Skip to content

Crizele de furie ale copilului

by Raluca Mosora on 20 January, 2011

criza de furie copil“Nu mai stiu ce sa fac. L-am dus si la medic, dar a zis ca nu are nimic. Credeti ca mai are vreo sansa?” Ma intreaba de-a dreptul disperata mama unui copil… de 3 ani! Ma uit la copil: un piticot zglobiu, care se joaca absolut normal in lumea lui. Cand il intreb ceva imi raspunde frumos, cand ii spun sa puna jucariile la loc, le pune. Nu stiu ce sa cred: fie este copilul un demon parsiv, care se manifesta numai acasa, fie mama este o femeie exagerat de ingrijorata. Oricum, diferenta intre ce imi spune mama lui despre el si ce vad eu in fata mea este uluitoare.

Mama a ajuns la capatul rabdarii: plange si este vizibil disperata. Chiar crede ca nu mai are ce sa faca cu copilul ei. Spune ca a incercat orice: l-a luat cu frumosul, l-a pedepsit, recunoaste ca l-a si batut cateodata, dar nimic nu da rezultate: copilul face crize in care urla si plange pana se invineteste, zgarie si da cu piciorul in ea, si nu se potoleste decat atunci cand mama ii da ce vrea.

Incerc sa imi dau seama cat de ampla si de generala este problema: face crize fata de toata lumea sau numai fata de ea? Se gandeste putin si imi spune ca numai fata de ea: ma linistesc in forul meu interior: deci copilul nu are o problema neurologica sau vreo tulburare psihiatrica, pentru ca in acel caz „crizele” s-ar produce indiferent de loc si de persoana. Trag concluzia precoce ca este ceva intre mama si copil.

O rog sa imi dea mai multe detalii: cand apar „crizele” pe strada si cand apar in casa? Dupa ce se gandeste, mama isi da seama ca se produc atunci cand nu primeste ceea ce vrea, sau cand i se interzice sa faca ceva. Crizele de furie apar din numeroase cauze, si tradeaza dificultatile copilului de a se adapta anumitor situatii. Vorbind in continuare cu mama despre felul in care il refuza pe copil si despre atitudinea acestuia cand nu este refuzat, realizez ca are o foarte scazuta toleranta la frustrare. In general copiii care sunt obisnuiti sa li se satisfaca cererile imediat, si carora de obicei nu li se impun reguli sunt denumiti in limbaj popular „copii rasfatati”. Iata cum poate fi caracterizat pe scurt un copil rasfatat:

  • Nu este obisnuit sa i se puna limite si de obicei cand cere ceva primeste imediat.
  • Este foarte frustrat cand nu primeste ceea ce vrea.  A observat ca mama cedeaza la plansetele lui, si a invatat ca daca insista suficient de mult, pana la urma i se va indeplini dorinta.
  • Mama este o persoana careia ii vine greu sa puna reguli, din mai multe motive posibile: fie este o persoana permisiva, lipsita de fermitate, fie este inconsecventa (o data spune da, alta data in aceeasi situatie spune nu), fie a avut o copilarie foarte grea si plina de lipsuri, si nu vrea ca si copilul sa treaca prin asta, fie ea incearca sa puna reguli dar ceilalti membri ai familiei (sotul, socrii) fac invers decat spune ea. Fie mai multe dintre ele.

Demersul pe care il fac deobicei in aceste situatii este urmatorul:

  1. Linistesc mama disperata: o informez despre crizele de furie care apar la sfarsitul celui de-al doilea an, si care se sting pe la 4 ani (de fapt se transforma in agresivitate verbala si in fantezii de agresiune). Ii spun ca problema cu copilul lor nu este de natura psihiatrica, ci tine de educatie.
  2. Ii spun ca varsta de 3 ani este una ideala pentru a se incepe invatarea copilului cu anumite reguli si interdictii. Si ca evident nu e prea tarziu sa se mai faca ceva.
  3. Ii prezint mamei unele metode educative eficiente, si incercam sa observam impreuna ce anume face ea si inrautateste situatia in loc sa o imbunatateasca. De asemenea vorbim despre ce inseamna sa fii un parinte prea permisiv sau prea autoritar.
  4. Vorbim despre ce trebuie facut in situatia critica in care copilul are o criza de furie.
  5. Discut mai mult cu mama despre motivele pentru care ii vine greu sa puna limite copilului. Deseori am observat ca mama saboteaza inconstient demersul de educatie, pentru ca ii vine foarte greu sa il puna in practica. Discutia poate avea loc si in urmatoarele sedinte, si eu cred ca este foarte utila, pentru ca dorim ca alianta cu parintele sa fie una reala.
  6. Stabilim impreuna cu parintele ce anume va incerca nou urmatoarea saptamana si ce anume voi face si eu cand ma intalnesc cu copilul (in aceste situatii rolul crucial este cel al parintilor, si mai putin cel al consilierului).
  7. La urmatoarele sedinte observam ce anume s-a schimbat, cat de mari sunt schimbarile, si ce metode aplicam in continuare. Foarte important este si sa discutam cu parintii despre cat le este de usor sau greu sa aplice aceste metode.
  8. Facem o evaluare a progreselor, si stabilim demersurile pe care parintele le va face singur de acum incolo.

Stiu ca cel mai tentant pare sa va prezint direct metode de a pune reguli copilului, insa toti pasii de mai sus sunt importanti. Oricum, avand in vedere numarul de copii care fac crize de furie si numarul de parinti disperati, am impresia ca voi scrie multe articole pe aceasta tema, pentru ca parintii sunt dornici sa isi educe copiii, insa nu au la dispozitie instrumentele cu care sa o faca.

Trageti asadar aer adanc in piept si stergeti-va lacrimile, pentru ca exista speranta! 🙂

(sursa foto)

Articol din categoria:Copilăria pas cu pas, Copilul în grupul lui
69 Comments
  1. Util pentru mamele ce au problemele acestea.

  2. vasilica permalink

    eu l-as lasa sa planga pana s-ar invineti…pardon, ar obosi, daca motivul pentru care plange e un obiect pe care nu are voie sa il atinga..poate asa ar intelege ca nu e o metoda buna sa strige si sa dea din picioare ca sa obtina ce vea

    • ioana permalink

      Si ce faci cand tipa urla si plange pana vomita si inima din el???am.un baietel de 2 ani care face aceste crize ori de cate ori nu e totul cum.vrea.cum ii spui nu,sau nu e voie un anumit.lucru obiect etc incep crizele….eu una.nu.mai am.nervi is intinsi la maxim

      • Nina permalink

        Si eu la fel nunainpot din orice zbiara . Daca nu indau ceva nu se opreste tosts ziua am incercat in toate felurile

  3. Si eu cred ca metoda asta de a-l lasa sa planga o sa-l descurajeze sa se mai manifeste asa, insa s-ar putea sa aiba si efecte secundare, pentru ca este o metoda dura ( sa se simta respins, persecutat). Eu cred ca daca ii explici de ce nu are voie sa atinga obiectul, si esti ferma dar calma, copilul va intelege, si nu va crede ca ne razbunam pe el sau ca nu ne pasa de el.

  4. MihaellaY permalink

    Nu este adevarat. Eu am incercat toate metodele posibile cu fetita mea, am inceput cu explicatii, care nu au dat nici un rezultat, ba dimpotriva criza era si mai accentuata si pana la urma, in culmea disperarii am ajuns sa strig la ea si chiar sa-i dau cate o palma zdravana la fund si asa se mai potolea. oricum, nu asculta nimic si de nimeni si nu se poate spune ca duce lipsa de afectiune. Si eu si sotul meu o iubim mai mult ca pe oricine si orice. Am incercat sa gasesc un psiholog pe net care sa-mi dea cat de cat niste sfaturi dar mare lucru nu am gasit si credeti-ma ca sunt chiar disperata. Mi-e frica s-o scot pe strada. Sunt sigura ca si eu am gresit dar totusi, pana intr-atat incat sa nu ne putem intelege? Oare poate cineva sa ma ajute in vreun fel? As fi recunoscatoare pentru orice sfat.Id-ul meu de mail este: mihaella_g2005@yahoo.com

  5. Chiar daca fetita se razvrateste la orice incercare de a-i pune limite, daca reusesti sa fii ferma si consecventa, vei vedea ca mai tarziu iti va multumi (copiii forteaza limitele, insa au nevoie de o figura autoritara). Daca ea face crize de furie pe strada, este o solutie buna sa ii spui ca pentru fiecare data cand face o astfel de scena nu o mai iei cu tine pe strada o data. Pana la urma ea va invata ca nu rezolva nimic cu crizele ei.
    In cazul in care doresti sa consulti un specialist, sfatul meu este sa soliciti ajutorul unui psiholog, caci consultatiile online nu sunt eficiente (in primul rand nu pot sa-ti evalueze copilul). Internetul este doar un mijloc de informare,nu si de consiliere (care presupune o relatie fata-in-fata).

  6. Delia permalink

    Buna ziua,

    Avem un baietel de 3 ani si doua luni care in ultima vreme are un comportament ce ma ingrijoreaza. Noaptea, daca se trezeste din diverse motive (este ud si vreau sa-l schimb, sau vreau sa-l acopar cu paturica lui, etc) uneori este violent. Ne loveste cu picioarele si ne spune sa plecam din camera. Nu vrea apa, nu vrea lapte, nu vrea desene, nu vrea nimic. Vrea doar sa plecam din camera. Criza poate sa-l tina 5 minute sau 30 minute. Noaptea trecuta a facut o astfel de criza, dupa care a acceptat un ceai, l-a baut, dar cand a vazut ca sticla este goala a inceput sa urle si sa ma loveasca.
    Fac precizarea ca si in timpul zilei ,,protesteaza,, cu palmele cand nu obtine ce vrea.
    As vrea sa-l inteleg, sa evit aceste crize.
    In speranta ca veti gasi ceva sfaturi si pentru mine, va multumesc mult.

    • Buna Delia,
      daca voi plecati din camera, asa cum isi doreste, cum reactioneaza? Se linisteste si se culca la loc? Pentru ca daca face asta, cred ca este ok, si asta ar fi solutia ca aceste crize sa nu mai apara noaptea. Nu am inteles exact care este motivul pentru care vrei sa ii oferi mancare, de baut sau desene noaptea? Daca poti sa imi dai mai multe detalii ar fi ok,mai ales cum anume reactionezi tu in momentele in care face aceste crize de furie. Uite, am scris aici un articol despre crizele de furie ale copilului, si cred ca ar fi mai potrivit sa continuam discutia in comentariile de la acea pagina, ca sa ii ajute si pe alti parinti care citesc acel articol. https://www.psihologpentrucopii.ro/2011/01/crizele-de-furie-ale-copilului/

    • Delia permalink

      Buna ziua,
      In primul rand, va multumesc mult pentru raspuns.
      Da… din pacate ma regasesc in personajul din articolul dumneavoastra. Nici eu nu sunt foarte ferma, iar de cate ori incerc sa impun reguli, tati zice ca e prea mic…
      Asa cum spuneam, cand are o criza noi plecam din camera, asa cum vrea el. Insa revenim pentru a-l supraveghea sau pentru a incerca sa-l convingem sa nu mai fie suparat. El ne goneste iarasi. Insa dupa ce plecam el incepe sa planga. Daca revenim in camera lui el plange si tipa mai tare. Noi incercam sa-l impacam cumva (luandu-l in brate, dandu-i drumul la desene, sau oferindu-i paine – placerea lui) pentru ca ne sperie starea lui si pentru ca nu vrem sa deranjam vecinii. De exemplu, in noaptea aceasta circul a durat 2 ore, dupa care si-a revenit, avea chiar chef de joaca si protesta daca ieseam din camera lui chiar si pentru un minut, spund ,,trebuie sa stai cu mine”
      Eu, din pacate, sfarsesc prin a ma enerva, tipand la el. Stiu ca nu e bine, dar nu mai rezist sa dorm 3-4-5 ore pe noapte. (Pana acum o luna, doua a mancat si noaptea (biberonul cu lapte)). Sotul meu are multa rabdare si negociaza mai mult cu el.
      Fac precizarea ca in ultima perioada nu mai are un program normal de masa si somn. Ex: se culca la 15, 16 (tati nu ma lasa sa-l trezesc dupa 2 ore de somn pentru ca cel mic este tare ,,tafnos”) si se scoala noaptea pe la 2-3.
      Mai fac precizarea ca suntem in tatonare cu gradinita. A fost cateva zile, dar a racit si a trebuit sa-l tinem acasa.
      Stiu ca am facut o gramada de greseli pe care as vrea sa le indrept.
      In asteptarea unui raspuns de la dumneavoastra, va multumesc inca o data.

      • Delia, eu as incerca sa ii spun: acum plecam la somn pentru ca este noapte, si nu ne mai intoarcem, si nu m-as mai intoarce in camera, pentru ca intorcandu-va, din ce mi-ai spus, starea de iritare nu scade, ci chiar creste. Bineinteles, copiilor le-ar placea ca parintii sa faca tot ce vor ei, insa in cazul asta, chiar daca el spune ca vrea sa stati cu el, cred ca de altceva are el nevoie (sa se odihneasca, sa aiba un orar clar de somn, ca sa isi refaca organismul). Daca reusiti sa nu va mai intoarceti, ca el sa se convinga ca nu este cum vrea el, eu cred ca se va linisti singur. Asteptati-va insa ca inainte sa renunte, sa incerce sa va atraga atentia si sa planga. Eu nu mi-as face griji in locul vostru nici de ce spun vecinii, pentru ca cred ca e mai bine sa planga mai tare cateva zile si apoi sa isi dea seama ca nu obtine nimic, si sa renunte la aceste crize, decat sa continue la nesfarsit cu aceste crize de furie. de asemenea cred ca nu este folositor sa incercati sa ii schimbati starea de spirit cu activitati care sunt potrivite pentru zi (mancare, desene, etc), si nu pentru noapte. Schimbarile de ritm de somn ale copiilor sunt o cauza a iritabilitatii lor, si orice copil are nevoie de un program previzibil, nu numai de somn, ci si in general. Daca crezi ca sunt mai multe probleme care il fac pe copilul vostru sa reactioneze asa, poate va ganditi sa il vada si un psiholog. Poate ne scrii ce ai mai facut, si ce rezultate ai obtinut. Succes!

        • Delia permalink

          Revin cu o rugaminte. As dori datele dumneavoastra de contact in vederea unei consultatii.
          Ma simt depasita de situatie si m-ar ajuta sa discut in amanunt cu cineva de specialitate.
          Multumesc,
          Delia

          • Buna Delia,
            ti-am scris pe mail datele de contact, insa eu sunt din Brasov. Daca esti din Bucuresti iti pot recomanda pe cineva.

  7. iliescu petra permalink

    Am o fetita de 4,6 ani care merge la gradinita de anul trecut. Odata cu inceperea gradinitei ,( fiindca nu ii placea si ii era frica de copii- mai ales de baieti) a inceput sa faca pipi pe ea si plange deseori cand se trezeste,.
    Dupa ce se calmeaza o intreb care e motivul pt. care se trezeste plangand si zice ca nu stie. Am fost si la psiholog, am facut si reflexoterapie , terapia bowen, dar nu pot sa spun ca s-a schimbat ceva in bine. Psihologul spune ca face asta pt. mai multa atentie si ca noi ii dam prea multa atentie. Nu stiu ce sa zic.

    Acum a inceput sa spuna ca ii place la gradinita pt. ca si-a facut doua prietene, pana acum era mai retrasa si zicea ca copii sunt rai si nu se joaca cu ea.
    As vrea sa stiu cum sa procedez pe viitor.

    • Aceste reactii atat de puternice cred ca arata ca ea a trait inceperea gradinitei (sau un eveniment din acea perioada) ca pe un eveniment foarte stresant. Poate ca s-a speriat sau a fost marcata de ceva, de are o reactie atat de puternica. Niciodata nu a povestit nimic despre vreun episod care sa o fi marcat? Este posibil, asa cum arata si psihologul la care ati fost, ca reactia dvs atunci cand se trezeste plangand sa ii ofere atentia de care are nevoie, si asta sa o faca sa nu renunte la plans. Insa cred ca este important sa va dati seama mai intai ce traieste fetita, daca chiar e marcata de ceva, sau doar plange ca sa va cheme si sa ii acordati atentie. Iar daca vrea doar atentie, puteti sa o dezvatati in timp de acest comportament, ignorand-o cand plange, si raspunzandu-i cu atentie cand va striga, sau cand vine direct la dvs.

  8. Enciu Iulia permalink

    Buna ziua,
    Sunt mama unui baietel de 3 si 4 luni.Foarte mult ne regasim in acest articol.De cand a inceput gradinita nu ne mai intelegem deloc cu baietelul nostru.Aparent parea un copil foarte energic,cam incapatanat.La gradinita este violent,pe educatoare nu o asculta.Cu noi la fel.Daca nu facem ca el,incepe sa urle sa ne loveasca.Am incercat s vorba buna,cu pedepse.L-am inchis in camera,mai sa rupa usa.Evident am renuntat la aceasta pedeapsa.Mai nou tine pedeapsa fara desene.Sotul meu recunosc ca l-a mai si batut.Lucru cu care nu sunt de acord.Am fost si la psiholog o sedinta,pentru ca l-am banuit de hiperactivitate.Psihologul ne-a spus ca este prea mic pt asa diagnostit si ca nu pare a fi hiperactiv,doar ca nu nu stie sa isi exprime sentimentele,sa faca fata emotiilor.Cateva sfaturi daca ati putea sa ne dati cum ar tb sa procedam cu el.De sapt viitoare ii schimbam si gradinita,la o grupa mijlocie in speranta ca alaturi de copii mai mari,nu v-a mai fi agresiv.Va multumesc.

    • Buna ziua,
      La 3 ani este perioada in care baiatul dumneavoastra invata ce este autocontrolul. Acum invata sa isi tina in frau impulsurile, si dumneavoastra trebuie sa il ajutati. Dar este foarte important sa va dati seama cand se intampla aceste crize de furie, si ce anume le declanseaza. Cu siguranta nu reactioneaza asa fara motiv, si daca depistati care este dificultatea lui, veti sti de unde sa porniti. El are nevoie de iubirea dvs si pedepsele sa nu fie exagerate, insa are nevoie si de o persoana ferma. Va recomand sa cititi si articolul https://www.psihologpentrucopii.ro/2012/02/ce-presupune-educarea-copilului-de-doi-ani/ pentru ca aceia sunt principalii pasi pe care trebuie sa ii faca (indiferent daca ii face mai tarziu). Daca credeti ca nu puteti gestiona bine situatia, puteti apela la un psiholog, nu pentru evaluare ci pentru cateva sedinte de consiliere cu familia dvs. Sunt foarte curioasa daca mutarea lui in alta grupa il va ajuta. Daca copilul face crize de furie pentru ca este foarte nelinistit, s-ar putea ca aceasta masura sa fie un stres suplimentar pentru el si aceste crize sa se agraveze.

  9. alina permalink

    am un baietel de 6 ani si e la gradinita acasa nam probleme dar la gradinita foarte rau bate copii,îi musca ,îi pisca,e gelos daca cineva face ceva mai frumos decat el,nu mai stiu cum sa procedez,ce sa fac?

  10. alina permalink

    am numai reclamati de la parinti,pot sa-l de a afara din gradinita?

    • Buna Alina, nu stiu daca pot parintii sa il dea afara de la gradinita, insa cred ca problema este destul de serioasa si cred ca si pe tine si pe copilul tau v-ar ajuta sa apelati la un specialist in psihologia copilului.

  11. ALINA permalink

    AM FOST LA DOCTOR SI NICI UN REZULTAT,IA DAT MEDICAMENTE DAR NU I LE DAU,CA AM MAI FOST LA ALTI MEDICI SI MI-AU ZIS SA NUI DAU PASTILE CA SE FACE MAI CUMINTE CU TIMPUL,EL A CRESCUT NUMAI CU MINE POATE DE AIA E ASA,SOTUL SPUNE CA NU STIU EU SA-L EDUC,DAR AM ANCERCAT TOTUL DAR DEGEABA,MAI AM UN PIC SI O IAU RAZNA,VA MULTUMESC PENTRU RASPUNS.UNDE POT EU SA ANTREB DACA POT PARINTI SA-L EXCLUDA DIN GRADINITA NU ESTE UN SAIT CEVA.

    • Psihologul de copii este diferit de medic: el nu ofera un diagnostic si nu prescrie pastile, insa va poate ajuta sa gasiti o solutie pentru copii. In majoritatea gradinitelor exista un consilier educational, care de asemenea va poate fi de folos in aceste momente. Din pacate, a lasa timpul sa treaca in speranta in care lucrurile vor trece de la sine nu este o solutie. Inteleg prin ce treceti, insa tocmai de aceea cred ca e momentul sa apelati la ajutor si sa cautati o solutie, mai ales daca spuneti ca va simtiti coplesita de problema.

  12. Alina permalink

    Buna ziua. Am si eu o problema asemanatoare cu baiatul meu, dar el are 11 ani! Sint foarte ingrijorata sa nu devina un criminal, un infractor, pt ca atunci cind se enerveaza reactioneaza efectiv ca un crizat: urla, tipa, sparge lucruri, injura. Desi stiu ca nu e ok, nu stiu nici eu cum sa reactionez si sfirsesc invariabil prin a-l bate. Eu mai am trei fetite in afara de el, si sint singura, sotul e in strainatate, imi e foarte greu cu ei si cind sint ok, dar dupa cite.o criza din asta de.a lui pur si simplu simt ca cedez psihic, simt ca inebunesc. De ex in seara asta a urlat cit a putut pt ca voia sa mearga dupa sora lui mai mare si prietena ei in parc, dar ele voiau sa fie singure, sa discute ca fetele. Nu l.am lasat si s.a crizat. Nu are prieteni, e un suparacios, zice ca toata lumea are ceva cu el, inclusiv eu, ca are numai ghinion, ca nu.l iubeste nimeni. Sora lui mai mare intr.adevar il uraste(e un an jumate intre ei, ea a fost f geloasa pe el intodeauna) dar noi parintii il iubim, mai putin cind se comporta ca un nebun. Copiii nu vor sa se joace cu el pt ca e un sensibil si un suparacios, dar el nu intelege, crede ca numai el are dreptate. In seara asta cind era f nervos a zis ca pot sa.l bat pina il omor ca el oricum se spinzura. Dupa o ora ridea si era vesel. Sa.l duc la psihiatru sau la psiholog? Recomandati.mi unul bun in Bistrita, va rog. Multumesc.

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, cred ca e important sa mergeti impreuna cu copilul la psiholog, nu este cazul de psihiatru inca. Din pacate nu cunosc inca nici un psiolog pentru copii in Bistrita, insa sunt convinsa ca daca va interesati, veti gasi. Recomandarea mea este sa mergeti cu el cat de repede, pentru ca in timp problemele se pot agrava si se pare ca baiatul dvs. trece printr-o suferinta psihica mare.

  13. Claudia permalink

    Buna ziua,

    Am o fetita de 5 ani si 4 luni si dupa o perioada de 4 ani si 8 luni ne-am intors (eu, fetita si sotul) din Cipru in Romania. Suntem in Romania din ianuarie iar fetita a inceput gradinita la 01.02 dar dimineata avem probleme nu vrea sa stea, plange, tipa, urla, se lupta cu educatoarele, a ajuns sa le loveasca cu picioarele sau sa le zgarie cand se lupta cu ele pentru ca acestea nu vor sa o lase sa plece, iar mie imi spune ca vrea sa stau cu ea tot timpul. Nu este primul contact cu gradinita ea mergand la cresa de la un an si 5 luni si apoi la gradinita dar in Cipru nu aici, comportamentul ei nefiind cel actual si atunci insista sa stau cu ea la gradinita dar era mai mult o smiorcaiala in nici un caz ceea ce se intampla acum, fara tipete si urlete, trantit pe jos si lupta cu educatoarele. In prezent seara promite ca se duce la gradinita spune ca ii place acolo dar dimineata in momentul in care intram incepe sa planga si nu ma lasa sa o dezbrac nu vrea sa intre in clasa si sa ma lase sa plec. Dupa ce plec de la gradinita si se termina acest episod copilul meu este foarte linistit este activa in clasa si educatoarele nu mai intampina probleme in comunicarea cu ea.Trebuie sa va mai spun ca in 22.02. sotul meu a plecat din tara el fiind sofer pe tir, urmand a se intoarce la sfarsitul acestei luni, plecarea lui este o noutate pentru fetita. Fetita mea este foarte atasata de mine si inca doarme cu mine noaptea sambata si duminica doarme singura la pranz dar nu intotdeauna. Va rog ajutati-me sa depasim acest moment sa nu mai sperie copii dimineata prin comportamentul ei si sa fie si ea linistita . Va multumesc.

    • Buna ziua,
      Din cauza ca au fost numeroase schimbari fetita este foarte bulversata. Va trebui pe cat posibil sa ii asigurati un mediu cald si constant, astfel incat ea sa poata sa isi regaseasca echilibrul. De asemenea cred ca va trebui sa ii dati ocazia sa isi exprime prin joc emotiile pe care le are acum:sa va jucati de-a plecatul si revenirea, de-a gradinita, de-a plecarea, etc. Daca comportamentul ei mai persista inca o luna, poate ar fi bine si sa mergeti cu ea la un psiholog.

      • Maya permalink

        Am un baietel de 3 ani care in ultima vreme plange din orice. Nu suporta sa fie certat. Daca ii face cineva observatie sau cand stie ca a facut o prostie, plange chiar inainte de a-i zice ceva. Ne am dorit foarte mult un copil, mai ales ca nu ramaneam insarcinata. Inca de la inceput a fost un copil exigent: statea mult la san , se trezea de cateva ori pe noapte. A fost o perioada grea mai ales ca la 5 luni a trebuit sa incep munca. A mai venit mama 2 luni sa stea cu el o verisoara de a sotului. La 11 luni l am dus la o gradinita privata de la 9- 14. Dupa 6 luni l am retras. Am incercat cu cate o baby sitter. Cand sotul a intrat in somaj a stat el vreo 8 luni. A mai facut un an de gradinita , dar dupa ce i au schimbat educatoarea nu i a mai placut. Crescand a devenit tot mai rebel. Pretentios cu mancatul. Pretentios cu orice in sensul ca daca nu i ai pus un lucru cum vrea el se enerveaza. Nu iti da timpul ca sa l intelegi ce vrea se pune direct pe plans. Razgait. Si intre mine si sot sunt unele discrepante in gandire. Intre timp am mai facut un baietel. Ne am decis sa ne intoarcem in tara. Alta schimbare. Am fost nevoiti sa l lasam 2 luni cu bunicii pana am nascut. Acum tot zic ca ne linistim si noi putin dar nimic. Plange din orice. A mers cateva zile la gradinita , acum refuza sa mearga si nu sunt decat 3 ore. Nici nu ma lasa sa l imbrac, da din picioare , plange parca se retrage in tv si biberonul cu lapte. Ma gandesc si la varianta sa nu l duc anul asta , sa mai incerc la anul. Orice ii propui este “nu “la el cu greu il conving sa se spele pe dinti , pe fata nu te lasa ca nu suporta apa. Ca sa l speli pe cap e o drama , atat plange. Odata i am explicat sa puna manutele la ochi si a fost ok era multumit dar acum chiar daca ii spui are aceeasi frica. Este foarte energic nu ar sta locului o clipa , unde mergi cu el atrage atentia cu asta. Eu incerc sa gasesc solutii sa l inteleg dar deja tatal nu mai are rabdare cu el imi da peste cap toate incercarile de a face putina disciplina. Il cearta cand nu e cazul. Anul trecut nu stia cum sa i mai satisfaca toate poftele acum de gura mea l a mai scos si pe el. Daca se trezeste intors dupa amiaza respinge figurile masculine , tatal sau bunicul. Are o problema cu lucrurile lui in sensul ca nimeni sa nu i le ia , si de aici unii adulti l au tot tachinat pe seama asta. Mama imi povestea ca in acele 2 luni cand eu nu eram , cand il duceau in parc nu agrea nici un copil, tot parcul sa fie al lui , dar facea asta urland sau plangand. Nu reusesc sa l inteleg. Acum i am spus cand are o problema sa vina sa imi spuna fara sa mai planga , si o rezolvam. Poate a avut o problema in acele 2 luni . Noi vorbeam romaneste cu el dar el ne raspundea in italiana. Cred ca i a fost foarte greu in prima luna . Bunicii nu il intelegeau ce vrea. Cum sa l scot din starea asta de plans? A acceptat fratiorul dar sufera pt ca nu mai are toata atentia noastra si chiar daca imi fac timp special pt el si ii spun cat il iubesc parca nu este suficient.

  14. Claudia permalink

    Va multumesc pentru raspuns si ma voi juca cu ea astfel de jocuri sper din suflet sa trecem peste aceste episoade cat mai rapid

  15. Loredana permalink

    Buna ziua, am o fetita de 1 an si 5 luni si de aproape 2 saptamani nu vrea sa se mai culce noaptea. Am incercat sa ii lasam lumina aprinsa sa se mai joace; in unele seri a functionat, s-a jucat pana a adormit dar in majoritatea serilor plange si adoarme suspinand. Ziua adoarme fara nici o problema.
    Ea arata ca vrea la noi in pat dar nu vrem sa o obisnuim asa si cand o refuzam se crizeaza si mai tare. Nu intelegem ce a declansat asta si ce putem face sa doarma ca pana acum cu un cantecel.
    Mentionez ca in timpul cand merg la serviciu ramane cu mama mea care a stat cu noi inca de la nastearea ei.

    • Buna ziua, evident ca nu stiu ce anume a declansat aceste episoade de plans la fetita dvs, pentru ca nu va cunosc. Eventual puteti sa reflectati putin daca au fost schimbari in ultima perioada ori in familie ori in relatia dvs. cu ea. Daca nu s-a schimbat nimic, este posibil sa fie o perioada in care ii este mai greu sa se desparta de voi, parintii (somnul este un moment de despartire pentru copii, mai ales daca dorm separat pe parinti).
      In ceea ce priveste sfaturile, imi este si mai greu sa ma pronunt, pentru ca nu cunosc situatia. Tot ce pot sa va spun e ca, daca simtiti ca dificultatea de a adormi o afecteaza ziua, puteti totusi sa o luati in pat cu dvs. Nu e obligatoriu ca daca o luati in pat sa se obisnuiasca asa. Daca credeti ca, in afara de momentul adormirii, totul e in regula cu fetita, puteti sa nu o luati in pat, in ciuda somnului, si poate ca ii va trece. Oricum, dumneavoastra trebuie sa stiti mai bine ce anume o face sa planga si ce anume o linisteste.

      • Anna permalink

        Parerea mea de mama cu patru copii este ca fetita dvs are nevoie de mai multa afectiune si se simte mai in siguranta daca doarme cu voi, deci cred ca merita ”sacrificiul” de a o lasa sa doarma cu voi. Copiii cresc foarte repede, credeti-ma, o sa va fie dor sa dormiti cu ea cind va fi mare si va va respinge, ca asa e in firea lucrurilor: copiii cresc si resping orice apropiere fizica de parinti…. De ce vreti sa va privati de aceste momente unice de tandrete cu copilul dvs? Pentru mine nu exista nimic mai placut decit sa dorm alaturi de fetita mea cea mica, s-o simt ca se cuibareste linga mine, desi are acum 2 ani, pur si simplu ma incarca de energie pozitiva… Nu va va strica nici relatia cu sotul, ba dimpotriva, barbatilor le plac femeile foarte tandre cu copiii lor, pentru ca si ei au fost niste copii cindva… Iar pentru ca viata sexuala sa nu aiba de suferit se pot gasi si alte solutii, fara s-o exilati pe cea mica de linga voi… Noi ne-am cumparat o rulota special pentru asta, unde ne puteam manifesta in voie fara sa stam stresati ca ne aud copiii.

  16. c,veronica permalink

    buna ziua,am o fetita de 2ani jumatate si imi face crize de furie de acum,normal cand vrea ceva si nu i se da,incerc sa o pedepsec nu asculta de loc,din contra vrea cu tot din adinsu sa faca opusu la ce ii spun,dak ii dau obiectu care la vrut la inceputu crizei sau lucru care la vrut nu il mai vrea,nu mai accepta nimic,dak incerc sa vb calm se da sa ma loveasca,eu am mai citit pe net despre asta si am lasato sa planga cum se spune sa o las sa planga si plange si mai tare k nu o mai bag in seama,nu stiu ce sa ii mai fac,eu am fost mai autoritara cu ea de cand a inceput sa traga de lucruri,aksa o mai lasam dar cand plecam la cineva in casa sau in curte nu prea o lasam sa umble in lucrurile oamenilor,iam interzis mereu dar cu frumosu si ma asculta,acum de cateva luni face crizele astea si nu stiu exact care e cauza,sotu o mai potolea nu ii facea chiar toate poftele dar pe el il asculta,dak vb cu ea se mai potolea,eu pot sa ii fac orice si nu se potoleste pana nu vine altcineva pe langa noi sa vb cu ea,acum sotu e plecat de o luna,o sa vina iapoi peste 3luni,am zis k o fi din cauza plecari lui dar le facea inaite sa plece el,am zis poate sunt si eu de vina de cateva luni sunt mai srtesata si sa io fi dat starea mea,nu stiu si imi pare rau k este o fata bune,dar cand intra in crizele alea parca e alt copil nu o mai recunosc,in public deocamdata nu mi-a facut crize mari doar putin planset o iau in brate tace,doar k mai loveste persoanele care sunt in juru nostru si incearca sa vb cu ea,va rog frumos ce sfat imi puteti da,chiar as vrea sa revina la normal si sa ma inteleg normal cu ea,va multumesc din suflet,sper k ati inteles ce am zis

  17. iarina permalink

    Buna ziua,sunt disperata si am nevoie de indrumare…am un baietel de 4 ani si nu ne mai intelegem cu el deloc.este vesnic nekultumit si este violent fizic si verbal cu noi ,parintii lui.daca nu primeste pe loc ce cere el incepe si tipa,da cu pumnii si picioarele in noi,ne injura.de cateva ori,i.am mai dat cate o palmuta la fund,dar se enerveaza si mai tare si ne loveste.frustrarile lui sunt de tot felul intr.o zi,de la mancare pana la programul de la tv,ar vrea sa se uite nonstop la desene,daca vreun tv din casa e pe stiri de exemplu,ori il stinge,ori tipa pana se inegreste ca vrea pe desene.nu reusim sa.i fixam o ora normala de culcare noaptea,adoarme doar dupa 23,24,se invarte,se suceste,doarme cu noi in camera si se muta cand in pat cand in patut si are tot felul de cerinte imposibile.de cele mai multe ori,ii sare tandara din senin si incepe si ne loveste cu toata puterea lui si nu reusim sa.l linistitm.din pacate,nu reusesc sa ii stabilesc niste limite,reguli si sa fiu consecventa.cu ele,pt ca nu sunt sprijinita in acest sens,locuim cu socrii si de fiecare data cand incercam noi,ca parinti sa punem o regula,este desfintata imediat de bunici,orice pedeapsa tine cateva minute si copilul stie ca pentru a obtine ceva de la noi trebuie sa planga un pic mai tare,daca nu.i satisfac eu dorinta,vine bunica si rezolva ea.nu vreau sa.l cresc asa,viata nu e asa usoara,va creste cu frustrari o mie si nu va reusi sa se deacurce pe viitor cu multimea de situatii reale.adevarul.e ca pe.de o parte inteleg comportamentul copilului meu,are multe interdictii,nu tipa,nu te du acolo,nu fa aia…etc…pt ca locuind aici trebuie sa respectam programul si regulile din casa,bunicii nu sunt batrani deloc,dar au niste tabieturi fixe..de cand s.a nascut sunt singura care stau cu el,zi de zi minut de minut am fost langa el,i.am acordat atentia necesara si asa va fi si de acum incolo,dar ma doare sunt mama lui nu primesc nici o farama de iubire de la el,doar tipete si jigniri,singura pe care o cere si o pupa toata ziua este bunica,desi ea nici nu vrea. Si nici nu are timp sa stea cu el..i.am zis copilului meu accept orice,doar ca nu are voie sa ne loveasca si sa ne injure…ce sa fac?cum imi ajut copilul sa renunte la acest comportament cu noi,parintii lui?

    • Cred ca trebuie sa fii mai ferma cu regulile si fata de bunici. Va veni un moment in care nici ei nu-i vor mai putea satisface toate poftele. ”pupatul in fund” se produce si la noi, tot la 4ani. Din fericire nu locuim impreuna si cand vine inapoi acasa ii amintesc pe un ton serios ca eu nu sunt bunica si ca nu va primi nimic daca face crize.
      In paralel am introdus gradat diverse reguli de mediere, le-as spune eu:
      – ne uitam la tv/cd maxim 30minute/zi, uneori grupate 15+15, cu timer pe telefon. Cand suna telefonul oprim tv-ul. La inceput a fost putin plans apoi a inteles ca si maine are voie.
      – La culcare avem regula o zi citim carte, o zi vedem 15minute film. A acceptat-o imediat bucuros. Acum citim doar carti 🙂 din propria lui dorinta.
      Cred ca trebuie sa aveti o discutie purtata (si cu bunicii de fata) cand este calm despre faptul ca plansetele, loviturile si jignirile nu aduc nimic bun, ba chiar ii ranesc si ii supara pe cei din jur, ca ceilalti se vor departa de el pentru ca nimanui nu-i place un astfel de comportament.

  18. Am si eu un baietel de 1an si 8 luni care face mari crize de isterie. Cand nu i se da ceva sau nu i se da voie sa se duca unde vrea(mai mereu unde nu are voie) incepe si tipa ca din gura de sarpe. Sunt foarte obosita psihic si mamaie la fel. Am incercat sa-i explicam cu frumosu, cu tipete, cu pedepse da tot asa se manifesta cu urlete si tipete de inalta tonalitate. In special in urechea mea ( aproape mereu). Nu stiu ce sa mai fac. Mai nou tipa si cand iesim afara.
    Tipa cand il imbrac, tipa cand il dezbrac, tipa daca-i schimb hainele, tipa daca face baie, tipa daca-i schimb pampersul. Deci ce sa zic tipa la toate (apropo el nu vb nimic, da intelege absolut totul)

    • Buna ziua, la nici 2 ani, aceasta intoleranta la frustrare este normala, pentru ca micutul dvs inca nu isi poate stapani furia si impulsurile. Nu pot insa sa imi dau seama din ce imi spuneti daca aceste crize depasesc ca intensitate limita normala sau nu. Asa ca va propun, pentru linistea dvs, ca mai intai sa eliminati posibilele cauze medicale ale acestor crize, cum le numiti. Pentru asta, mergeti cu el la un neuropsihiatru de copii, ca sa vada daca totul e ok cu el in ceea ce priveste dezvoltarea psihica (si daca nu sesizeaza anumite probleme). daca el, in urma examinarii, zice ca e ok, atunci trebuie sa gasiti solutii de calmare si distragere a atentiei in momentele in care incepe sa fie furios.

    • Irina permalink

      Buna! Am si eu un baietel de 2 ani care face exact ca al tau, tipa la imbracat tipa la dezbracat…iar marea problema o avem cand iesim afara, daca il intorci din drum sau ii schimbi directia de mers s a terminat nu ne mai intelegem cu el. Cum ai procedat, si a revenit singur si dupa cat timp ? Ca o luam razna,ne face cu capu. Am zis ca va trece, dar cand oare…nici nu mai imi vine sa plec de acasa cu el.

  19. craiu permalink

    Buna ziua, si eu am o problema de comportament cu baiatul meu de 4,ani si 9 luni. Tipa foarte rau cand se enerveaza, ne bate, ne musca, ne scuipa, ne injura; uneori il apuca din senin, de cele mai multe ori pt ca nu-I dam CE vrea sau nu facem ceva cum vrea el. Am,incercat bineinteles toate variantele, nu merge nimic. Eu banuiesc de ce se comporta asa, dar nu mai stiu cum sa-l potolesc. Anul trecut a fist foarte traumatizant pt el: a avut doua spitalizari, dintre care una cu meningita chiar înainte de a se naste fetita mea,in vârsta acum de 5 luni. A fost foarte traumatizat psihic din cauza perioadelor din spital, iar apoi s-a născut fata si eu nu an mai putut sa stau cu el la fel ca înainte, adică tot timpul. El a fost mereu foarte atasat de,mine si cred ca a resimtit mult lipsa mea. Toata purtarea lui s-a agravat mult după,nasterea fetitei iar acum are si niste “ticuri”, de ex nu vrea sa vadă sticlele fără capace puse. Deja mă gândesc la,ce fel de om o sa ajungă el, daca o sa fie violent. Mentionez ca la gradinita nu face nimic,din toate astea; face,cu,noi si,mai,face la mama,mea, unde se simte ca si acasă. A început acum, in schimb sa facă “scene” in public, dar nu des. Va rog mult dati-mi un sfat si mă scuzati pt ca am scria atât de mult. Va multumesc din suflet.

    • Buna ziua, din ce imi spuneti, copilul dvs are motive destul de serioase pentru a face aceste crize de furie, si din acest motiv este important sa mergeti cu el la un psiholog. Va fi nevoie de cateva sedinte de consiliere, pentru ca o scimbare sa se produca.

  20. Bună ziua am și eu un băiețel 2si 4 luni foarte obraznic .când era de 1și 6 luni când se enerfat sau cerea cefa și nu primea se deda cu capul de ce prindea dacă mă duceam în acel moment sal iau mă musca cu timpul sa lăsat cu vb Bună și doua palme la fund acum a revenit iară nervi dar nu se mai da cu capul de nimic ne bate pe noi și când o prinde pe bunica îi da cu capul în gura o sgarie și o pleznește peste fata e este cea mai batuta de el.va rog frumos sa îmi spuneți și mie ce sa mai fac.va Mulțumesc

  21. Crenguta permalink

    Buna,
    Ma numesc Crenguta si de 5 luni sunt in Germania impreuna cu sotul si copilul meu. Baiatul merge de 4 luni la gradinita si invata limba germana.
    Dar, din pacate, mai nou are niste probleme de comportamet care au apart din senin: tipa, nu este atent, este agresiv, suge degetul mare de la mana, ceea ce nu a facut niciodata pana acum, se stramba atat de urat la toata lumea incat toti ma intreaba ce e cu el, a inceput sa se balbaie.
    Stiu ca e foarte greu pentru el sa se acomodeze si cred ca toate acestea sunt rezultatul dificultatilor de acomodare.Insa, eu nu stiu ce sa fac ca sa treaca mai usor peste aceasta perioada si, mai important sper sa nu mai apara si altele.Ce ma sfatuiti?

  22. bianca permalink

    Buna ziua,am un baietel de 2 ani,acum de cateva zile a inceput sa planga din senin,mai bine spus se enerveaza din nimicuri!spre exemplu ieri se juca in camera iar eu am mers la toaleta,cand a auzit apa la wc sa enervat si a inceput sa planga si ma pus sa stau pe wc!circul a durat cam 10 minute,nu am putut sa il scot din baie chiar daca ii explicam frumos ca am terminat treaba la toaleta,cu greu l-am convins sa iesim din baie!spre seara se juca cu tati toate bune si frumoase pana cand tati a schimbat programul la tv si a inceput iar criza de plans,oricine intra in camera ii scotea afara plangand,bineanteles cu greu l-am linistit!astazi cand i-am incalzit mancarea la fel,crize,vroia sa stea langa microunde,a vrut sa scoate farfuria afara,cea am dedus eu a fost faptul ca el a vrut sa incalzeasca mancarea,l-am luat in brate si am plecat in camera,dar bineainteles cu tipete ca el vroia sa butoneze cuptorul cu microunde!ce pot sa fac sa evit pe viitor astfel de situatii?practic e enerveaza din nimicuri si cu greu il calmez cu vorba dulce!

  23. Bună ziua sunt mămica unui băietel de 3ani cam de vro cîteva luni nu reuşesc sa comunic cu el îmi face nişte crize de plîns dacă nu î lînunţeleg ce vrea .plînge se trăieşte pe jos ma zgarie dacă ma apropii zice sa plec criza durează 10min apoi dacă ai zic că plec de lîngă el nu.i mai dau nimic se potoleşte ca şi cum nu ss.a intamplat nimic .Acum că a venit căldura nu vrea sa
    tricouri.pantaloni scurţi.şlapi vrea colanti şi bluze.tenişi.şi transpiră ce pot sa fac cum pot sa procedez sa fac sa accepte lucrurile .vrem sa plecăm la mare îmi este frică sa nu facă vro criza de nervi pe plajă sa zică oamenii. Că nu pot sa îl rstăpînesc. are momente cînd ma înţeleg ff bine cu el dar cîteodată înnebunesc pe lîngă el.mie teamă sa nu sufere de cv nu vrea sa meargă la dr în nici un fel urlă cît îl tine gura dacă mergem zic poate e alintat că îl iubim toţi de mult

  24. Salut. Foarte bun articolul. Din pacate l-am gasit dupa ce am trecut si noi prin luni intregi de furie. Baietelul meu a inceput sa vorbeasca de la 1 an si l-am invatat sa-si exprime verbal toate starile: oboseala, somn, bucurie, frica, iubire etc.
    Odata cu cresterea au inceput si limitarile la obiectele cu care se poate juca, limitari in spatiu (unde are voie sa se urce) etc. Inevitabil au aparut frustrarile. La inceput nu stiam cum sa le tratez, dupa minute in sir de rugaminti si explicatii imi pierdeam rabdarea si clacam in tipete si palme la fund.
    Apoi am inceput sa-l ignor spunandu-i pe ton linistit ”Cand termini de plans si te linistesti, ma strigi sau vii la mine in camera”. Mai treceam dupa 1-2 minute pe la el si il intrebam daca vrea sa-l imbratisez sa-i treaca. Uneori accepta imbratisarile alteori se linistea el incet-incet.
    Vreau sa subliniez faptul ca multe mame considera ca fiind puierile, marunte si fara sens cererile copiilor. In lumea lor multe lucruri par esentiale si pentru ei au o importanta existentiala. O anumita culoare, un anumit loc, un anumit caston, pahar, jucarie, perna etc.
    Exemplu: Baiatul nostru are aproape 4ani acum si nu accepta nici o bluza/camasa cu nasturi. In ciuda faptului ca tati se imbraca zilnic cu camasi a fost imposibil sa-l conving sa mergem la un botez altfel decat cu tricou.
    Alt exemplu: Paturica de la botez este obligatorie iarna, vara, cu febra sau fara. La bunici si in vacante a acceptat fara discutii. In schimb avem 2pernute cu vreo 4-5 fete de perne din acelasi material pe catre le luam cu noi in vacanta.
    Multe din crizele de furie le-a facut dupa o perioada de minim 2zile la bunici. Dupa cateva zile la bunici, acasa se tavalea pe jos daca nu primea ”animate” cand voia el.
    Cred ca trebuie avuta in vedere si consecventa TUTUROR membrilor familiei care se ocupa de copil. Pentru ca daca la 1an era dragalas si il alintau ”ca asta e rolul bunicilor: sa-l rasfete! Daca nu acum, cand?”, la 4ani nu mai este amuzant sa urle si sa se tavaleasca pe jos ca nu vrea sa plece din parc sau ca nu primeste jucariile galbene la gradinita. Nu de putine ori ne-a zis copilul ”Voi plecati acasa, ca sa pot face eu ce vreau cu bunicii”. Tot de la el aflu ca mananca in fata televizorului, ca adoarme la fel, ca mananca lucruri cu care nu sunt de acord… si tot asa.
    Ce sa facem cu bunicii ?? Pe ei cum ii educam? Orice rugaminti si explicatii le considera ofensatoare, ”ca noi am mai crescut un copil si stim” apoi imi spun ce sfaturi primesc in parc de la bone ”profesioniste” (??!!). Cine poate fi mai specializat in programul de somn, olita si dieta copilului decat mama cu care a stat 2ani ??
    Pentru linistea lor, bunicii ajung sa-i faca mancare la comanda, sa-i cumpere anumite jucarii si sa-l lase sa faca ce vrea, numai sa nu planga ”ca li se rupe sufletul cand il vad asa”.
    Cand revine la noi acasa ii amintesc ca nu este cazul sa faca crize pentru ca asa nu primeste nimic. Il tratez cu semi-indiferenta si dupa cateva incercari (nu renunta si ne testeaza totusi) se lamureste singur.
    Concluzia:
    – Consecventa tuturor adultilor din jurul copilului,
    – exprimarea verbala a sentimentelor atat ale copilului (esti suparat pentru ca…) cat si ale adultului (nici mie nu-mi place situatia dar vom incerca sa rezolvam / imi pare rau… / ma doare sufletul cand esti suparat),
    – pastrarea cat mai mult a calmului (daca se poate, pentru ca se transmite starea de nervi in plus copilului) si
    – retragerea/ ingradirea privilegiilor (ca pedeapsa in cazul cand nu functioneaza celelalte: ”imi pare rau dar cred ca, in aces caz, nu mai putem vedea nimic la tv azi. Tu alegi!”)
    toate acestea cred ca sunt puncte esentiale de urmarit in aceste situatii.
    O zi frumoasa si linistita!

    • Anca Nicolae permalink

      Sunt absolut de acord cu tine!!! Cam asa se intampla si la mine… Am un copilas de 2 ani si 8 luni si cred ca am reusit sa il fac sa comunice si sa ne intelegem … Ca si tratament, tot cam asa am procedat si procedez si eu… dar ce ne facem cu bunicii care au cam aceleasi replici ca si bunicii despre care vorbesti si tu… si tot asa se simt afectati de tot ceea ce le spui sau cand le faci observatie….Eu cred ca, cel mai important este sa iti pastrezi calmul si sa incerci sa comunici cu el… eu ii spun sa se calmeze si sa nu mai planga pentru ca nu inteleg ce imi spune si de ce este suparat , asta insemnand ca nu pot sa rezolv problema care o are. Dupa ce s-a linistit si nu mai plange, imi explica ce l-a suparat si atunci ii explic de ce nu pot sa fac ceea ce vrea el… si ii trece. Asta nu inseamna ca intodeauna se intampla asa… mai are si scapari, dar usor usor le corectam si ii explic de fiecare data de ce nu se poate si niciodata nu fac cum vrea el daca consider ca nu este bine….

  25. Claudia permalink

    Bună dimineața. Eu as avea nevoie de o părere, un sfat. Nu îmi dau seama dacă copilul meu are o problema sau dacă este doar o alta etapa prin care el trece. Sunt la al doilea copil care este total diferit de primul, am o fetita de 6 ani și 4 luni și un băiețel de 1 an și 3 luni. Băiețelul de vreo doua luni sa zic, nu mai este prietenos decât cu mami. În rest cum se apropie orice străin de mine sau de el începe sa plângă, sa urle, și greu îl liniștesc. Oriunde intru cu el începe sa fie agitat și în final sa plângă. Mai nou, fără sa se întâmple ceva deosebit, nu mai vrea nici la baie (în condițiile în care acum o luna plângea când îl scoteam din cada, adora apa). Nici măcar sa intre în baie nu vrea, darămite în cada cu apa.. Nici sa nu o vadă… Noi radem, glumim, zicem ca adoră să plângă, dar eu una chiar încep sa îmi fac griji. As avea nevoie de un sfat. Sa merg la un psiholog pentru copii cu el sau sa am răbdare ca va trece? Mulțumesc frumos!

  26. Buna ziua, citind acest articol aveam senzatia ca este chiar despre baiatul meu pe cand avea 3 ani. Acum are deja 6, vreau sa zic ca comportamentul baiatului s-a mai schimbat spre bine, insa nu de tot. Cu plansul s-a mai potolit, nu mai plange atat de des, insa totusi mai sunt momente, insa crizele de furie, cu toate ca sunt mai rare …au ramas insuportabile. Astazi a avut loc un incident la spatiul de joaca, baiatul nostru se juca in nisip si construia un pod, dupa ce a reusit in final sa realizeze cu greu ce si-a propus, a venit un copil si i l-a strivit…Atunci a explodat!!! Cu tipete, lacrimi de crocodil …am incercat sa-l linistesc si sa-i explic ca asta se intampla , ca copii mici nu inteleg, ca asa e in parc unde sunt multi copii…Ca in caz ca i se intampla din astea sa se linisteasca si sa mai faca odata, asta e…Dar era jale mare….Eu il inteleg, e dureros dar nu stiu cum sa fac, sa-l invat sa treaca peste aceste crize de furie si sa invete sa se manifecte altfel…L-am invatat tehnica papadiei, cu respiratia …doar ca el nu se poate controla.Sper ca timpul va mai trece, va creste si va intelege…Acasa, in linisteam analizat cele intamplate in parc, ce e de facut pentru data viitoare, probabil va trebui sa fac acelasi lucru inainte de a merge in parc. Sper sa mai creasca si sa se schimbe. Dar daca ma insel, daca asta nu se va intampla ? Tatal lui are la fel un temperament foarte aprins…in momente de criza.

  27. Vlad permalink

    articol de rahat. Toti cauta o informatie care sa contina solutii, insa aici, iarasi teorie

  28. daniela permalink

    Buna seara,
    Am un baietel de 8 ani care face crize de nervi in fiecare zi. Precizez ca a avut aceste crize inca de la 2-3 ani dar am zis ca-i rasfatul de vina. La scoala sunt reclamatii zilnice ca se comporta urat si ca se loveste singur in cap cu diferite obiecte. L-am dus la neuropsihiatrie si mi-au spus ca este o tulburare de opozitie combinata cu ADHD.Am urmat terapie comportamentala dar fara rezultate. Ne-am hotarat sa mai consultam un alt medic. Diacnostic diferit: Sindrom Aspenger combinat cu deficit de atentie si ADHD. A intrat pe tratament cu omega 6 si arketis. Rezultatele sunt egale cu zero. Continuam cu terapie dar nu vrea sa raspunda la nimic. Nu vrea sau nu poate? Precizez ca mi-am lasat serviciul numai ca sa fiu alaturi de el.Este un copil foarte destept cu AQ 117. Cu toate astea nu-i place sa faca teme si vizeaza numai la jocuri pe calculator cu roboti. Nu vorbeste decat despre astea. Temele sunt plictisitoare mai putin matemetica. Ce sa mai introduc in viata noastra ca sa-l vad calm? Copiii fug de el crezandu-l ciudat si atunci incepe sa reactioneze si mai urat.
    Va multumesc si astept un raspuns!

  29. violeta permalink

    Bună ziua,am și eu o fetiță de trei ani jumate,este cuminte și înțelegătoare dă când o punem seara la culcare in epe să plângă fără motiv .dacă o întreb ce are zice k nu are nimic,și mă întreabă la infinit dacă o iubesc și îmi zice să o iert..

    • Buna ziua, din ce imi spuneti pare mai degraba ca i s-a declansat anxietatea de separare de dvs, si ar fi bine sa mergeti cu ea la psiholog.

  30. Ana Maria permalink

    Buna Ziua, am o întrebare, sunt disperata si nu știu ce sa mai fac. Am un băiețel de 1 an si 1 luna si cam de 2-3 saptamâni copilul meu face crize de nervi atunci cand nu obține ce vrea sau cand nu i-se permite sa se ducă undeva. Crizele constau in efectiv ruperea parului din cap urlete tăvăleli pe jos si bătaie. Ii explic calm si pe un ton ferm dar degeaba , am încercat chiar sa ii distrag atenția cu altceva de la ceea ce își dorea dar nu funcționează absolut nimic , nici măcar țipetele . Va rog sa ma ajutați . Va mulțumesc mult!

  31. Buna ziua,am si eu o fetiță de 2 ani si doua luni si are prostu obicei sa își dea cu palma in cap,sa se muște de mana sau sa tipe când nu ii se oferă ceea ce dorește… Am observat când mergem la un restaurant sau la cineva in vizita,la primul contact cu oamenii face circu de rigoare si gata. Eu o las cu soacră-mea când ma duc la munca,nu stiu de unde vine problema….nu face asa mereu, eu nu am lovito

  32. MADALINA permalink

    Buna ziua.
    Avem un baietel de 4 ani si patru luni care are un comportament ce ma ingrijoreaza.Tipa foarte rau cand se enerveaza, ne bate, ne musca, ne scuipa, uneori il apuca din senin,sau cand se joaca si nu castiga el sau nu se face ce zice in momentul jocului, de cele mai multe ori pt ca nu-i dam ce vrea sau nu facem ceva cum vrea el.Mentionez ca ii place sa fie mereu primul in tot ceea ce face, si nu concepe sa piarda. Am,incercat bineinteles toate variantele, nu merge nimic. Dar nu mai stiu cum sa-l potolesc, sau il linistesc dupa o groza de rugaminti. Fac prezizarea ca si noaptea, daca se trezeste din diverse motive (este ud si vreau sa-l schimb, sau vreau sa-l acopar cu paturica lui, etc) uneori este violent. Ne loveste cu picioarele si ne spune sa plecam din camera. Nu vrea apa, nu vrea lapte, nu vrea desene, nu vrea nimic. Vrea doar sa plecam din camera. Criza poate sa-l tina 5 minute sau 30 minute.Precizez ca nu face in fiecare seara asemenea scene.
    Asa cum spuneam, cand are o criza noi plecam din camera, asa cum vrea el. Insa revenim pentru a-l supraveghea sau pentru a incerca sa-l convingem sa nu mai fie suparat. El ne goneste iarasi. Insa dupa ce plecam el incepe sa planga. Daca revenim in camera lui el plange si tipa mai tare. Noi incercam sa-l impacam cumva (luandu-l in brate, dandu-i drumul la desene, sau oferindu-i alte variante) pentru ca ne sperie starea lui . De exemplu, incerc sa evit cat mai des aceste crize. Daca ii dau cate o palma la fund sau il cert face mai urat si ma loveste si el. Am incercat sa il pedepsesc in camera la el dar tranteste, arunca tot ce prinde prin camera si este egal cu zero. Pe langa asta mai are si o energie foarte mare. Nu sta locului nici o clipa vrea sa alerge mereu. La gradinita e groaznic:nu participa la activitati, nu asculta si alearga in continuu. Daca ii captezi atentia el vrea sa termine primul dar nu conteaza daca face bine sau rau. Nu vrea sa invete poezii cantece, macar sa stea pe un scaun linistit.Mereu este in continuua miscare. Lucru care este deranjat. Se plictiseste foarte repede si mereu vrea ceva nou.Multumesc!

  33. Eli permalink

    Buna seara,

    Sofía 2 ani si 7 luni de o saptamana urla la mine, ma bate,câteodată si pe tatal ei,face crize in casa si afara. I-am explicat ca nu-i normal asa,degeaba.Azi când am vrut sa o pun in scaunul de maşina a urlat & dat in mine (motivul ca nu mai avea iaurt de baut si s-a enervat,cred eu). Cat am condus a urlat, de teama sa nu fac accident ça nu mai suportam urlatul plans,am dat muzica tare, când am ajuns acasa a continuat sa plânga pana a venit tatal ei.
    De obicei ea nu este asa,doar dc se simte rau este antipática si plangacioasa,e varsta de vina?? Mulţumesc anticipat

  34. Ioana permalink

    Bună ziua!
    Am o fetiță de aproape 7 ani, frumoasă, deșteaptă, sociabilă, cu un suflet bun și sensibil. La școală are relații bune cu colegii și doamna învățătoare o apreciază, însă acasă nu are cu cine să se joace, deoarece nu sunt copii în apropiere. A fost de câteva ori la niște fetițe, una mai mare cu 1 an decât ea și cealaltă cu 2ani, dar la un moment dat mi-a povestit că au început s-o jignească și să-i spună grasă, ba chiar au prins-o de mâini și nu au lăsat-o să vină acasă, ceea ce mi s-a părut o formă de agresiune destul de urâtă. A venit acasă tristă și mi-a povestit aceste lucruri și faptul că cele două șușoteau despre ea și au râs de ea. Nu am mai lăsat-o acolo de atunci, nici ea n-a dorit să mai meargă, dar simte nevoia să socializeze cu copiii. Nu știu ce să fac, pur și simplu. În anturajul mai sus menționat îmi este frică să o mai las, să nu pățească ceva. Vin Paștele, ar vrea să meargă după ouă, dar nu are cu cine. În vacanță se plictisește foarte tare deoarece nu are prietene.
    Poate îmi dă cineva un sfat! Mulțumesc!

  35. Buna Raluca ,Fata mea e intr o problema similara si are doar 3 ani si 5 luni, nu stiu cum sa procedez cu ea,daca sunteti din brasov cum as putea sa iau legatura cu dumneavoastra?

  36. cristina permalink

    Buna seara!As vrea sa va spun cateva cuvinte despre fetita mea de 2 ani si 10 luni prt ca imi fac griji si ma si invinovatesc ca am gresit cu ceva in educatia ei si daca pot face ceva in privinta asta…E o fata foarte desteapta desi abia acum a inceput sa spuna mai multe cuvibte sa lege cuvintele,sa faca fraze de 2-3 cuvinte,in schimb este foarte nervoasa nu numai cu noi ci si cu toata lumea,daca ma intalnesc cu o cunostiinta pe strada si o intreaba ce face ,ii raspunde urat sa o lase in pace si se incrunta si tipa la pers respectiva de imi vine sa crap de rusine,in parc impinge copii,le ia jucariile copiilor desi nu sunt ale ei si nu vrea sa le mai dea inapoi…am fost cu ea la un gratar si a inceput sa tipe la o cunostinta sa o lase in pace si arata si cu degetul ,gesticula,ca ea pleaca acasa ca s-a terminat,ce sa mai zic de circul care il face cand nu o las sa faca ce vrea.Sunt depasita de situatie,da in mamaie daca o intreaba ce face,desi o intreaba calm,ea da in ea si ii zice sa o lase in pace…ce as putea sa fac?sa ma duc cu ea la psiholog ca nu mi se pare ca se comporta cum ar trebuii…Va multumesc!

  37. Ella permalink

    Dar nu va inteleg de ce va luati copii mii dupa voi prin magazine…lasatii acasa cu parintii cu familia cu purcelul. Cei care acum au 30 de ani sau mai mult aminti-va cum erati crescuti cand erati mici tot asa crize faceati? Educatia copilului se face din prima zi de nastere..cand mama stabileste cand sa-l alapteze nu cand copilul vrea. un copil razgaiat la 3 ani este rodul educatiei unor parinti prosti si da un copil razgaiat poate fi criminalul de maine sau un posibil bolnav psihic. consider ca un copil pana la 6 ani nu are ce cauta in magazine. Cand intra la gradinita sau scoala si invata cateva notiuni sa stea cuminte sa stie cand mami nu are bani atunci putem merge in magazine..era o mama cu un razgaiat de 3 ani…fi-su a pus mana pe o bormasina ca de nu mergem cu copii in parc , mai bine prin magazine si ghiciti…a luat ma-sa bormasina ptr ca nu avea cum sa potoleasca copilul si a mai pus si alte lucruri in cos copilul…superb…. cum va cresteti copii asa ii aveti! eu astept sa vad copii distrugand farfurii prin raioane…zau asa.. de ce interzicem animalele in magazine cand am putea interzice copii razgaiati…urla unu prin magazin, hop afara cu ma-sa din magazin

    • Lid permalink

      Hai.. pe bune? Ai copil? Interzis copiiilor in magazine?? Atunci cei care sunt “rasfatati” cu acte, ahdh, autism etc. Ii excludem din societate? Ii dam inapoi la barza? Sau ce sa facem cu ei? Nu de alta dar te deranjeaza pe tine.. Am o fetita de 9 ani care este exemplu de copil,niciodata nu mi-a facut nicio problema,ba chiar ini faceam probleme ca e prea cuminte.insa nu am avut acelas noroc cu al mic de 3 si 3 luni carr este foarte “nervos” face crize in special cand vine vorba de gradinitase tranteste , tipa ,ma loveste,plange foarte tare,nu stiu cum sa gestionez merge la gradi de 3 luni au fost perioade cand a fost foarte cuminte dar de o luna refuza sa merga protesteaza de seara ca el nu vrea la gradi imi cere sa doarma la.bunici numai sa nu-l duc la.gradi desi isi doreate sa stea cu noi prefera sa stea la bunici doar sa nu merga la.gradi… am incercat sa povestim despre gradinita refuza sa vorbesca de ce face acolo,l-am pedepsit l-am.si lovit la.fund in disperare .. nu mai vrea deloc il.las urland.. La fel face si cand mergem la medic refuza sa intre in cabinet si la.fel face crize poarta ochelari si trebuie sa mergem degeaba ii explic ca nu i-se intampla.nimic ca nu reactioneaza la spusele mele… incepe ca nu vreau si nu vreau.. In rest e copil normal se joaca cu alti copii comunica..

    • TheBitch permalink

      Ella,biata de tine,tu esti rodul educatiei unor parinti prosti.

  38. Adriana buta permalink

    Va rog sa imi citiți mesajul. Am o vecină care are in copil de 2 jumate face crize incontrolabile copilul se bate se tranteste cu capul de orice si ori unde copilul face crize cu or cine nu ca ar vrea ceva sau sa fie in atentie pur si simplu il apuca din ori ce a fost cu el la pediatrie si ia spus ca e alintat dar el nou in copil alintat a rămas cu mine si se juca cu copiii mei si sri data a inceput criza va pot spune ca in momentul crezi are o putere inexplicabilă sa lovit cu capul de pardosea lam oprit sa nu se lovească apoi sa dat la Ti pat si a vomitat se extenuieaza am încercat sa il calmez dar nu am putut cu absolut nimic ce trebuie sa faca ea una spune ca nu mai poate si nu stie cum sa il controleze

  39. Daniela permalink

    Buna eu am o fetita face 4 anisori in iulie si de vreo cateva luni nu ma mai inteleg cu ea .Daca nu i se da cea ce vrea da in mine ,urla ma scuipa ,ma stramba se arunca pe jos chiar nu mai stiu ce sa ma mai fac am incercat sa o pedepsesc sai mai trag cate una la fundulet dar nimik nu sa schimbat .Merge la gradi am vorbit cu educatoarele despre ea si ele miau spus ca la gradi are un comportament destul de bun si nu face cea ce face cu mine.am ajus sa nu stiu cum sa mai procedez..Cineva mar putea ajuta si pe mine cu niste sfaturi ..va multumesc tuturor..

  40. Vaduva permalink

    Buna ziua.am si eu un baietel de 3 ani.de cand s-a nascut el…eu vorbesc si ii explic vrute si nevrute.pe langa faptul ca loveste(nu conteaza motivul…bucurie sau tristete)se agita foarte tare si chiar incepe sa planga atunci cand un alt copil tipa langa el.fetita unei prietene este mai “pusa pe sotii”.il sacaie mai tot timpul…ii vorbeste pe un ton mai ridicat si asta il irita la culme.intalnirile cu ea sunt dezastru.ma cauta tot timpul si imi baga mana in breton…asta e modul lui de a se linisti.
    Cand e in preajma altor copii mai “nazdravani”sa zic asa…e foarte agitat.la noi in casa e liniste.el asa a fost crescut.si recunosc ca nici mie nu-mi plac agitatia si sacaielile.poate i-am indus starea.el teoria o stie:”nu tipam…nu lovim,suntem calmi,asa mai sunt unii copii”.dar repet,e doar teorie.cand este fata in fata cu vreun copil…e prapad.e oare o problema de psiholog?in toamna merge la gradi si ma gansesc cum va face el fata galagiei de acolo?eu ii povestesc ca asa fac copii…il incurajez sa tipe si el atunci cand celalalt tipa ,sa se apere cumva.am nevoie de un sfat.multumesc din suflet

  41. Enuta permalink

    Buna seara! Am vazut ca la un moment dat ati spus cuiva ca dvs sunteti din Brasov dar ca daca doreste un specialist in Bucuresti, ii puteti recomanda unul pt copil. Si eu as avea nevoie va rog! Eu am un pitic de 1a6l si in urma cu 6l a inceput sa faca mai multe crize de urlat,tavalit, aruncat, lovit, muscat, acasa sau in public. Au trecut de la sine si de o luna, au revenit. Noaptea de trezeste aproape mereu plangand,uneori de cateva ori pe noapte, cateodata doar bea apa si adoarme, uneori plange si trebuie sa il iau in brate, cateocata sa stau cu el in picioare in brate. Daca nu obtine ce vrea, de cele mai multe ori face crize. Am fost in urma cu cateva luni si la psiholog dar ne-a spus ca vor trece crizele, avand in vedere ca atunci eram in perioada de intarcare. In rest, copilul este f vioi, receptiv, ba chiar ne-au spus si dr de fam, ped, pshilogul ca este f inteligent pentru varsta lui. Am citit despre pavor nocturn, tantrumuri dar as vrea sa mai consult un alt medic. Va rog sa ma ajutati cu o recomandare in acest sens. Multumesc. Adresa de email este: enutacristina84@gmail.com

  42. Ioana Maria permalink

    Buna
    Eu ma confrunt zilnic cu baietelul meu de 8 ani. Daca ii trag o palma la fund, sare la mine la gat si ma strange, alteleori ma loveste cu pumnul sau piciorul.Nu ma asculta, nu exista reguli pe care sa le respecte.
    A fost un rasfatat si inca continua sa fie rasfatat.
    Simt ca nu mai avem o relatie.Conflictele sunt zilnice.

    O mamica disperata

  43. Florina permalink

    Buna
    Si eu fac parte din categoria mamicilor disperate din cauza comportamentului copilului!
    Am o fetita de 8 ani jumate,inca de la clasa 0 am inceput sa avem mici probleme de comportament care in timp au inceput sa ne faca mari probleme la scoala.
    Mereu are treaba cu colegii,nu este atenta la ore,raspunde doamnei chiar urat uneori in ideea ca nu vrea sa participe la activitati,ba chiar isi lovea colegii! Partea cu lovitul s-a mai potolit dar continuam cu aceasta atitudine in care,nu asculta de doamna.. de mine asculta cat de cat mai mult decat ii asculta pe cei din casa, dar la fel cu cearta si scandal sau chiar cu cate o palma. Am crezut ca poate sarcina si venirea pe lume a fratiorului ei o va schimba dar deloc,cu el e foarte atenta,are grija de el cand e cazul dar cu noi e teroare!
    M-am saturat sa fiu chemata la scoala de doamna, sa ma cert cu ea in oras sau acasa ca nu ma asculta.. simt ca rabdarea mea a ajuns la final,cu toate pedepsele,cearta si cu palmele de rigoare!
    Un pic de ajutor,un sfat ceva va rog,rabdarea s-a cam terminat de mult!

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.