu fac bine pentru ca azi, de exemplu nu am mai fost sa-l luam de acasa, a ramas cu bunica si a plans pana a adormit iar in somn suspina.

  12. Stefania permalink

    Buna ziua! Am o fetita de 1 an si 8 luni si in ideea ca peste 4 luni incep serviciul, am inceput sa facem cunostinta cu gradi…Am stat vreo 3 zile la rand, cu ea, dar dupa doar 1 ora, plangea si nu mai dorea sa stea…Am pus pe seama oboselii, mai nou mergem la gradi cand se trezeste, fara sa o mai trezesc eu… Intr-o zi am lasat-o singura, e adevarat, am iesit pe furis, s-a jucat vreo ora, fara sa-mi simta lipsa dupa care in momentul in care o educatoare s-a apropiat de ea a declansat isteria…Ea este f sensibila, nu suporta sa o atinga nimeni, nici macar sa nu-i adreseze vreo vorba cand vine vorba de adulti… cu cei mici e mai sociabila…au mai urmat 3 zile de stat cu ea, dar sta numai dupa fusta mea…daca m-ar vedea ca ies pe usa ar plange pana ar voma…si nu ma indur…mergem si dimineata si dupa amiaza la gradi, in ideea sa se familiarizeze cu colectivul… daca nu se obisnuieste in 2-3 luni cred ca ma fac casnica… va rog sa ma ajutati! este si la varsta la care nu intelege oricat i-as explica…

    • Buna ziua, intr-adevar, la aceasta varsta copiii nu inteleg cand li se explica. Ea se va obisnui in timp cu cresa, chiar daca primele cateva zile o sa planga. Nu stiu ce va face sa credeti ca va ajunge sa vomite daca incepe sa planga. Oricum, daca veti observa reactii atat de puternice, si va permiteti, ar fi o idee buna sa stati acasa cu ea.

  13. alinao permalink

    Buna ziua! Am mare nevoie de un sfat in legatura cu comportamentul fetitei mele in varsta de 3 ani si 2 luni. Plange tot timpul dupa mine, vrea sa doarma cu mine, daca ma simte ca plec din pat, se trezeste si plange. mai avem multe episoade de plans pe tot parcursul zilei. Plange din nimic, desi ii acord mult mai multa atentie ei decat baietelului.Plange si spune : mami, brate!si continua pana cand o iau in brate.Nu mai vrea sa se mai joace nici cu copiii, numai in prezenta mea Ea merge la gradinita de anul trecut si comportamentul acesta plangacios il are din vara asta. E posibil sa fie din cauza venirii pe lume a fratiorului ei in urma cu 8 luni?Dupa ce se linisteste o intreb de ce a plans si imi raspunde: pt ca vreau in brate.Va rugam ajutati-ne pt ca suntem disperati si eu si sotul meu.Simtim ca ne lasa nervii.

    • Buna ziua, daca intre timp nu a mai intervenit un alt eveniment in viata ei, cred ca ea plange din cauza venirii pe lume a fratelui. Din ce imi spuneti fetita are un episod de anxietate de separare, pentru ca simptomele sunt destul de intense si disturba intreaga familie. In acest caz, cred ca este bine sa mergeti la un psiholog, ca sa o ajute sa depaseasca momentul. Psihologul, dupa ce observa ce tip de interactiune este intre dvs si fetita, va poate spune exact in ce momente se declanseaza anxietatea ei de separare si ce puteti face pentru a o diminua. In functie de orasul in care sunteti va pot recomanda pe cineva.

  14. Petre Ionela permalink

    Buna ziua. Am o fata de 4 ani, este in grupa mijlocie la gradinita. De cand a inceput gradinita (de la 3 ani), plangea in fiecare dimineata cand o lasam acolo. Imi spunea ca-i place la gradinita insa ea ma iubeste mult si vrea sa fim mereu impreuna, sa nu de departim. Dupa ce o lasam acolo, se linistea si toata ziua era cuminte…fara a mai plange. Mentionez ca ea mai are un frate de 2 ani care merge la cresa si deci am stat 4 ani eu exclusiv cu ea. In grupa mijlocie nu au mai fost problemele asa de grave, cu plansete asa violente pana acum o saptamana cand nu stiu de ce, insa iar au reinceput. Am incercat sa vorbesc cu ea sa vad daca s-a intamplat ceva la gradi iar ea imi spune ca-i place acolo, ii plac copiii, doamnele insa ea ma iubeste mult si nu vrea sa ne separam. Mai nou ii vine sa planga si cand sta acasa, de exemplu se uita la poza fratelui ei si plangea ca ea-l iubeste mult si ca o sa i se faca dor de el atunci cand el nu e acasa. Ea este o fetita usor timida, sensibila, sufletista. Nu stiu cum s-a incurajez si nu stiu daca e cazul sa caut un ajutor de specialitatae, un psiholog….si eventual la cine sa apelez. Va multumesc mult

    • Buna ziua,
      Este important sa va dati seama ce anume ii alimenteaza teama de a se separa de dumneavoastra: poate e ceva din interactiunea intre voi doua care o nelinisteste. Evident, cum eu nu va cunosc, nu va pot da nici un sfat concret (mai ales ca nu stiu ce anume o face pe fetita sa planga la despartire). Daca credeti ca problema se agraveaza sau daca simtiti ca aceste momente ii intuneca viata si o fac sa sufere, poate ati putea merge cu ea la un psiholog, ca sa isi dea seama despre ce este vorba.

  15. Buna!am o fetita de 2 ani si 10 luni,stam in Italia ,aici s-a nascut.In tot acest timpul am stat numai eu cu ea si sotul binenteles ,dar cu el numai cand e acasa ca munceste de dimineata pana seara,sambata si duminica e liber.Asadar numai cu noi,doar cand mai mergem in Romania mai sta cateunpic si cu bunicii, dar mai putin singura, fara noi ,pentru ca o ducem cu noi mai peste tot.In februarie anul acesta am inscris-o la ogradinita aici in Italia ,a acceptat-o.Prin iunie ne-au invitat sa ne prezinte gradinita sa vada ea locul,copii,sa manance o inghetata.Apoi in septembrie cand a inceput gradinita am mers prima zi cu am stat un pic cu ea apoi mi-au zis educatorele daca vreau pot sa plec sa mi iau ramas bun de la ea sa o pup si sai spun ca vin mai tarziu dupa ea cand trebuie sa o iau acasa.Asa am si facut i-am zis la fetita nu parea sa fie vreo problema parca nici nu m-a bagat in seama se juca incontinuare frumos. Am iesit din cladire,pe poarta si pe drum(gradinita este situata in pic mai sus la deal,in panta) in jos am mers cam 50-100m si apoi a inceput am auzit-o cum plangea si ma striga,urla tusea isi facea asa ca si cum ii venea sa vomite.Eu cand am auzit-o cum plangea m-am oprit in loc si nu stiam ce sa fac m-i se rupea parca inima cand o auzeam.Si stiind ca nu fac bn m-am intors inapoi ea era afara la poarta si tragea de poarta sa o deschida cand am ajuns la ea una din educatoare mi a deschis poarta nu am reusit sa o tin in loc ca fetita m-a tras de mana sa plecam nu mai vreau aici mi-a zis .educatoarea a zis ca nu am facut bn pt ca acum va plange tot asa cand va vedea ca am plecat si stie ca vin napoi daca plange.De atunci nu am mai dus-o am hotarat sa o lasam pana la celalalt semestru cand va mai creste,si incercam atunci daca a uitat,acum se apropie si mie frica ,nu stiu cum sa procedez.Cand ii vb ca va merge la gradi spune ca vrea” dar mami nu pleaca si raman singura acolo nu vreau “asta imi spune .Ea nu vb italiana noi vb cu ea doar romaneste.ce sa fac…mi-e atat de greu pana sa o vad ca merge si sta si fara mine…astept niste sfaturi nu am cu cine sa vb despre situatie asta.va rog .multumesc

    • Buna ziua,
      Nu stiu de ce ati renuntat atat de repede, este firesc ca la inceputul gradinitei copiii sa planga. Trebuia sa o linistiti si sa va intoarceti cu ea la gradinita, chiar daca protesteaza, pana se obisnuieste cu ideea ca va sta fara dvs. la gradinita. Ideea e in viitor ori de cate ori plange sa stati putin pana o linistiti si apoi sa o trimiteti inapoi in grupa. Va fi mai dificil la inceput insa este un pas pe care nu aveti cum sa il sariti.

  16. andra permalink

    buna ziua.am o fetita de 3 ani si8 luni .prima saptamana de gradinita a fost foarte incantata nu am avut nici cea mai mica problema .dupa prima saptamana ok a urmat o saptamana de plans si i-ar una in care era linistita dimineata de atunci continuam sa mergem la gradinita dar ramane plangand indiferent cum incercam sa o linistim.ne salutam ne pupam face 2 pasi inspre copii si urmeaza hohote de plans asa ramane plangand se linisteste dupa cateva minute si la amuaza cand merg dupa ea o intreb cum a fost la gradinita la care ea imi raspunde a fost foarte bine .intrebarea e cum putem scapa de plansul de dimineata?

    • Din ce imi spuneti fetita trece prin perioada de adaptare la gradinita, si reactia ei este normala. Cred ca nu aveti de ce sa va faceti griji, si pur si simplu sa asteptati ca plansul sa treaca de la sine.

  17. mariana M permalink

    buna ziua am o fetita de 5 ani am avut probleme cu plansu la gradi a trecut .dar acum a reaparut o saptamana vesela una plange nu stiu ce sa fac va rog ajutatima

    • Loredana permalink

      Buna ziua! Am si eu o intrebare daca se poate sa mi raspundeti va rog. Am o fetita de 10 luni si am inceput serviciul acum.lucrez ca profesoara si in timpul cand sunt plecata fetita mea sta cu mama mea. Se inteleg bine, ea doarme cand plec, doarme chiar foarte bine pana dimineata tarziu. Problema care am remarcat o e ca uneori, nu mereu, nu vrea sa stea cu tatal ei. Desi il cunoaste foarte bine, tatal ei o iubeste enorm. Incepe uneori sa planga de se invineteste. Urla parca striga sa o iau eu. Comportamentul acesta il mai are atunci cand o ia in brate un strain. Ma gandesc ca noi am mai luat o cu noi pe unde am mers si daca aveam ceva treaba o lasam cu sotul meu. Se poate ca ea sa asocieze lucrul acesta adica cand o las cu sotul meu cu plecarea mea? Uneori plange si cand ies din camera. Nu stiu cum as putea sa o determin sa stea cu tatal ei la fel ca si cu mine. Multumesc!

  18. Ramona permalink

    Buna Raluca,
    Fetitele mele au acum 1 an si 8 luni. Merg de o luna la cresa la program scurt – 13:00, pana dupa masa de pranz (la inceput au plans la despartire, apoi doar una si-a manifestat nemultumirea…acum par sa fie ok amandoua – intotdeauna isi reveneau dupa 10-15 minute). Cand le aduc acasa sunt foarte agitate si nu se linistesc sa faca nani…le ia si cate o ora, uneori adorm doar in brate. Vroiam sa te intreb daca ar fi o idee buna sa le las sa doarma la cresa? Oare ar fi mai linistite vazandu-i si pe ceilalti copii? E prea devreme sa mai fac o schimbare in viata lor?
    Multumesc mult!

    • Servus Ramona, poti incerca: lasa-le cateva zile si observa daca se acomodeaza sau nu. Teoretic nu sunt inca pregatite, dar cine stie? daca observi reactii foarte puternice, tine-le acasa la pranz.

      • Ramona permalink

        Buna Raluca, multumesc pentru raspuns. Saptamana aceasta le-am lasat pe fete la program prelungit (nani inclus). Nu au plans dar adorm greu si dorm mai putin decat faceau acasa. In primele doua zile erau evident suparate pe mine si s-au manifestat corespunzator. Acum par sa fie mai bine. Vroiam sa te intreb altceva insa…una dintre fete mi s-a parut mai trista, mai serioasa, mai nemultumita in general…e normal? E ok? Pot sa fac ceva sa se simta mai bine cand sunt acasa cu mine? Multumesc.

        • Draga Ramo, nu stiu ce sa zic in legatura cu tristetea. zi-mi mai multe: cand se intristeaza? cat de repede se calmeaza cand e trista? mai sunt si alte lucruri ingrijoratoare? este asa doar de o vreme sau dintotdeauna?

          • Ramona permalink

            Tocmai pentru ca este o fetita foarte vesela ne-a atras atentia comportamentul ei. Se intristeaza acasa, dupa gradinita, cand e cu noi (parintii) si are suisuri si coborasuri…ii trece repede si tot atat de repede isi aminteste ca e suparata. Eu cred ca asa ne arata nemultumirea ei referitor la schimbarile in program. Dupa o saptamana de gradi la program intreg nu mi se mai pare ca are momentele acelea 🙂 poate a fost doar o faza. Multumesc pentru raspuns.

          • Daca e suparata cand te vede, e semn bun: inseamna ca i-ai lipsit si ca intre voi e o relatie faina. Cu siguranta ii va trece in timp. 🙂

      • Buna in aceiasi situatie sunt si eu sa va povestesc sunt despartita de tatal copilului meu de cand avea 2 si jumatate bineinteles fiind foarte greu a trebuit sa plec in strainatate la munca lasandu-l in grija parintilor mei iar acest lucru la afectat foarte mult imi reproseaza ca nu stau langa el ca nu il iubesc el are 8 anisori si stie deja foarte multe lucruri eu ma simt vinovata pt ca nu am fost langa el cand a avut mai mare nevoie de mine 😔😔il iubesc mai mult ca viata mea e unicul copilas al meu spuneti-mi ce sa fac cum sa procedez momentan sunt acasa langa el dar va veni vremea sa plec pt ca am un servici inafara tari nu imi pot permite sa il iau langa mine ce sa fac ma simt vinovata

  19. Anamari permalink

    Buna Raluca,
    Fetita mea are 2 ani si o luna, de 3 luni de zile avem o bona cu care parea ca s-a adaptat foarte bine. Initial am stat si eu acasa cu fetita si bona, apoi am inceput sa plec cate jumatate de ora, o ora, crescand treptat timpul. Nu a plans dupa mine, se juca cu bona, ieseau in parc, manca si dormea la pranz cu ea. Dar de cateva zile a inceput sa protesteze cand plec, iar adevarata “tragedie” incepe la pranz, dupa plimbarea in parc. Plange, vrea numai in brate la bona, nu vrea sa manance nimic si adoarme tot in brate. Este vorba de anxietatea de separare desi 2 luni de zile nu s-a manifestat deloc? Sau oare e de vina comportamentul bonei? Multumesc!

    • Buna ziua,
      Nu cred ca este vorba despre anxietatea de separare, pentru ca ea ar fi trebuit sa se manifeste la inceput. Nu cred nici ca este vina bonei, pentru ca ar fi evitat-o sau lovit-o daca relatia dintre ele s-ar fi inrautatit. Incercati sa va ganditi daca au mai fost in aceasta perioada alte plecari, conflicte sau schimbari care sa o fi afectat Sau daca cineva a fost mai stresat sau mai irascibil.

  20. Anamaria permalink

    Buna,
    Multumesc pt raspuns. Nu au fost alte schimbari, nu pot sa ma gandesc la nimic ce ar fi afectat-o. Sper doar sa-si revina in cateva zile… cu atat mai mult cu cat voi incepe munca intr-o saptamana… O seara placuta va doresc!

  21. elena permalink

    buna seara,am o fetita de 8 luni {am citit cu atentie articolul}si cred ca este vorba despre anxietate de separare…atunci cand ies din camera plange pana varsa,tremura si tipa cat o tine gura ,iar noaptea se trezeste plangand si nici in patut nu mai vrea,mentionez ca stau cu ea acasa si cand nu sunt eu cu ea, sta fata cea mare{21}sau chiar nora….chiar nu stiu ce sa mai fac?…este si foarte alintata,vrea in brate si de cand a invatat sa stea in fund vrea numai in picioare…………..sper sa imi raspundeti si nu imi ramane decat sa va multumesc!

    • Buna ziua,
      In jurul varstei de 8 luni, la copil apare aceasta teama exagerata de despartire. Ea este o etapa fireasca: semnificatia ei e ca micutul deja isi da seama ca sunteti o persoana importanta, si se teme sa nu va piarda. Daca pana acum copilul nu facea o mare diferenta intre persoane (important pentru el era doar sa fie cineva cand are nevoie), acum va vrea exact pe dvs. si nu pe altcineva. Aceasta anxietate este un semn tare bun: inseamna ca el deja isi formeaza atasamentul fata de dvs. (la copiii la care aceasta perioada lipseste cu desavarsire, e semn de ingrijorare). Asa ca ce puteti face este sa fiti cat mai aproape de el ca sa il linistiti, de cate ori va solicita. In nici un caz sa nu il lasati singur cand plange.In cateva luni aceasta etapa va inceta. Acum trebuie doar sa fiti acolo pentru el.

  22. mihaela permalink

    Am o ferită de 1an si patru luni si as dorii sa mă angajez.Care este vârsta potrivita la care sa o pot lasa cu bunica ei ?va multumesc.

    • Buna ziua, nu conteaza neaparat varsta, cat sa fie pregatita cat de cat de plecarea dvs.: sa reuseasca sa stea cateva ore fara dvs. fara sa planga in continuu (atentie, nu conteaza daca plange cand plecati: este firesc sa planga la plecarea dvs. dar si cand veniti), sa stea fara probleme cu bunica (sa o accepte in preajma, sa o lase sa ii dea de mancare, sa o lase sa o adoarma, etc.). Conteza mult si sa aveti incredere deplina in bunica, ca sa fiti fara griji cand o lasati cu ea.
      Oricum, chiar si daca credeti ca e pregatita, nu puteti fi sigura pana cand nu incercati. Mai intai lasati-o cu bunica cateva zile 8 ore, chiar daca nu mergeti la serviciu inca, ca sa vedeti cum reactioneaza. Daca observati ca fetita isi schimba programul de somn, plange neconsolata mai mult de jumatate de ora dupa ce plecati, se trezeste noaptea plangand, nu mai mananca, atunci inseamna ca nu se descurca cu lipsa dvs. si mai trebuie sa stati cu ea

  23. mihaela permalink

    Va multumesc din suflet pt răspuns.asa voi face!

  24. liliana permalink

    buna,
    am o fetita de 1an si trei luni si de o saptamana merge la cresa , dar pare ca nu se va adapta niciodata….plange f mult, chiar si pana varsa, nu sta decat in bratele educatoarelor…oare ar trebui sa nu o mai duc?
    trebuie sa specific si faptul ca nu m-au lasat sa stau cu fetita acolo deloc si ca ma pun sa ies pe furis…nu stiu cum sa procedez

  25. maria permalink

    Buna ziua. Am si eu o roblema cu baietelul meu de 3 ani si 3 luni, A stat acasa 3 ani de zile . Acum l-am dat de o saptamana la gradinita . In primele 2 zile a plans un pic dar apoi din ce in ce mai rau face . In ultima zi cand l-am dus il luase tremuratul si a plans pana s-a invinetit. Cand am intrat in gradinita a venit doamna la noi sa-l ia sa-l duca inauntru atunci nu a mai plans dar m-a intrebat daca venim ( eu si tatal lui ) dupa el mai tarziu? Cand il iau de la gradi e bucuros dar apoi cum se face seara zice sa nu-l mai duc la gradi ca el nu mai vrea mai bine sa-l dau la tigani ca nu mai merge la gradi ca a strigat doamna la el si i-a dat o palma la fundulet ca nu se culca 🙁 Are si cosmaruri se trezeste si-mi spune ca nu mai merge la gradi.Spunet-mi va rog cum sa procedez. Exista ceva siropele sau ceaiuri care sa-l mai linisteasca? Va multumesc mult.

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, pare ca micutul are o adaptare putin mai dificila. Ideea e sa fiti cat mai intelegatoare cu el in perioada asta,sa il linistiti cand pare speriat, sa ii spuneti ce lucruri frumoase va face la gradinita.Nu cred ca siropelele functioneaza, sau cel putin nu au un efect puternic.Cel mai bine e ca el sa stie ca il intelegeti si ca va are aproape.

  26. Buna ziua,
    am o fetita de 2 ani si trei luni ,de trei saptamani merge la cresa.In primele zile a fost in regula . Plans putin cand o duc dimineata dar din a doua saptamana se trezea noaptea urland . De cateva zile la somnul de dupaamiaza doarme foarte putin cam o jumatate de ora iar cand se trezeste se dezbraca de pijama sta cu funduletul pe ea si face pipi in patutul de la cresa si pe hainute .Mentionez ca acasa nu se intampla asta chiar daca doarme se trezeste si imi spune ca vrea sa faca pipi (nu mai avem pempars de mult si face la oala de wc). Ce credeti ca inseamna acest lucru ? Are doua zile cand nu se mai trezeste noaptea are somnul linistit dar tot face pipi pe pantalonii de pijama si chilotei la cresa
    Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac.
    Multumesc

  27. vasilica permalink

    Buna ziua! As avea si eu cateva intrebari legate de acest subiect….eu am un baietel de 3 anisori si pana la aceasta varsta am stat cu el acasa,in special eu…..Din septembrie a inceput gradinita in Italia,caci noi acolo locuim deocamdata….limba italiana nu prea o cunoaste,iar romaneste vb f bine….Situatia cu gradinita e urmatoarea:educatoarele sunt ok,doar ca el plange mereu dupa mine si nu prea vrea sa socializeze cu copiii,nu prea vrea nici sa manance acolo….iar acasa este acelasi discurs:sta mereu dupa mine,nu pot sa ies din camera fara el….mai nou nici cu tati nu mai vrea sa mearga in parc daca nu merg nici eu…intru-n cuvant a creat o dependenta de mine….si e f greu….eu am incercat sa ii explic,dar fara rezultat….Nu stiu ce sa fac! Va multumesc si astept raspunsul dvs!

  28. luissa permalink

    Baietelul meu de 2 ani si 8 luni locuieste doar cu mine pt ca sunt despartita de tatal luo de 6 luni si o sa urmeze un divort! Copilul nu prea a avut o relatie cu tatal lui decat maxim 1-2 ore pe zi de cand s- nascut pt ca el munceste si venea seara tarziu acasa cand copilul deja dormea si dim pleca devreme si el iarasi dormea! Acum il vede tot foarte rar, seara cate 30-40 min sau prin weekend 2-3 ore insa il iubeste foarte mult si mereu spune ca vrea la tati, el locuind cu parintii lui intr-o casa pe care acum a terminat-o de construit iar noi cu chirie intr-un apartament f frumos! Mereu trebuie sa-i atrag atentia cu jocuri si activitati ca altfel isi aduce aminte si vrea la tati si bunici si spune ca-l iubeste pe el si pe mine nu..apoi daca vede ca ma supar spune ca ma iubeste si ca ma pupa! As dori sa stiu de ce are acest comportament?? Din cauza ca-l vede asa rar pe tatal lui??
    Multumesc!

  29. Fabiola permalink

    Buna ziua,

    am un baietel de 2 ani si 5 luni. Merge la gradinita de 5 luni, dar de o saptamana plange mai tare decat a plans in primele zile de gradi. In primele saptamani plangea dupa mine, dar acum spune ca nu vrea la gradi, desi povesteste cu drag de copii si educatoare. Stau in gradinita si dupa ce el intra in clasa si se opreste din plans in cateva minute.

    cum sa tratez aceasta situatie. Cum sa abordez aceasta situatie pentru ca baietelul sa nu mai mearga la gradinita cu teama? De ce are acest comportament?

    Multumesc

    • Buna ziua, de obicei au acest comportament cand apare o schimbare, ori in familie ori la gradinita. Nu stiu ce anume i-a declansat aceasta anxietate de separare, insa probabil ca dvs. puteti sa va dati seama ce s-a schimbat in ultima perioada

  30. Elena Branoiu permalink

    Buna seara,

    Am un baietel de 9 luni si jumatate si in 3 saptamani reincep munca. De cateva zile l-am dus la bunici (unde a fost de mai multe ori si nu au existat probleme). In ziua in care l-am mutat, am plecat de acasa o ora. Cand m-am intors l-am gasit pe cel mic plangand in hohote. Plansul nu a inceput imediat ce am plecat..la 20 de minute a inceput sa ne caute cu privirea si sa se uite spre usa. Iar acum..cum ies din camera incepe sa planga (lucru pe care nu il facea inainte) iar cand il iau in brate se agata si ma strange cu toata forta.
    Oare acea ora in care am lipsit a declansat anxietatea?
    Cum ne sfatuiti sa procedam?

    Multumesc

  31. Carmen Ursu permalink

    Buna ziua, am un baietel care in 3 zile implineste 8 luni si de circa 1 saptamana se trezeste noaptea cu plansete de 2-3 ori pe noapte. Bebe doarme cu mine in pat si pana acum se trezea noaptea tot de 2-3 ori si il adormeam cu san, dar fara plansete. Acum cand plange noaptea ( de multe ori plange cu ochii inchisi) il iau in brate, ii vorbesc si ma plimb cu el prin camera pana adoarme la loc sau pana se linisteste si il pun la san sa adoarma. Ce ar trebui sa fac altceva? Este doar o etapa si ar trebui sa astept sa treaca? Multumesc anticipat

  32. cristina permalink

    Am stat cu baietelul meu acasa pana la varsta de 3 ani, cand a inceput gradinita. Ma asteptam sa planga cand il lasam acolo, plangea chiar si noaptea prin somn ca ii iau copiii jucaria… M-am gandit ca e normal.
    Plansul la despartire era foarte vehement. Dupa jumatate de an de plansete si imbolnaviri frecvente, am schimbat gradinita pentru una in sistem Montessori. Avem un an si jumatate la gradinita aceasta, dar tot plange dimineata (el are acum 5 ani). Isi si proiecteaza plecarea mea, imi spune de cu seara “O sa imi fie dor de tine si o sa plang”.

    Eu incerc sa il iau la pranz, cat mai devreme, dar oricat m-as stradui, nu prea vad imbunatatiri… Banuiesc ca e vorba de anxietate de separare. Exista anumite exercitii pe care le-as putea face cu el sau vreun test care m-ar putea ajuta?

    Multumesc anticipat

  33. moldoveanu veronica permalink

    Ne confruntam cu o situatie dificila. Avem un baietel de 2 ani si 2 luni care merge la cresa de 2 săptămâni. In fiecare dimineata plânge dupa mine sau dupa tati, se tine strâns de gatul nostru sa nu-l dam din brate, abia pot sa-desfac manutele ca sa-l ia in brate educatoare da intre in clasa. Nici nu vorbeste, eu ii explic de fiecare data ca dupa ce mananca ciorbita vina mami sau tati sa-l ia acasa. Cu greu reusim sa-l dezbracam de hainutele de strada, si tine de ele si spune papa, adica sa plece de acolo. Mentionez ca el a stat doar cu noi, nu a fost nimeni altcineva. Este un copil care a fost plimbat peste tot si scos afara mereu printre oameni si copii. La cresa se liniateste la un moment dat, se joaca cu copiii dar ii si împinge, si refuza sa mănânce si sa doarma. Problema e ca eu ar trebui sa merg la serviciu, dar daca nu se acomodeaza va trebui sa renunt pentru ca nu are cine altcineva sa-l ia de la cresa si sa stea cu el pana venim noi de la munca. Ce ma sfatuiti? Gresesc undeva? Ce se petrece cu el

    • Din ce imi spuneti, toate comportamentele lui sunt normale pentru varsta lui si pentru 2 saptamani de mers la cresa. Inclusiv impingerea celorlalti copii (intre 2 si 2,6 ani este maximul de agresivitate al copiilor). Ideea este ca in mod normal copilul nu este pregatit de separarea de parinti pana pe la 3 ani, asadar mersul la cresa oricum este o perioada dificila pentru el. Insa,in cele din urma orice copil se adapteaza. Problema e ca pentru unii adaptarea aduce multa suferinta, pe cand pentru altii e mai usor.

  34. Alina permalink

    Buna ziua, foarte util articolul. Ne confruntam si noi cu o situatie dificila, bebe merge la cresa de doua zile. Cand ajunge se bucura, ne arata dulapiorul lui si alte obiecte de la cresa. Se bucura cand vede educatoarea. E foarte vessel cat suntem inca acolo, cand plecam insa incepe sa planga foarte tare. Are 1 an si este la program scurt (8-12). In timpul asta mai mult plange, nu interactioneaza cu nimeni si nu vrea sa manance. Nu am plecat pe furis, chiar am intrat si cu el in sala la inceput pentru acomodare dar nu pare sa il ajute. Ce sa facem? 🙁 Multumim pentru sfaturi.

  35. Raluca permalink

    Buna! sper din tot sufletul sa-mi raspunzi si sa nu fie foarte veche postarea.
    Am o fetita de 1 an si 10 luni. de la varsta de 1 an m-am intors la serviciu, ea a stat bine merci la socrii mei. De asemenea, in fiecare sambata seara o lasam la parintii mei, totul era ok.
    De acum 2 saptamani, parca este alt copil. Totul a inceput cu o criza foarte puternica de plans, declansata la baita, si reluata a doua zi. Efectiv, am fost socata, nu-mi recunosteam copilul. Motive nu avea sa planga in asemenea hal, m-am gandit ca are crampe sau o doare ceva. (ii erup si molarii ). A coincis si cu perioada Pastelui, in care eu am avut cateva zile de concediu.
    Si de cand am reinceput serviciul plange in hohote cand o las la socri. Ei imi spun ca se calmeaza la 10-20 min dupa ce plec eu, ca e vesela apoi, se joaca. Dar cand ma intorc eu dupa ea, devine nervoasa, agitata, arunca jucarii, se smiorcaie din orice, plange daca ma duc la baie, si lucrul care ma doare cel mai rau este ca e posomorata, morocanoasa, nu mai e copilul meu vesel , care canta, fugea , se invartea etc. Nu cu mine.
    Ce pozitie sa adopt?! Cat dureaza perioada asta?!
    Mii de muktumiri.

  36. Valentina permalink

    Buna,

    eu am un baietel de 1 an si 11 luni. Pana acum o saptamana dormea singur in camera in patutul lui. Acum nu ma mai lasa sa ma mis de langa el nici nopatea nici la somnul de pranz. Eu am un program flexibil de munca, niciodata nu plec/vin la aceasi ora. De la varsta de 7 luni locuim impreuna cu bunicii tocmai pentru a avea cu cine sa stea cand eu plec la treaba. Chiar nu stiu ce sa ii fac sa doarma iarasi singur toata noaptea, ca si pana acum. Mai nou a invatat sa sara din patut si nu il pot lasa acolo in siguranta.
    multumesc!
    Valentina

  37. Flita Andreea permalink

    Am o fetiță de 2 ani și 10 luni,acum o lună din păcate ea a participat la o ceartă dintre noi părinți ei și familia soțului,de atunci nu mai vrea să stea fără mine nici măcar cu soțul.Urmează să înceapă pentru prima dată grădiniță,îi explicam prin exemple pozitive cât de frumos e la grafi(copii,jucări,cărți de colorat muzică etc)dar ea zice ca nu vrea să stea fără mine.Știu ca nu trebuia să audă ceartă dar nu aș ținut de noi să putem evita.Nu vreau ca ea să sufere,îmi doresc să poată sta și fără mine ca înainte măcar cu membri familiei ca înainte.Plânge și zice vreau la Mami și când mă întorc îmi spune să nu mai plec fără ea.Mi-e teamă de grădiniță. Va rog un sfat,nu vreau să sufere fetiță,cum pot repara totul ptr ai fi ușor la grafi.

  38. simona permalink

    Am o fetita de 1si 10 luni si am inceput cresa.In prima zi a fost destul de bine in sensul ca nu a plans deloc dar nu a mancat.A doua zi a plans foarte putin dar era destul de apatica si tot asa a refuzat mancarea.A treia zi m-au sunat sa merg dupa ea ca a facut febra.E normal?.Nu are nici un simtom de boala ca sa faca febra.Ce sa fac cu ea?

  39. Viman Felix permalink

    Suntem in gr mijlocie de cand este fetita mea a plans dupa mine inclusiv in perioada de bebe in jur de 8 luni acum suntem in al doilea an de colectivitate si inca nu avem o zi faravplans si agatat de gat spune ca eu no sa plec sa o iau de la gradi desi sunt prima mereu daca stie seara ca are de mers la gradi nu doarme toata noaptea dimineata la trezire se urca in varful patului si plange nu se arunca pe jos plange varsa si tremura toata va rog ajutatima cu un sfat!

    • Din ce imi spuneti, fetita dvs pare ca are o anxietate de separare, si in acest caz este nevoie sa mergeti cu ea la psiholog, pentru ca nu se rezolva atat de usor de la sine

  40. am si eu o nelamurire.am o fetita de 2 ani si 10 luni si stiu ce sa ma fac cu ea ca tot plange la gradi.i-am explicat ca nu o las acolo,mai mereu am premiat-o cu cate ceva pentru ca a fost chiar daca a plans.dar ma ingrijoreaza faptul ca se trezeste noapte plangand intreband vine mami?educatoarele au spus ca nu e cazul sa o retrag dar nu vreau nici sa o traumatizez.cu toate ca pana sa ajungem la gradi nu plange,zice k ii place dar cand ajungem plange de mama focului.ce ma sfatuiti sa fac?

  41. Mariana permalink

    Buna ziua. Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac cu fetita mea de 3 anisori, Cand a inceput gradinita am incercat s-o lasam acolo plecand pe furisi, stiu ca am gresit citind mesajele anterioare dar acum am ajuns intr-o situatie din care nu stiu cum sa mai iesim, la gradinita nu sta fara un membru al familiei, daca incercam s-o lasam acolo plange pana vomita, iar acasa dupa ce ajung de la serviciu nu se mai desparte de mine, trebuie sa fiu mereu in vizorul ei. Noaptea ma striga si imi spune „nu pleca mami, nu ma lasa singura”. Ea nu a fost asa, toate s-au scimbat de cand a inceput gradinita, ea dormea cu bunica ei, acum nici nu vrea sa mai auda de asa ceva.

  42. Dan permalink

    Buna ziua!Am un baietel de 8 ani in clasa a2a si recent i-am schimbat scoala.Plange aproape zilnic cand il las la scoala si cand e vorba sa-l las o zi la parintii mei care locuiesc in apropierea scolii.Nu stim ce sa ne mai facem cu el ptr ca se trezeste si noaptea plangand dar nu tot timpul.L-am mutat la scoala din oras din motive de educatie si mediu.Ii place tare mult la aceasta scoala inclusiv invatatoarea si colegii dar avem aceasta problema.Este vorba de acomodare sau ar trebui sa ne ingrijoram?Daca ne puteti sfatui in vreun fel ne-ati fi de mare ajutor!?

    • Buna ziua, da, cred ca este o problema de adaptare, si, fara sa va ingrijorati, poate ar fi bine sa il duceti cateva sedinte la psiholog, ca sa il ajute sa se adapteze (si la psihologul scolii)

  43. diana permalink

    Buna ziua. Cum se acomodeaza copilul , cand Nu vorbeste limba, din tara in care sa nascut si unde merge la gradinita . Fetita are 2 ani )

  44. Doamna_V permalink

    Buna Raluca!

    Minunat blogul tau :)) Astept cu mare nerabdare posturile noi.

    Ma intrebam care este opinia ta referitoare la urmatoarea situatie. Am un bebe de 8 luni jumatate cu care stau aproape non-stop (sotul sta pe seara cu el). Este si a fost un copil purtat, fie in sisteme de purtare, fie in brate. Primele 3 luni a dormit exclusiv la noi in brate sau pe piept. Este, de asemenea, un copil alaptat exclusiv pana la 6 1/2 luni iar acum, desi am inceput autodiversificarea, laptele este principala hrana.

    Este un copil sociabil, vesel, foarte curios si activ.
    Daaar… Plange mereu de cateva saptamani si spune “mama” daca il las pe jos in casa pana fac diverse treburi in casa. E linistit doar daca sta la mine in brate si facem treburile impreuna. Insa nu intotdeauna este posibil. Asa ca ma urmareste prin toata casa, plange, vine si ma prinde de picior si se uita la mine. Foarte rar nu il iau in brate dar ii vorbesc tot timpul, chiar daca nu sunt langa el.

    Este normal sa planga daca sunt langa el sau in casa?

    Daca ajuta informatia: l-am nascut prin cezariana (motive medicale) si am avut depresie post-partum vreo 5-6 luni. Nu am fost atasata de copilas din prima, am simtit doar ca trebuie sa imi fac datoria fata de el.
    Crezi ca exista vreo legatura? Ar putea fi acesta motivul si pentru care nu doarme noaptea mai mult de 2-3 ore legate? Se linisteste la san (cred ca e mai mult supt de comfort decat de foame), insa se trezeste si din ora in ora intr-o noapte proasta. Doarme la el in patut si cu mine in pat, uneori.

    Multumesc in avans!

  45. ionela permalink

    Buna ziua. Am si eu un baietel de 1 an si 3 luni niciodata de cand il stiu pe bebe nu a plans dupa noi.putea sa fie si un strain se ducea fara nici un fel de problema.am incercat sa ne mai ascundem sa vedem ce face..nici macar atat.cinveva spunea ca nu se uita dupa noi deloc e pt ca noi de bebe mic l-am culcat in patutul lui dar in aceeasi camera cu noi..ca nu sar fi atasat de noi.insa eu tind sa cred ca nu stie de frica inca pentru ca eu am fost cu el acasa tot timpul nu lam lasat nici cu mama mea pentru ca ea inca lucreaza si ne stie langa el, dar vreau sa mai aud o parere.as fi vrut sa vad si eu macar foarte putin in comportamentul copiluilui nostru ca ne cauta ..e atasat de noi..nici nu stiu cum sa zic.nu stiu daca e ceva ok da nici daca e normal sa fie cineva langa el si sa ne lase cu atata usurinta.o data chiar il alinta o femeie si eu sa il iau in brate ca voia sa plece femeia respectiva si a inceput sa planga nu voia la mine deloc.ce parere aveti?

  46. Buna ziua, am si eu o fetita, in varsta de 2 ani si 2 luni. De 2 luni, am inceput serviciul, iar ea ramane acasa cu sotul meu, dar vreau sa spun, ca noaptea doarme intre noi, o clipa daca ma intorc in somn, de pe o parte pe alta, se apuca de plans, crezand ca plec si se urca pe mine sa nu plec. De fiecare data cand ma trezesc dimineata sa ma duc la servici, oricata liniste fac, astfel incat sa nu ma simta ca ma ridic din pat, tot ma simte, de parca nici nu ar fi dormit, se apuca de plans, sa o tin permanent in brate, daca ma duc la toaleta, trebuie s-o tin in brate, il duc pe fiul meu mai mare la scoala, trebuie sa pregatesc pachet, sa ma imbrac, insa ea, oricat i-as explica aceste lucruri, nu intelege, plange incontinuu, cerandu-se in brate, daca nu o iau, nu numai ca plange incontinuu, dar are crize, arunca scaunele pe jos, ma trage de haine, trage de veceu, chiuveta, daca incearca sotul sa ii atraga atentia cu o activitate, sau sa o ia in brate, mai rau e, arunca tot, asta face in fiecare dimineata, timp de o ora, pana plecam. Dupa ce plecam, merge si doarme mai departe, de obicei. Apoi cand merge sotul cu ea, dupa fiul meu la scoala, pe toata lumea intreaba unde sunt eu, chiar daca nu ii cunoaste. Nu stiu ce sa ma mai fac cu ea, daca o iau in brate, se linisteste imediat, dar asa plange, ca atunci cand o iau in brate, parca nici nu mai respira bine, de parca, de fiecare data cand plec nu ma mai intorc, daca incerc eu sa ii atrag atentia cu altceva, nu functioneaza nimic, decat atunci cand o iau in brate. Va rog sa ma ajutati cu un raspuns, va multumesc, o zi frumoasa!

  47. cristina permalink

    buna nu stiu daca va vine sa credeti dar eu cred ca fetita mea presimte cand trebuie sa plec la servici . inainte cu o ora da a pleca la munca devine f agitata plange din nimicuri are starii de voma uneori chiar vomita se tine scai de mine imi urmareste fiecare miscare . as dorii un sfat. ms

  48. Tania permalink

    Vladut avea 4 ani jumatate cand l-am dus la scoala prima data in Londra. Limba nu o cunostea, sa stiti cum l-am lasat! Se tinea de usorul usii si invatatoarele il trageau de picioare in clasa. Mi s-a rupt sufletul in doua atunci, dar nu m-am intors inapoi. I-a trebuit o saptamana de acomodare iat in timp s-a obisnuit. Acum are 7 ani dar tot nu ii place cand plec undeva. Ma pupa si ma imbratiseaza de 1000 de ori la plecare. Acuma avem si o fetita. Are aproape 15 luni si de vreo saptamana MA INEBUNESTE! Vrea sa stea doar cu mine, doar la mine in brate si doar linga mine.Merge si la toaleta cu mine, sa merg la baie e imposibil, sa plec si sa o las e inacceptabil. Nu vrea nici la tati, nici la Vladut. E isterie cand nu ma vede sau ma vede dar nu poate veni la mine in brate. Rabd. Inca mai rabd. Dar e foarte obositor, mai ales din punct de vedere psihologic.

  49. Alexandra permalink

    Buna ziua! Am un baietel de 1 an si 5 luni. De când avea câteva luni in weekend, de obicei il lasam cu bunicii. Mereu ii spuneam ca plec, si ca ma voi întoarce, dar asteptam sa se ia cu alte treburi dupa care plecam. De vreo 2 luni, nu se mai deaprinde de mine. Daca sunt in preajma cu accepta sa stea cu altcinvea, sa se joace ci altcinvea, chiar si in parc trebuie sa l tin de mana. Daca plec si nu ma vede, este f ok. Plânge, ma cauta prin toata casa câteva minute, dupa care se liniștește… Asta daca nu cumva aude cuvântul mama… In cazul asta iai aminteste de mine si o ia de la capăt. Intebarea mea este de ce nu sta si cu alte persoane când aunt si eu acolo? Oare ii este frica ca l las cu acele persoane si plec? Adevărul este ca si mie imibeate f greubsa nu fiu lângă el, ma gândesc non stop daca e bine, probabil simte si neliniatea mea. L am lasta de mic cu bunicii, tocmai pt a se obișnui sa stea si cu alte persoane.

  50. Buna ziua am o fetita de 2ani si 6luni am dus o la gradinita o saptamana pentru a se acomoda si a vedea cam ce inseamna gradinita deoarece in Septembrie va incepe si nu voiam sa o luam prin surprindere cu atat mai mult ca iiplac copii,se joaca chiar si cu necunoscuti e f sociabila insa a fost prima zi si a fost super incantata insa s-a imbolnavit si am facut pauza o saptamana de luni am reluat insa a venit acasa si mi-a tot explicat de un baietel care facea nana si plangea copila a inceput sa planga la gradinita,marti am dus o si am intrebat educatoarea a zis ca nu s-a intamplat nimic special decat ca voia la mama ,proteste si tipa cat o tineau plamanii,apoi miercuri am inteles c baietelul respectiv o lovea peste picioruse asta imi explica ea,tot asa a plans de luni in fiecare zii la gradinita ca vrea la mama,apoi ieri a venit acasa si mi-a spus ca nu mai vrea la gradinita deoarece ii este frica de copii si copilasii rade de ea cand ea plange si clar se simte prost dar e putin traumatizata de lucru acesta…nu mai vrea gradinita si as vrea sa inteleg motivele plus ca mai este o fetita mica de 2anisori iar mamica fetei sta non stop acolo initial ma gandeam sa nu fie acest lucru o problema sa vada ca mamica acelei fete e acolo si eunu…cum as putea rezolva aceasta problema tinand cont ca ei nu ii era teama de copii iar acum doar ast spune plus ca copii rad de ea si nu mai vrea gradi!multumesc,anticipat

  51. ioana permalink

    Buna ziua am o fetita de 3 ani de cand sa nascut am stat eu sotu si din cand in cand pe la bunici o zi doua Este un pic timida si fricoasa.de 4 zile merge la gradi ai plac copii se joaca cu ei dar cand ai spun ca plec acasa si ca o sa vin sa o iau de la gradi si o sa stea cu doamna educatoare si nu o sa lipsesc mult 2,3 ore plange ma ia de gat si spune de ce pleci si ma lasi aici nu vreau sa stau fara tine nu stiu cum sa procedez ami Este foarte mila de ea cand plange dar si transpira azi am iesit din gradinita afara si iam spus ca o sa stau afara o sa o astept a stat 10 minute cu copii si dupa a inceput sa plang a si a esit afara nu stiu cum sa fac sa se obisnuiasca sa stea singura

  52. alina permalink

    Buna ziua,am un baietel de 1 an si 6 luni.din 13 sept.merge lacresa.plange diminea cand se desparte de mine,se prinde de gatul meu si striga tare.mi s-a spus de catre educatoare ca se va obisnui.miercurea dupa ce l-am luat de la cresa am mers la bunici si a reactionat cu plansete la intrarea in bloc ,in apartament nici vorba sa putem intra.s-a linistit daca am iesit afara.am crezut ca e ceva de moment dar ieri am intrat la altcineva si tot asa de la intrarea in bloc a inceput sa planga si sa imi arate usa.i-am explicat ca e cu mama si tata si ca plecam de acolo imediat impreuna.abia in masina a incetat din plans.am vrut sa mergem la locurile de joaca dar aceasi problema cum cobaram din masina plangea tare, se linistea cand urcam inapoi.chiar si cand am ajuns acasa a plans si numai in brate statea dar plangad.daca il pun jos da din maini si picioare.oare ce sa fie? Din cauza ca merge la cresa? Va trece ,se va obisnui?ar trebui sa il tin acasa cu mine?va rog mult un sfat.

  53. Roxana permalink

    Bună seara. Am și eu o problema. Am un băiețel de 2 ani. Pana akm 4 luni a sta cu mine zi de zi. De 4 luni lam dus la soacramea țin sa menționez ca pe ea nu a văzut-o pana akm 4 luni pt ca a fost în Italia. A mai văzut când avea el 6 luni..dar clar nu a mai ținut-o minte. Akm doarme la soacramea iar eu aks deoarece în octombrie încep lucru și nu am cu cine sa îl las. Peste zi ma duc la el dar seara când plec plec pe furiș iar el striga mama mama. Trebuie sa ii distragă soacramea atenția cu altceva pt a se calma. Câteodată seara mai plânge în somn și ma striga. Cum credeți k ar fi corect sa procedez. Pentru k nu mai știu. Am încercat sa merg mai rar la el doar câteva ore pe zi dar am impresia ca el suferă după mama. Mai ales ca nu doarme cu mine. Și de buni nui foarte atașat cu toate ca ii face toate poftele. Are momente și momente când ii atașat de ea. Mai mult e atașat de socrumeo pentru ca pe el îl vedea aproape zi de zi în timpu asta cat soacramea nu era.cum sa fac ?

  54. simona permalink

    buna ziua,am un baietel de 3 ani si 8 luni,a inceput gradinita de curand,ideea pe scurt e asa,daca nu ma vede cand plec de la gradinita nu plange,nu intreaba de mine,se joaca frumos,nu am treaba,daca ma vede ca plec nu vrea sa ma lase,vrea sa raman cu el,iar cand il ia educatoarea in brate incepe sa planga,eu ii fac pa si plec fara sa ma uit in urma,dar mi se rupe inima si toata ziua am o stare foarte proasta,educatoarea spune ca plange putin dupa ,dar ca imediat ii trece si intra in rutina de joaca cu copii,cand merg dupa el la amiaza toate sunt bune si frumoase,el fericit…totusi cum fac sa nu mai planga cand plec,cand ma vede ca plec,sa ii spun pa,sa il pup si el sa ramana in liniste la gradinita? o zi frumoasa si multumesc anticipat 🙂

    • Buna ziua. Am o fetita de 1 an si 4 luni alaptata excusiv, de 4 luni m-am intors la serviciu si plange mereu dupa mine. Mentionez ca am avut o bona 23 luni cu care s- a acomodat, iar acum ca am schimbat-o plange non- stop, chiar si noaptea cand dorm cu ea ma striga mereu disperata. Cum as putea sa gestionez problema noastra? Nu as vrea sa chinui copilul.

    • Loredana permalink

      Cu aceiași problema mă confrunt si eu…ma pupa îmi face pa..dar printre lacrimi…am întrebat educatoarea dacă plânge mult după ce plec eu..a spus că nu..dar eu stau toată ziua cu gândul la el….nu stiu nici eu cum sa fac sa fie despărțirea mai ușoară..voi în ce stadiu sunteți acum?

  55. Loredana permalink

    Buna ziua,am un băiețel de 2 ani și 10 luni,am început grădinița,bineînțeles cu plânsete multe,în fiecare dimineață plânge în drum spre gradinita.îmi spune că nu mai vrea să meargă, ca nu i place,deși când îl aduc acasă îmi spune că i a plăcut,ca a mâncat,a dormit s a jucat….scena asta se repetă în fiecare dimineață(a muscat un băiețel de mana într o zi,nu stiu cum a început incidentul..dar cu o săptămână în urmă a fost muscat el de obraz de către un alt băiețel….să fie oare asta cauza pt care nu mai vrea să meargă.?).eu ii explic zilnic ca trebuie sa merg la lucru și a el trebuie să fie cuminte să mă aștepte…ii spune ce loc minunat este grădinița și că îl așteaptă copii..dar degeaba…a trebuit să stea acasă o săptămână pentru că a fost răcit, a rămas cu mătușa lui pe care o iubește dar tot a plâns cand am plecat..după care se calmează dar tot mai întreabă de mine pe parcursul zilei…cum să fac să fie mai ușoară despărțirea..?un sfat ar fi binevenit.

  56. florentina permalink

    Buna ziua. Am un baietel de 2 anisori si vreau sa va spun ca este foarte dependent de mine…l.am dus la cresa si a inceput sa planga foarte tare…si nu l.am putut lasa…asa ca am hotarat sa il iau acasa…sau daca il las la cineva doar 10 min plange foarte tare…ñu stiu cum sa remediez acest lucru imi fac griji foarte mari de pe acum cand o sa inceapa gradinita ca nu o sa vrea sa stea si ca o sa planga foarte mult… Cu tati sau cu mine ñu este nici o problema daca sta dar in lipsa noastra plange foarte tare…va multumesc foarte mult si astept sa.mi raspundeti daca se poate

  57. Catalina permalink

    Buna ziua!Am si eu o bebelina de 7 luni si o sapt.De cateva zile a inceput sa planga doar cand ma intorc cu spatele si merg in directia usii,nici nu asteapta sa ies pe usa si incepe sa planga de mama focului.Cum ar trebui sa procedez? Am vazut un rasp de-al tau precedent si spuneai sa jucam cucu-bau…as juca,dar nicu nu ma lasa sa ies pe usa ?Gasesc foarte folositor blogul tau!Multumesc!

  58. Aurelia permalink

    Buna ziua ! Avem o fetita de aproape 7 ani cu care nu am avut astfel de probleme pana acum cateva zile. Ba chiar ne bucuram pentru ca era un copil ce ramanea singura in casa, in timp ce noi ne vedeam de ale noastre (o sunam des pe un mobil ) si chiar ne ”gonea” pentru a ramane in compania celei mai bune prietene – TABLETA. Deci tableta era bona noastra atunci cand o lasam singura. I s-a intamplat de curand un soc, ceva, nici nu stiu cum sa cataloghez evenimentul pentru cam lasat-o in compania bunicii ei, deci nu la noi acasa, si aceasta a trebuit s-o lase singura vreo 15-20 minute, coborand in fata blocului. Nu am luat in considerare faptul, pentru ca nu era prima data, dar de atunci, plange la scoala, nu sta fara dna invatatoare, nu mai sta singura acasa, plange cand aude ca trebuie sa o lasam cateva minute singura. Am inteles ca sunt multi copii care nu stau singuri in casa la varsta asta, ok, nu-i o problema asta, dar suntem foarte ingrijorati in privinta scolii. Este cumva dependenta de un adult, in cazul scolii de dna invatatoare, ceea ce e o mare problema pentru ca dna nu poate s-o ia la cancelarie sau chiar la toaleta. Suntem ingrijorati si constienti ca avem o problema. Nu stiu cat de mare, dar sper ca remediabila.

  59. Maria permalink

    AJUTOR! am si eu o mare problema: cum sa procedez cu fetita mea de 2 ani si 6 luni sa nu mai planga in momentul cand ies din casa sa-mi fac treburile pe afara (stau la curte si trebuie sa aduc apa,lemne….)plange ingrozitor,deschide usa si efectiv urla desi îi pun desenele ei preferate,ii dau un dulce….cand era mai mica nu aveam nici o problema in sensul asta,acum ca a crescut e JALE! multumesc de raspuns.

  60. Alexa permalink

    Buna ziua. in toamna voi duce fetita la cresa ( acum are 11 luni ) . ea este obisnuita cu mine stand non stop cu ea de cand s.a nascut. cum as putea sa o fac sa stea si fara mine? si cand e in patutul ei plange. si sincera sa fiu cum as putea si eu sa ma pregatesc sa plec? va fi prima oara cand voi fi cateva ore fara ea. poate pare o prostie dar este primul copil si am protejat.o f.mult.

    multumesc

  61. Alina permalink

    Bunaa!Sper din suflet sa.mi poti raspunde Am o fetita de 1 an si luna viitoare ma ma intorc la serviciu.Pana acum a mai stat cu mama sau cu tata fara nicio problema, dar astazi am plecat de 2 ori si de fiecare data a plans cu sughitiri.Inapoi nu pot da si nu stiu ce sa fac

  62. M Bianca permalink

    Buna ziua,am inceput serviciul de 2 saptammani si pana acum nu prea a ramas fara mine si acum am gasit o doamna care sta cu ea. A are 1 an si 8 luni.Pentru o luna merg 4 ore apoi cealalta 6 ore si abia in a 3-a luna 8 ore.In fiecare dimineata ii explic am si dus o la mine la servici sa vada unde lucrez insa cand o vede pe dna ce sta cu ea nu se mai dezlipeste de mine.Plangand imi face cu mana de la balcon si apoi dna spune ca in 10 min se linisteste cbiar adoarme singura in contextul in care adormea doar la san (alaptez inca 🙂 ).In zilele cand nu merg ii e frica daca ma imbrac sau merg de langa ea ca o sa plec la servici si plange si se agata de mine chiar si noaptea ma ia in brate si zice nu nu nu uneori.Cateodata asa mult plange incat ii vine sa vomite si suspina tare parca nu are aer.Ce sa fac?ma puteti ajuta va rog?

  63. M Bianca permalink

    Buna ziua,am inceput serviciul de 2 saptammani si pana acum nu prea a ramas fara mine si acum am gasit o doamna care sta cu ea. A are 1 an si 8 luni.Pentru o luna merg 4 ore apoi cealalta 6 ore si abia in a 3-a luna 8 ore.In fiecare dimineata ii explic am si dus o la mine la servici sa vada unde lucrez insa cand o vede pe dna ce sta cu ea nu se mai dezlipeste de mine.Plangand imi face cu mana de la balcon si apoi dna spune ca in 10 min se linisteste cbiar adoarme singura in contextul in care adormea doar la san (alaptez inca 🙂 ).In zilele cand nu merg ii e frica daca ma imbrac sau merg de langa ea ca o sa plec la servici si plange si se agata de mine chiar si noaptea ma ia in brate si zice nu nu nu uneori.Cateodata asa mult plange incat ii vine sa vomite si suspina tare parca nu are aer.Ce sa fac?

  64. Elena permalink

    Buna ziua! Fetita mea are 3 ani si este deja a 2 saptamina si plinge foarte mult. Ci d plec se tine de mine si plinge apoi doamna educatoare o linisteste si apoi earasi plinge si tot asa toata ziua. In prima saptamina a devenit foarte nervoasa si noaptea prin somn plinge nu stiu cum sa procedez. Sa o las dimineata si sa plec sau sa ramin cu ea. Datimi un sfat nustiu ce sa fac. Va multumesc.

  65. Ana permalink

    Ma puteti ajuta si pe mine cu un sfat? Am o fetita de 1 an si 7 luni si de o saptamana a inceput sa mearga la cresa insa plange foarte tare cand o las acolo si aude si alti copii plangand. Cum o pot face sa se obisnuiasca mai usor cu mediul de acolo? Precizez ca de o saptamana de cand merge la cresa a devenit foarte agresiva cu noi acasa si implicit cu ea.

  66. ramona permalink

    Buna ziua!am si eu o intrebare!am un copil de 3ani si de la 1an si 7luni doarme cu bunicu!noi ne-am. Mutat in alta casa dar in acceasi curte,nu vrea sa doarma cu noi,la gradi pkange k vrea la bunu!ma simt groasnic cand educatoare mia spus k el nu are parinti numa bunic!cum las putea face sa doarma cu noi!

  67. Alice permalink

    Buna seara. Am si eu o problema…o situație pe care nu sunt sigură daca o inteleg corect sau gresit.
    Fetita mea are 1 an si 9 luni. Pe 30 aprilie m-am reîntors la munca….Si de atunci a început drama…muncea 2 zile cu 2…..cand eram acasa in primele zile totul bine,dupaia la munca nu mai era bine. Ajungeam acasa făcea si mai rau. Efectiv plângea când nu eram cate o oră sau mai mult…acum am renuntat efectiv sa mai merg la munca pentru ca o vad ca nu e încă pregatita de despărțirea asta…problema este …ca si acum ,deși am renuntat sa mai plec la munca ,ea tot plânge…o apuca cate o criză din diferite motive,cum ar fi de exemplu faptul că vrea să imi dau ochelarii jos sa ma ia in brate ,deși nu o deranjau cu nimic…am incercat sa ii explic ca nu vad la tv fr ei si a inceput si mai rau sa urle…Si a facut asa mai bine de o oră…acum a adormit…probabil de epuizare după atâta plâns si urlat…
    Intrebarea mea este…este posibil ca în capusorul ei mic sa fi rămas cu trauma ca mami poate sa plece oricand de lângă ea ? Am ranit’o fara sa imi dau seama in asemenea măsură încât să plângă fara oprire ? Câteodată mă face să cred că ar durea’o ceva in interiorul corpului…pentru ca atunci cand incepe sa se mai liniștească,începe să geama,parca de durere…chiar o durea’o ceva fizic sau e doar geamatul acela de durere atunci când simti k pierzi pe cineva ? Nici macar nu mai adoarme pe picioare…sau lângă mine…doar în fund cu mâinile în jurul gâtului meu,ma tine strâns chiar si dupa ce adorme bustean si daca simte k vreau sa o pun jos…incepe iar sa plângă alte minute bune până reusesc sa o conving ca sunt lângă ea si nu mai plec…Ajutorrr! Am nevoie de răspunsuri! Va roggg! E cazul sa ma duc la doctor,deși nu am motive concrete decât un plâns prelungit si geamat sau e psihic ??????

  68. Diana permalink

    Buna ziua,

    Ma confrunt cu o problema asemanatoare si cum.sa fac sa rezolv aceasta situatie. Bebelusul meu are 9 luni si cam de o luna de zile a inceput sa faca aiba niste.ceize de plans in momentul in care tatal eaca de langa el. Cand suntem impreuna, de cele mai multe ori vrea sa stea la.el in brate si incepe sa planga daca il iau eu sau daca trebuie sa ramana cu mine. Practic este minunat cat timp sta cu mine si in momentul in care apare tatal eu trec pe locul doi.
    Recunosc, ma rupe emotional treaba asta. Ma.gandesc ca am facut ceva gresit, plang destul.de des cu gandul ca nu sunt o mama buna si ca bebe nu ma iubeste. Pana acum nu se intampla treaba asta si nu stiu cum s.a declansat si ce sa fac ca lucrurile sa revina la normal.
    Cand petrecem timp impreuna si facem.asta destul de des, e prietenos si dragastos cu amandoi dar daca pleaca tatal din camera sau daca suntem afara si pleaca de langa noi.devine agitat sau incepe sa planga. Practic il vrea pe el in locul meu sau eu asa vad lucrurile, iar pe mine ma doboara treaba asta. Dincolo de faptul ca cei din exterior comenteaza.cum.de vrea bebe la tata si nu la mama, as vrea sa stiu ce as putea face ca sa nu se mai intample asa. In special pentru binele si echilibrul emotional al copilului. Multumesc si sper sa.mi mai raspundeti chiar daca e o postare mai veche..problemele sunt mereu noi.
    Va multumesc anticipat!

Trackbacks & Pingbacks

  1. Pregătește-ți copilul pentru grădiniță
  2. 5 sfaturi pentru parintii care nu pot petrece destul timp cu copiii
  3. Strumfi si Strumfite Juniori -Iulie 2013 - Pagina 214

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.