Skip to content

Psiholog pentru copii

by Raluca Drăghici on 8 ianuarie, 2011

Raluca VasiliuCand ma intalnesc cu cineva si ii spun ca sunt psiholog pentru copii, obtin doua tipuri de reactii: prima este de sincera uimire: dar ce, copiii au probleme? urmata de intrebarea la fel de sincera: pai si ce fel de probleme pot sa aiba copiii?

Cealalta reactie este insa opusa, si vine mai ales din partea tinerelor mame, care ma privesc deodata cu mare interes, si de obicei urmeaza o discutie destul de lunga in care sunt rugata cu multa incredere sa le spun de ce face copilul lor anume lucru si ce anume e cel mai bine sa faca ele?

Cum cel de-al doilea tip de reactie este tot mai frecvent, pentru ca si interesul parintilor fata de copii a crescut, am creat acest spatiu virtual in care putem discuta despre copii din perspectiva psihologica. Cum subiecul este vast, l-am impartit in mai multe categorii:

  • Parintii curiosi daca copilul lui este normal din punct de vedere al dezvoltarii, pot gasi in categoria Copilaria pas cu pas informatii referitoare la etape de dezvoltare ale copilului, specificul fiecarei etape, ce este normal si  ce este patologic la copil, si in general aspecte teoretice referitoare la copil.
  • Categoria Copilul in familia lui contine informatii care ne ajuta sa intelegem copilul dintr-o perspectiva mai larga, avand in vedere ca el este oglinda fidela (poate chiar exagerata) a familiei in care traieste.
  • In spatiul cu  Printi,  Zane si Bau Bau, facem o incursiune in felul in care vad copiii lumea, pentru ca desi toti am fost copii, totusi am uitat cum era cand credeam in Bau Bau, Mos Craciun, sau cum ne simteam cand ramaneam pe intuneric.
  • Ca sa nu cadem in capcana de a vorbi numai teoretic, cred ca este important sa discutam pe marginea unor Studii de caz (in care identitatea copiilor este protejata, bineinteles).
  • Pentru parintii pragmatici si dornici de a invata jocuri si metode concrete de a-si cunoaste copilul, precum si modalitati practice de a-i intelege, exista categoria Ora de joaca
  • Locul rezervat strict parintilor, in care se discuta despre ce inseamna si cum se simte rolul de parinte  se numeste Cafeneaua parintilor, iar accesul copiilor este strict interzis.

Asadar vrei sa stii ce fel de probleme au copiii? Sau de ce face copilul tau anumite lucruri? Oricare ar fi motivul pentru care esti aici, te poftesc sa intri, insa lasa-ti la intrare hainele, daca sunt prea scortoase, ca sa nu te incomodeze atunci cand te apleci pana ajungi la nivelul copilului. Si da-ti voie sa fii curios, deschis si creativ, ca sa gasesti ceea ce cauti!

Articol din categoria:Cafeneaua părinților
98 Comments
  1. Ramona permalink

    Buna seara,imi cer scuze am si eu o intrebare daca se poate, am un copil de 2 ani si 7 luni si are niste iesiri f suspecte,as dori sa stiu daca va pot contacta la un numar de telefon in vederea unor consultatii.Va multumesc f mult

  2. Varga adriana permalink

    Buna ziua.Am si eu o rugaminte la dumneavoastra, sunt din Brasov si am o fetita de 4 ani si zece luni, merge la gradinita, doreste sa mearga dar nu vrea sa vorbeasca si sa se joace cu nimeni.Acasa vorbeste foarte mult este un copil normal. Cum o pot ajuta cu gradinita? Daca se poate as dori sa va contactez pentu consultatii. Va multumesc.

    • Buna Adriana, o sa iti trimit un mail cu datele mele de contact

      • Iulia permalink

        Bună ziua! În primul rand vreau sa va felicit pentru tot ceea ce faceți. Sa aveți parte numai de reușite. Acum vreau sa va cer și eu sfatul în legătură cu fetița mea de 16 luni. Noi (soțul, eu și cea mica) locuim în străinătate deci ne ocupam singuri de creștere și educație, în special eu ca stau non stop cu fetița. Știu ca fiecare copil este unic în felul lui dar nu înțeleg de ce al nostru este foarte agitat, plângăcios mai ales în public. Efectiv ne este frica sa ieșim cu ea pentru ca începe sa nu aibă stare, sa plângă, sa ne strige neîncetat când pe unul când pe celălalt. Am tot sperat de când s a născut ca o sa se schimbe, ca o sa crească dar nimic. Este foarte atașată de mine, dacă plec pana la bucătărie deja începe sa mă strige și sa mă caute. Intenționez sa o duc la creșă cu gândul ca se mai temperează. Nu socializează foarte mult cu adulții, în schimb îi plac mult copiii. As dori sa mă sfătuiți ce sa fac, cum sa mă comport pentru ca avem nevoie de un respiro. În rest este un copil ascultător pentru vârsta sa, cu o personalitate puternica. Va mulțumesc frumos!

  3. TINA permalink

    Buna seara , va rog , daca se poate un nr de tel sau o adresa unde sa va contactez , am un baietel de 1 an si 9 luni care plange foarte mult daca plec de langa el , iar de cand l-am dus la cresa ,6 zile , plansul e mai frecvent si cred ca e speriat foarte rau . am incercat sa il duc la cresa treptat , program scurt de la 8 la 12.30 pentru al obisnui cu perioada cand voi fi nevoita sa ma intorc la munca in ianuarie dar schimbarile sunt prea mari si nu stiu daca e normal sau va trebui sa gasesc o alta solutie , nu stiu ce e mai bine pentru el. am nevoie de parerea unui specialist pentru a lua decizia cea mai buna .

    va multumesc

    • Din ce imi spui, baiatul inca este in perioada de acomodare la cresa, si este normal ca el sa fie speriat si sa planga. Varsta de 2 ani este cea mai critica varsta in ceea ce priveste separarea copilului de parinti, adica ii este cel mai teama sa nu isi piarda parintii, si copilul are manifestarile cele mai puternice la plecarea ta. Cam in 2 saptamani, ar fi normal sa inceapa sa se adapteze. Daca trec mai mult de 3 saptamani si nu se amelioreaza, eu deabia atunci spun ca ar fi normal sa te ingrijorezi. Imi imaginez cat iti este de greu sa il lasi acolo stiind ca plange si ca sufera, insa este o perioada prin care trec toti copiii, si daca nu faci lucrurile contraindicate pe care le-am scris mai sus, ar trebui sa fie ok. Succes si pastram legatura!

    • Acum am observat ca discutia noastra este in alta pagina decat credeam. Articolul la care am facut referire in comentariul anterior (cu lucrurile mentionate „mai sus”) este aici: Copilul tau plange cand pleci?

  4. Simona permalink

    Buna ziua.Avem un baietel de 6 ani si am dori daca se poate sa va contactam la un numar de telefon in vederea unor consultatii.Va multumim.

  5. Paun Cristina permalink

    Buna ziua.
    Am o fetita de 3 ani si 2 luni cu multiple probleme de comportament si cu tulburari alimentare si as dori datele dvs. de contact pentru o ulterioara colaborare.
    Va multumesc.

  6. Olga permalink

    Buna ziua,
    Am un baiat de 2 ani si 5 luni. De cateva saptamani trece printr-o perioada foarte ciudata, nu mai vrea la gradinita (am si renuntat sa-l duc, desi a frecventat-o aprox un an), in fiecare zi am parte de crize pe care nu le inteleg si nu reusesc sa le controlez. Ar fi mai multe de povestit, undeva s-a produs un clic, iar acum este foarte speriat. Cum am putea colabora? Am urgenta nevoie de ajutor. Va multumesc!

  7. anca permalink

    Buna ziua,

    Am o fetita de 2 ani jumatate , uneori are un comportament care ma face sa cred ca poate ceva ar fi in neregula cu ea;de cand era mai mica(sub 1 an), daca cineva strain se apropie sa o intrebe ce face sau cum o cheama, reactioneaza f urat, in sensul ca tipa, se stramba sau vrea sa loveasca persoana respectiva.Precizez ca merge la cresa de 1 an si acolo mi s-a spus ca este vesela, socializeaza, doar ca uneori , fata de ceilalti copii, este mai serioasa.Este oare normal, are un temperament aparte?

    • Buna Anca, din ce imi spui tu imi este greu sa imi fac o parere clara despre fetita ta. Chiar daca la varste mici copiii au o teama normala fata de straini, totusi nu prea se intampla sa ii loveasca. Cat de des se intampla asta? Sunt anumite persoane cu care este mai agresiva, sau indiferent cine e se manifesta la fel? Se poarta asa doar cand esti tu de fata sau si atunci cand este cu altcineva? Despre temperament, am scris un articol aici: https://www.psihologpentrucopii.ro/2011/02/temperamentul-copiilor-informatii-pentru-parinti/ Daca ar fi avut un temperament mai impulsiv, s-ar fi manifestat la fel si acasa si la cresa, si oriunde, nu numai cu cei straini. Daca vrei, spune-mi mai multe despre ea pe pagina articolului referitoare la temepramentul copiilor, pentru ca aici sunt discutii mai generale.

  8. Birjoveanu Adrian permalink

    Impresionant ! O viata dedicata studiului si mai ales partii mai putin vazute a oamenilor! Totusi o intrebare ma framanta ; Daca ai copii ?Si cati frati ai avut?Te intreb pentru ca ar urma o intrebare legata de copii si o boala despre care medicii nu stiu prea multe !

    • Sunt curioasa despre ce boala vrei sa imi spui. Nu am copii inca, si mai am o sora mai mare.

      • Birjoveanu Adrian permalink

        Medicii ii spun pasmul hohotului de plans! Unii medicii NPI trateaza acest spasm ca pe o boala similara epilepsiei cu medicatia de rigoare. Altii o ignora pur si simplu punand totul pe faptul ca respectivul copil e un alintat si mai bine ar fi doua palme la fundulet!Psihologii si psihopedagogii vobesc din carti (pana acum)fara sa fi vazut un copil ramas fara rasuflare in bratele mamei disperate .Poate ca apare acesta criza in preajma mamei sau a persoanelor cu un comportament mai protector si autoritar sau atunci cand apare o frustare dar am vazut pe viu o astfel de criza si doar respiratia gura la gura a readus micuta fiinta la viata!Si insotitorul copilului nu era deloc o persoana colerica!Un flegmatic ,melancolic ! De fapt caut un raspuns de la cineva care a trait o astfel de situatie implicat emotional fiind,medic sau psiholog . Ce urmari poate avea in dezvoltarea copilului emotional afectiva?

        • Din pacate (sau din fericire) nu am avut ocazia sa vad un asemenea bebelus, si stiu doar informatii despre el din carti, probabil ca si tine. Din ce am citit, exista 2 tipuri de spasm al hohotului de plans, forma albastra si forma palida. Nici una dintre ele nu se asociaza cu epilepsia, si nici nu are urmari pe termen lung pe plan emotional sau fizic. Ele sunt intr-adevar spectaculoase si dramatice, insa, spun studiile, copilul isi revine spontan dupa aproximativ un minut, chit ca lesina si ca pare mort. De obicei se intalnesc in prezenta aceleiasi persoane. Nu este vorba despre faptul ca copilul e rasfatat sau mama e colerica.
          Se pare insa ca totusi, avand in vedere ca spasmele se intampla mai ales in prezenta aceleiasi persoane, de obicei a mamei, este vorba despre o mica dereglare a relatiei intre cei doi: mama, temandu-se sa nu se mai intample un spasm al hohotului de plans, este foarte grijulie, hiperprotectoare, si din cauza ca este la randul ei ingrozita si speriata, ii transmite aceasta neliniste si copilului. In ceea ce priveste copilul, el invata ca acest spasm o face pe mama sa fie aproape de el.
          Solutia ar fi ca mamele sa poata sa isi exprime aceasta frica intr-un cadru psihoterapeutic, sa se elibereze de ea, si atunci si crizele copilului se vor reduce. Crizele devin din ce in ce mai rare, si apoi dispar, pana la 3 ani.
          Sper ca intelegi ca nu vreau sa spun ca micutul nu sufera,ca se preface sau ca este rasfatat, pentru ca suferinta lui este mare (uneori a parintilor este si mai mare). Tot ce incerc sa spun este ca nu este nici o cauza organica pentru el, si ca daca se schimba relatia intre mama si copil, aceste spasme dispar. Cred ca in acest caz un psiholog clinician poate fi de mare ajutor pentru mama si copil.

          • Mirela permalink

            Domnule Birjoveanu Adrian, eu am fost un copil care a avut spasmul hohotului de plans, forma albastra. In cazul meu, s-a manifestat in preajma varstei de 3-4 ani cu episoade bruste de sincopa, in puseu de plans. Medical, eu cred ca e un efect al hiperventilatiei,”spasmul hohotului de plans” nefiind prezentat ca patologie de sine statoare. Din ce imi aduc aminte, la un moment dat foloseam asta si ca un soi de santaj, stiam ca daca ma supara ceva, o sa plang intr-atat de tare si-o sa lesin si cand ma trezesc, mama speriata imi va implini dorinta. In cazul meu, s-a remis spontan. Coincidenta sau nu, mama spune ca remiterea a avut loc o data cu un moment in care mi-a explicat ca „mama poate sa moara de sperietura, daca mai faci asa”. Tin sa mentionez ca, in cazul meu, sincopele se intamplau mai ales in preajma mamei. Cred ca o singura data s-a intamplat la joaca. Sper sa va ajute experienta mea

  9. alina permalink

    Buna ziua. Am o mare rugaminte la dvs. Se poate sa imi trimiteti va rog mult datele dvs. de contact? Am o fetita de 4 ani si jumatate si as dori sa discut cu dvs. anumite aspecte despre dezvoltarea ei emotionala. Va multumesc foarte mult anticipat! Astept raspunsul dvs. Numai bine!

  10. pana paul permalink

    Buna ziua,

    am un copil superb de 4 ani si 8 luni, cred ca as avea nevoie de un „suport” pt a putea fi un parinte bun. Lumea noastra a adultilor este cam diferita de cea a copiilor si de aici pot aparea anumite „discrepante”. As dori, daca se poate sa ne putem intalnii ( parintii + copilul ) si sa ne indrumati intr-o directie buna.

    Multumesc

  11. TINA permalink

    buna seara.
    multumesc din suflet pentru sfaturile primite si pentru felul in care va purtati cu acesti minunati copii .

  12. iulia permalink

    Buna ziua,
    Avem o fetita de 3 ani si 2 luni foarte sociabila pe care am insris-o la gradinita la program lung si in prima saptamana si jumatate a fost foarte ok, dupa care lucrurile au inceput sa se deterioreze (pipi noaptea in pat, cosmaruri, refuz de a mai merge la gradinita, nu mai stabileste contacte cu alti copii). Exista la gradinita o fetita care o timoreaza in mod constant. As vrea sa stiu cum trebuie sa procedez. Imi puteti trimite datele de contact pentru a stabili o consultatie? Multumesc anticipat.

  13. Cristian permalink

    Buna seara.

    Trimite-mi si mie te rog datele de contact. Am nevoie de ajutor pentru a ma intelege mai bine cu fratele meu mai mic.

    Multumesc.

  14. mihaela permalink

    Fetita mea de 7 ani spune tuturor ca este indragostita de un coleg. Am incercat sa o intreb ce intelege ea prin dragoste, dar a inceput sa planga. (nu am certat-o şi nici nu am ridicat tonul. Era o discutie prietenească). Nu stiu cum sa privesc aceasta „problema”, pentru ca este la scoala şi nu aş vrea sa aiba probleme. Este un copil foarte cuminte şi ascultator, astfel că nu aş dori sa iau masuri drastice, gen „nu ai voie”. As dori sa îi explic pe înţelesul ei, mai ales că îmi împărtăşeşte gândurile ei, astfel că daca as fi mai dura, ma gândesc să o voi indeprata de mine, ceea ce nu vreau sa sa intample. Aveti un sfat pentru mine? Multumesc.

    • Atractiile reciproce intre copii sunt firesti. Cu siguranta ca ea prin faptul ca este indragostita nu se refera la ceva de natura sexuala, asa ca nu cred ca este potrivit ca pornind de la aceasta marturisire sa incepeti o discutie legata de sexualitate. Eu pur si simplu i-as asculta marturisirile fara sa intervin in vreun fel, pentru ca este clar ca indragostirea la aceasta varsta inseamna ca vrea sa se joace impreuna, sa fie confidenti, sa isi vorbeasca. Daca va temeti ca s-ar putea intampla mai mult, ii puteti spune ca poate fi indragostita insa nu are voie sa il sarute (si sa va ganditi daca e ok pentru dvs sa il tina de mana). A fi indragostit este un sentiment foarte frumos si din experienta cu altii copii stiu ca poate fi experimentat la orice varsta, fara sa „degenereze” in jocuri sexuale.

  15. mihaela permalink

    Nu m-am gandit la ceva sexual, m-am gandit doar ca e putin cam prea devreme sa spuna ca este „indragostita”. Inca, cred eu, e prea devreme pentru o discutie pe teme legate de sexualitate. Poate gresesc, insa vreau sa nu grabesc lucrurile.
    Nu sunt la prima discutie de acest gen, a mai fost „indragostita” si, nedandu/i atentie, a trecut, dar acum e putin cam prea des, zic eu, si de o perioada putin mai lunga decat pana acum. Poate e ceva normal, insa vorbind cu invatatoarea, m/a pus pe ganduri.
    Nu face nici un gest care ar putea fi interpretat altfel decat o copilarie, insa… nu stiu de ce am simtit nevoia sa vorbesc si cu altcineva.
    Multumesc pentru opinie.

    • Da, „marea discutie”este ok sa inceapa cam in momentul intrarii in pubertate. Pana atunci nu cred ca are rost sa aduceti discutia in aceasta zona. Sper ca totusi sa nu va faceti prea multe griji legate de „indragostelile” fetei dumneavoastra. Eu le privesc mai degraba ca pe niste lucruri nostime

  16. Stefan Mihaela permalink

    Buna ziua, numele meu este Stefan Mihaela si locuiesc in Pitesti. Sunt mama unei fetite de 4 ani, care, in urma cu un an si jumatate a fost diagnosticata cu: Tulburare pervaziva de dezvoltare si Intarziere mintala si de limbaj usoara. De o luna de cand merge la gradinita, nu a reusit sa socializeze cu copiii, se teme de ei. Problemele pe care le are au fost observate si de catre consilierul psihologic de la gradinita care m-a sfatuit sa merg cu fetita la un psiholog clinician pentru a-i fi facuta o evaluare psihologica si pentru a incepe o serie de terapii pentru dezvoltarea limbajului, a motricitatii, etc. Va rog din tot sufletul daca puteti sa-mi recomandati pe cineva,ori aici la Pitesti ori la Bucuresti pentru ca, va rog sa ma credeti,nu stiu la cine sa apelez. Tot cautand pe internet am gasit site-ul dvs. si m-am hotarat sa va scriu in speranta ca ma puteti ajuta.
    Va multumesc din inima si astept un raspuns din partea dumneavoastra.

  17. Mihaela permalink

    Buna Raluca, as dori numarul tau pentru a vorbi despre o campanie initiata de Ministerul Muncii prin care mamele sunt indrumate sa nu renunte la cariera lor de dragul copilului. Multumesc!

    • Buna, o sa iti trimit numarul de telefon prin email 🙂

      • Te rog sa imi mai scrii odata adresa de mail, pentru ca imi arata ca cea de pe care ai trimis comentariul, cojcoarium@ymail.com este invalida. Mersi! 🙂

        • mihaela permalink

          buna.am o fetita de 8 ani jumate si cred ca are atacuri de panica si va dau cateva exemple .ajungand o data acasa telecomanda de la poarta nu mai mergea si a inceput sa planga.la mall am stat mai tarziu si la plecare usa pe care intraseram era inchisa a inceput sa planga spunand „ce ne facem noi ca am ramas aici”. Se trezeste plangand si daca intervin sa o linistesc reactioneaza violent, fuge prin casa sa o las,parca as vrea sa-i fac ceva rau. Ce pot face unde ma indreptati sa merg?

          • Buna ziua, nu este obligatoriu ca aceste momente sa fie neaparat un atac de panica, insa e posibil ca ea sa fie foarte sensibila si sa aiba ceva suferinte emotionale. Cred ca totusi este bine sa mergeti cu ea la un psiholog. Spuneti-mi din ce oras sunteti si in masura in care voi putea va voi recomanda pe cineva.

  18. miron carmen permalink

    copilul meu are a d h d si as vrea sa ne ajutati daca se poate.

  19. mirela permalink

    Buna, am o fetita de 2 ani si 4 luni. De 6 luni merge la camin, problema e ca nu vrea sa comunice deloc cu copiii sau cu doamnele. II place acolo, merge cu drag, dar toata ziua sta pe canapea si se joaca singura. Se uita la ei, ii urmareste, mananca cu ei, doarme, participa la activitati, dar nu vb. Precizez ca este cea mai mica din grupa. Acasa este f vorbareata, e un copil absolut normal. Cum ar tb sa procedez?
    Multumesc

    • Buna ziua,
      Problemele de vorbire pot ascunde in spatele lor probleme mai serioase, si de aceea va recomand mai intai sa mergeti cu ea la un specialist (psiholog sau psihiatru) ca sa vada daca totul e ok cu fetita. Apoi, daca ei spun ca e ok, trebuie sa vorbiti cu doamnele sa inceapa cu ea un program de stimulare a vorbirii. Dar mai intai mergeti cu ea la un consult.

  20. elena permalink

    buna ziua,am o fetita de 4 ani si 6luni noi locuim in strainatate si merge la scoala aici educatoarea imi zice ca vede unele comportari la fetita care i se par ciudate o vede pe fetita prea inceata, prea lenta,tot timpul imi zice ca sant unele lucruri pe care nu le intelege cum ar fi ultima oara a intrebat-o ce vrea sa se faca cand o sa fie mare si ea a raspuns ca vrea sa se faca cocodril acuma nu stiu daca este din cauza limbii findca noi acasa vb cu ea in romana si la scoala se vb in alta limba si poate face o confuzie si nu intelege bine ce i se spune la scoala asta nu ar fi grav dar cel mai grav este ca a povestit la o profesoara ca tatal ei este mort si are o imaginatie asa numai cu monstrii politie pistoale nu stiu ce se intampla cu ea daca puteti sa ma ajutati ,multumesc.

    • Buna ziua, sa inteleg ca fetita are 3 tipuri de comportamente problmatice: 1. este neatenta si nu indeplineste sarcinile de lucru, 2. uneori minte 3. uneori raspunsurile sunt bizare, nepotrivite. Nu stiu daca este o problema principala care le determina si pe celelalte sau sunt toate semnele unei alte probleme, sau pur si simplu este vorba de o mica inadaptare. Ca sa fiti linistita, cred ca ar fi important sa mergeti cu ea la un psiholog. Dupa ce o observa el poate sa isi dea seama cat sunt de pronuntate aceste comportamente si mai ales daca nu este vorba despre ceva mai grav.

  21. mihaela permalink

    Buna ziua,
    Am o fetita de 2 ani si 3 luni care are o problema pe care nu stiu cum sa tratez, de aceea va cer ajutorul. Fiica mea cand vede pe cineva dezbracat(fara tricou) incepe sa se agite si sa spuna nu buba mami,nu bubita. Presupun ca are aceasta problema cam de o luna si jumatate,de cand a fost diagnosticata cu megadolicocolon,si timp de o saptamana i s-au facut clisme dimineata si seara. Nu stiu cum si de ce a inceput sa asocieze persoanele dezbracate cu o oarecare buba.Prin persoane dezbracate ma refer in special la noi parintii,mai mult la tata decat la mine.
    este un copil foarte destept,socializeaza,ii plac copiii.
    Nu se uita singura la Tv,decat in prezenta noastra si numai la desene animate.
    Anul trecut am fost la mare si nu am avut problema aceasta.
    As vrea sa subliniez faptul ca nu se pune problema de vreun abuz sub nicio forma.
    Va multumesc.

    • Buna ziua, La aceasta varsta copiii mai fac anumite asocieri ciudate intre evenimentele neplacute si diferite situatii. Ati pus-o sa va arate unde este bubita sau ce reprezinta? intrebati-o: ce bubita? unde? arata ce bubita. Poate va arata ce anume exact o sperie, sau ce o face sa se duca cu gandul la acele clisme.
      Apoi, trebuie sa vedem daca chiar este o reactie de spaima sau este totusi la limita normala. Spuneti-mi va rog cat de puternice sunt reactiile ei? Cat dureaza? Pare cu adevarat speriata/deranjata cand vede pe cineva dezbracat? In functie de cat de intensa este reactia ei vom vedea ce e de facut.

  22. florina permalink

    am si eu o problema si sper sa ma ajutati . as dori un nr. de telefon sau adresa din pitesti. multumesc si sper sa ne putem vedea.

  23. Claudia permalink

    Buna ziua,

    Am un baietel de 8 ani, in clasa a -2-a care nu exceleaza la scoala. In primul an am pus acest lucru pe seama bonei care ii facea temele. In aceasta vara am lucrat personal foarte mult cu el si am observat ca are tendinta de a citi de la dreapta la stanga, ca retine cu usurinta anumite lucruri care il intereseaza si ca la o poezie se chinuie chiar si o saptamana. Am mers cu el la neurolog care a pus diagnostic de CES, psihiatru a spus ca are ADHD, logopedul ne-a spus ca are rotacism iar psihologul i-a facut testari bateria nepsi in 3 sedinte de cate 30 min in care el stia ca merge sase joace, unde rezultatul a fost un iq=94. Sincer nu stiu ce ar trebui sa fac mai departe.

    • Buna ziua, sa inteleg ca baietelul are 2 tipuri de probleme:
      – un oarecare deficit intelectual, destul de mic totusi,pentru ca un IQ de 94 este doar putin sub medie (de obicei el este intre 100 si 110). De asemenea, ca sa ne dam seama daca are si probleme de atentie sau memorie, conteaza foarte mult si alte rezultate de la bateria Nepsi (memoria, atentia, limbajul, dezvoltarea motorie si orientarea spatiala). Bateria de teste este buna si de obicei depisteaza unde apar problemele de invatare, asadar cred ca e bine sa discutati mai in detaliu rezultatele, cu psihologul care l-a evaluat. De obicei, pentru mici probleme intelectuale, este suficient sa il supravegheati si stimulati mereu sa invete, adica sa stati dupa el la teme.
      – a doua problema se refera la ADHD. Ideea e ca din testul Nepsi ar trebui sa reiasa daca are un deficit de atentie, si cat e de pronuntat. In cazul in care este o forma mai dificila, este indicat sa mergeti la psiholog. Altfel, sunt diferite metode pe care le puteti invata ca sa colaborati mai bine cu el si sa il ajutati sa isi depaseasca problema.
      Asadar, va sugerez sa mai mergeti o data la psihologul care i-a aplicat bateria Nepsy, si sa ii cereti un raport mai detaliat. Sa intrebati daca a reiesit ca are o problema de atentie, si daca are, sa va spuna cum se lucreaza cu copiii cu ADHD, sau sa inceapa o consiliere cu el.

  24. buna ziua, vi le voi trimite pe mail. Sunteti din Brasov, da?

  25. vasile dana permalink

    Buna ziua. De aproximativ o luna,fetita mea de 2 ani si 9 luni refuza sa mai mearga cu masina. Este de-a dreptul ingrozita doar cand aude ca trebuie sa mergem undeva. Iar cand o oblig sau ii explic ca nu avem de ales si ca trebuie sa urcam in masina, se impotriveste ,plange, pe drum este permanent crispata, incordata, ajungand chiar sa tremure. Chiar si atunci cand suntem acasa, in cursul zilei ,spune din senin: ,, nu mai mergem cu masina neagra”, si pana nu ii confirm acest lucru, nu se linisteste. Mi se pare foarte ciudat ,deoarece pana acum ceva timp era foarte incantata de gandul de a se plimba cu masina. Totul a inceput acum o luna, cand ne intorceam seara tarziu ,cu masina ,de la tara. Era intuneric si tot drumul a plans strident. De atunci a inceput teamade ,, masina neagra”,pe care o asociaza cu ceva urat.Chiar si cand mergem pe strada sau inainte sa plecam din casa vrea sa se asigure ca nu vom merge cu masina. Nu am vrut sa o fortez, intrucat fiind bolnavioara inca de la nastere am frecventat foarte mult spitalele, medicii, salvarile,etc si la fel facea doar cand auzea sirena salvarii sau vedea vreun medic. Sunt disperata deoarece suntem nevoiti sa ne deplasam des cu masina, nu vrem sa o traumatizam, dar nici nu stim cum sa procedam. Va rog din suflet sa ne ajutati. Va multumim.

    • Buna ziua, probabil ca in mintea ei masina are legatura cu starea de rau, adica tot cu doctorii, spitalele, etc. La varsta asta este greu sa inteleaga ca teama ei nu are temei. Cred ca cea mai buna cale este sa o re-obisnuiti treptat cu masina. De exemplu, incepeti prin a-i cumpara o masina neagra, cu care sa se joace. Apoi apropiat-va de masina reala dar fara sa mergeti cu ea. Doar sa o atinga si sa stea langa ea. Daca se sperie foarte tare linistiti-o, si apoi iar sa va apropiati de ea. Apoi doar sa se suie in ea, si sa va jucati in ea, fara sa plecati, pana cand face asta fara o teama excesiva. Asadar, ideea e sa faceti toti pasii treptat, sao linistiti cand frica ei iese de sub control si sa nu cedati cu re-obisnuirea. Procedura de re-obisnuire e ceva mai complexa, aici v-am explicat doar cateva idei cheie.

  26. vasile dana permalink

    Buna ziua. Fetita mea de 3 ani vorbeste despre ea la persoana a III-a. ,,Fetita vrea, Antonia face,zice”. Cum pot proceda sa o determin sa nu mai faca referire la propria persoana la persoana a III-a? Va multumesc.

  27. vasile dana permalink

    Fetita mea de 3 ani vorbeste despre ea la persoana a III-a. ,,Fetita vrea, Antonia face,zice”. Cum pot proceda sa o determin sa nu mai faca referire la propria persoana la persoana a III-a? Va multumesc.

    • buna ziua, aceasta este o etapa fireasca, prin care trec toti copiii in formarea eului. tot ce trebuie sa faceti este sa asteptati sa treaca de la sine, si sa va bucurati ca este o fetita normala 🙂

  28. monica permalink

    Buna ziua,

    Va cer sfatul in legatura cu fetita mea de 11 ani care este in prezent la inceput de clasa a 5-a.
    Problema cu care ma confrunt este izolarea ei de catre colegii de clasa, mai ales de catre fete.
    In anii anteriori am avut aceeasi problema, am discutat cu invatatoarea, lucrurile s-au ameliorat partial, acum la inceput de clasa a 5-a nemaifiind o supraveghere permanenta si a alta libertate, lucrurile revin.
    Problemele sunt:
    – nu este salutata sau nu i se raspunde la salut
    – nu este primita in jocuri
    – daca se serbeaza zile de nastere la majoritatea nu este invitata (o invita mai mult baietii care nu au nimic contra ei) celelalte fete ii flutura invitatia primita in fata spunandu-i A tu esti singura care nu a primit invitatie
    – anul acesta au venit copii noi in clasa, am incurajat-o sa se imprieteneasca cu copiii noi dar colegele vechi atrag copiii noi in grup lasand-o in continuare singura.

    Nu stiu cum sa procedez sa discut cu diriginta, copiii, parintii copiilor….

    Va multumesc pentru orice sfat.

    • Buna seara, trebuie neaparat sa o ajutati, pentru ca, la varsta ei, respingerea colegilor este resimtita foarte dureros. Trebuie sa vorbiti cu diriginta si cu consilierul scolar, pentru ca impreuna vor gasi solutii atat de a o integra dar si de a-i repara imaginea in fata clasei. Daca nu reusiti nicicum sa le sensibilizati la problema fetitei atunci puteti lua in considerare chiar varianta de a o muta intr-un colectiv nou, in care sa aiba sansa de a-si face prieteni.

  29. Anca permalink

    Buna seara. Nu gasesc date de contact. Am nevoie de ajutor pentru fetita mea de 10 ani. Sunteti din Bucuresti?

    • Buna seara, sunt din Brasov. In Bucuresti va pot recomanda pe cineva: se numeste Marina Badea si este psiholog pentru copii cu multa experienta. Va voi trimite numarul de telefon pe mail.

  30. Marina Alina permalink

    Buna ziua,

    Va rog sa ma ajutati cu un sfat in legatura cu o problema.Fetita mea de 10 ani ,a intrat in cl a 5 a si a dat de o colega (..cu care de altfel s-a imprietenit!) care mereu se supara pe ea ptr orice,este vulgara,agresiva,o jigneste pe fetita mea,e mereu pe facebook,…iar fetita mea sufera.Cum sa o ajut sa treaca peste si sa o fac sa se fereasca de ea si sa se indrepte spre alte fete din clasa care sunt foarte ok.Ea este un copil vesel,sociabil si ma doare cand sufera ptr o fetita care o calca in picioare.
    I-am explicat ca nu e normal comportamentul fetei,este agresiva,vulgara,..nu merita asemenea prietene.

    Multumesc frumos!
    Cu respect,

    Alina Marina

    • Buna ziua, inteleg preocuparea dvs. si este intr-adevar o situatie ingrijoratoare. Sa inteleg ca deja i-ati spus fetitei dvs. ca acea fata nu este o prietena buna, si deja i-ati recomandat sa gaseasca si alte prietene. Cel mai bine ar fi ca fetita dvs. sa isi gaseasca alte prietene, si cu aceasta ocazie s-ar indeparta automat de ea. Daca fetita tot doreste sa ramana prietena cu ea, poate ar fi bine sa o ajutati sa isi construiasca strategii de a se „imuniza” la abuzurile prietenei ei: fie sa ii spuna direct ca se simte deranjata cand ea o jigneste, fie sa ii puna niste limite, fie sa aiba anumiti aliati, care sa o sustina. Daca cumva fetita dvs. vrea sa intrerupa prietenia cu aceasta fata dar nu stie cum sa o faca, invatati-o cum sa ii explice celeilalte fete de ce nu mai vrea sa o aiba prin preajma.
      Si, daca vi se pare ca aceasta prietena a fetei dvs. incalca anumite limite si o hartuieste sau o agreseaza, trebuie sa va implicati dvs., printr-o discutie cu invatatoarea sau cu mama acestei fete.
      Sper ca lucrurile sa se schimbe usor si ca fetita dvs. sa gaseasca o cale de a se descurca cu astfel de copii.

  31. Tatiana permalink

    Buna seara,am si eu o problema pe care nu stiu cum sa o mai rezolv.Am un baietel de 4 ani si 8 luni care nu ma asculta nici acasa dar nici la gradinita.De cate ori este pus sa faca ceva el zici ca nu face,nu este atent,raspunde,am tot stat de vorba cu el i-am explicat ca nu este bine ceea ce face.Mai nou nu vrea sa mai mearga acasa daca nu i se fac poftele,adica daca nu i se ia ce cere.L-am pedepsit,i-am luat jucariile,nu l-am mai lasat la desene dar fara niciun rezultat.el nu vrea decat sa se joace,nu stiu cum sa mai procedez cu el.Va rog dati-mi un sfat ce trebuie sa fac.Va multumesc.O seara placuta.

    • Buna seara, Sincer nu exista un singur sfat care sa functioneze,si probabil si dvs. v-ati dat seama, din moment ce ati incercat aproape orice si nu pare sa dea rezultate. Pana nu intelegem care sunt motivele din spatele comportamentelor lui problematice nu putem sti ce anume sa schimbam. Asadar, avand in vedere ca sunteti ingrijorata pentru el, va sugerez sa mergeti cu el la un psiholog si sa urmati o consiliere psihologica cu el.

    • Iulia permalink

      Raman socata! Doamna psiholog, nu ati spus cel mai important si urgent lucru de spus acestui parinte! Pedeapsa este interzisa! Pedeapsa este un abuz asupra copilului la fel ca atunci cand pedepsesti un adult! Acest parinte este abuziv si daca descrie acest abuz asupra copilului sau fara sa isi dea seama ca il abuzeaza este clar ca parintele abuzator are nevoie de psiholog sa isi rezolve propriile probleme si sa invete sa relationeze corect. Copilul fiind mic daca va beneficia de un comportament fara abuz din partea parintilor cel mai probabil se va reface. Copilul daca va ramane cu traume atunci va avea nevoie si el de terapie pt vindecarea lor. Nu copilul greseste ci parintele. Copiii se nasc perfecti. Cum sa ii iei copilului jucariile? Pt copil jucariile sunt mai mult decat hrana si apa. Copilul prin jucarii invata sa relationeze, invata sa isi exprime emotiile, jucariile il ajuta sa se dezvolte senzorial si in multe alte directii. Parinte abuziv! Pedeapsa este un abuz asupra oricareii fiinte!

  32. simo permalink

    Buna ziua. Am si eu o intrebare si poate ma lamuriti sau ma indrumati

  33. ionela permalink

    Buna seara raluca am si eu o intrebare copilu meu a ramas singur in lift pentru nici 3 minute dar sa seriat foarte mult avea lumina in lift dar nu se deschidea si atunci sa speriat ce imi consili sa fac ca saracutu cand ma uit la el imi vine sa plang nu stiu ce trebuie sa fac.

    • De cat timp s-a intamplat asta? De atunci are si probleme de somn sau si-a pierdut apetitul de a manca? Daca e asa de grav, poate ai putea sa il duci o sedinta la psiholog. Altfel, poti sa il ajuti sa isi exprime emotiile traite atunci si sa se elibereze de ele. Poti face asta fie prin joc (va jucati cu animalute de pluș care raman in cutii si apoi sunt salvate) fie direct, daca stie sa vorbeasca bine. Ideea e ca va fi nevoie sa repete de multe ori povestea ca sa se descarce de tensiune. Fii cu ochii pe el in continuare, ca sa observi daca starea lui se inrautateste.

      • silvia permalink

        buna ziua am o fetita de 13 ani cu pubertate precoce care nu mai reuseste sa fie atenta ,tot timpul este nervoasa ,nu mai invata si multe altele ce ma sfatuiti

  34. Adina permalink

    Buna seara…Am un băiețel de 2ani si 2luni…nici nu stiu cum sa incep…este o fire foarte impulsiva..nu ma asculta..nu e atent la ceea ce ii spun…vb doar câteva cuvinte…afara se incapataneaza sa i cumpăr ce si doreste..sucuri.jucării.dulciuri.in caz de nu cumpărăm reacționează foarte urat.se tavaleste tipa…plânge
    ..nu stim cum sa mai procedam ..dupa ce obtine ce si doreste se linisteste…Ce trb sa fac?

  35. Margean Andreea permalink

    Buna seara,am un baiat de 10 ani si nu stiu ce trebuie sa fac in acest caz.Are probleme la invatat,retine greu sau dupa ce termina ce are de invatat,o ia de la inceput si mai uita din cuvinte.Ce trebuie sa fac?Multumesc.

    • silvia permalink

      ati gasit cum sa rezolvat problema ca aceeasi problema o am si eu cu fata si nu stiu ce sa mai fac

  36. gaby permalink

    buna ziua,tudor al nostru are 2 ani si 5 luni si marea problema este ca evita foarte mult persoanele straine atat fizic cat si cu privirea, iar cu copii nici nu vrea sa i vada.marea mea intrebare este, aceastra problema poate trece cu timpul sau este nevoie de tratament de specialitate?.multumesc

  37. Stela permalink

    Îmi puteţi recomanda un psiholog bun în Constanţa, pentru o adolescentă de 15 ani? Sincere felicitări pentru toată dăruirea pe care o demonstraţi!
    Aştept răspunsul dvs. cu mare nerăbdare!

  38. EUNICIA permalink

    BUNA! Am vrut sa va rog daca puteti sa imi trimiteti un articol sau o parere a dvs despre creativitate ca fiind un proces fizic sau ca o trasatura de personalitate! Multumesc!

  39. Florin permalink

    Am o fetita de4 ani și nu vorbește nu poate nu vrea nici noi nu știm spune ceva cuvinte dar doar când vrea ea ce putem face

    • Buna ziua, nu stiu exact la ce va referiti cand spuneti ca nu vorbeste (deloc, nici sunete? nu comunica prin gesturi?). Oricum, va recomand sa mai intai mergeti cu ea la logoped si, daca nu e de natura logopedica, la un psiholog.

  40. Kati emanuela permalink

    Buna ziua, in primul rand sa stiti ca apreciez ceea ce faceti si as dori daca puteti, sa ma ajutati in privinta fetei mele, nu stiu daca sufera de ADHD sau e doar rasfatata, vorbeste incontinuu, nu ma asculta, mai nou noaptea da din maini si picioare , si din cauza aceasta nu se prea odihneste, va rog ajutati.ma ca nu are decat 4 Ani jumate

  41. aneta permalink

    buna ziua am o fetita de doi ani si nu stiu ce pot face ca iesim cu ea afara si daca se apropie cineva de ea sa vorbeasca sau so atinga incepe sa tipe si de multe ori se intampla si cu persoane care le cunoaste chear si cu fratele ei va rog dati-mi un sfat

  42. Buna seara am o fetita de 8 ani si nu stiu cum o pot ajuta nu este atenta la scoala,nu vorbeste inca corect este sociabila cu totii colegi nu se concetreaza la teme.Va rog frumos sa-mi dati un sfat si un nr de telefon sa va pot contac.Noapte buna.MULTUMESC.

  43. Maria M permalink

    Buna ziua! Am nevoie de ajutor! Baietelul in varsta de 6 ani, este acum in clasa pregatitoare, la scoala. Dupa ce in primele 2 zile a plans deoarece nu voia sa stea la scoala de frica ca daca nu vine sa il ia nimeni de la scoala sau il fura cineva…intre timp, a scapat de teama si de plans… de azi, nu vrea sa mai stea cuminte la scoala, vorbeste deranjand colegii, daca e pus la coltul rusinii in loc sa stea cuminte se intoarce catre copii… isi pune picioarele pe bancuta…desi acasa nu are astfel de comportamente…Intrebat fiind de ce se poarta asa, spune ca s-a plictisit. I-am spus ca la scoala se respecta anumite reguli, dar nu stiu daca va intelege… Cum il fac sa inteleaga ca trebuie sa se adapteze la scoala si nu sa deranjeze activitatea??? Chiar am nevoie de sfaturi!!! Doamna invatatoare a spus ca nu vrea sa il certe prea tare deoarece este mic si nu vrea sa il faca sa vina cu ura la scoala dar ii deranjeaza activitatea…

  44. Elena permalink

    Buna seara! As avea si eu nevoie de un sfat din partea unui specialist. Urmează să-mi înscriu copilul la creșă din toamna, când va avea 1 an si 7-8 luni. Eu voi avea un program destul de lejer la serviciu, ceea ce îmi va permite sa il dau la o grădiniță privata, o zi da, trei zile acasă cu mine. Întrebarea mea este: oare cum e mai bine pentru copil, sa meargă zilnic si sa se acomodeze treptat sau cum am menționat mai sus? Mi-e teama sa nu fie bulversat de lipsa rutinei daca il duc doar ocazional. Pe de alta parte, programul zilnic 7-19 ne desparte mult prea mult in condițiile in care el a stat pana acum doar cu mine si este inca alăptat.
    As aprecia mult un răspuns din partea dumneavoastră. Mulțumesc.

  45. Fabia permalink

    Buna! Am 14 ani si sunt oarecum pasionata de aceasta psihologie pentru copii si as vrea sa stiu mai multe, sa am cu cine sa vorbesc despre aceste lucruri pentru ca incerc oarecum sa imi formez un „plan” daca ii pot spune asa de viitor. Ți-aș fi recunoscătoare daca mi-ai putea raspunde. Mult succes in continuare si nu te opri din ceea ce faci!

  46. Anaid permalink

    BUNA!Copilu meu sufera de adha si nu stiu cum sa -l fac sa mearga la gradinita? Ma puteti ajuta cu un sfat. Va multumesc.

  47. Ozana permalink

    Si eu caut un psihoterapeut bun pt copila mea in varsta de 12 ani ce sufera de cefalee permanenta datorita stresului scolar, cu abandon scolar de aproape un semestru datorita durerilor. Va rog sa-mi spuneti cum pot lua legatura cu dna. psiholog Marina Badea (nu am gasit date de contact pe net) sau daca cunoasteti pe altcineva suficient de bland si creativ cu copiii. Suntem din Bucuresti. Va multumesc!

  48. Cristina permalink

    Buna Raluca. Tot butonand in.cautarea unor raspunsuri am dat peste pagina ta..as vrea sa vorbesc cu tine in spetanta ca voi reusi sa gasesc solutia cea mai buna.

  49. Rodica Zamfir permalink

    Buna ziua! M-as bucura sa gasesc raspuns si rezolvare unei situatii, cu ajutorul dvs! Sunt educatoare si unul dintre copiii mei, de la grupa, imi retine atentia prin faptul ca, inca de la 4 ani, citeste cursiv orice text la prima vedere, lucru de-a dreptul genial, daca nu ar mai urma nesuferitul „dar”! Asadar, acest micut nu se poate concentra deloc la niciun tip de activitate, nu participa la modul ca pare intr-o lume a lui, asta daca nu se tavaleste pe covor su nu se aseaza in cap! Am banuit ca este hiperkinetic, nu stiu insa sigur! Nu poti avea un dialog cu el, pt ca pare dezlanat, fara logica, iar daca vorbeste despre sine, o face la modul in care o fac cei de acasa, adresandu-se cu numele: „Marian, fii cuminte! Lasa baiatul in pace!”, ceea ce ma duce cu gandul la o forma de autism! rintii nu dispun de resurse materiale ca sa-l poata ajuta si, apoi, stiti cum este! Totul este perfect, din punctul lor de vedere! Ma ajutati sa descifrez acest mister si sa pot ajuta cumva acest micut? Va multumesc!

  50. Roxana permalink

    Buna, as dori si eu un nr de tel si o adresa de email. Multumesc frumos

  51. Bună am un băiețel de 5ani si nu poate vorbi ce pot să fac să îl ajut..

  52. Albulescu Maria Claudia permalink

    Bună ziua . Am si eu mare nevoie de un sfat . Am o fetita de 13 ani si nu mai pot sa o tin sub control . Sunt divorțat din 2011 , am mai fost căsătorită o dată iar acum in urma celui de-al doilea divorț stau in casa la un prieten de al meu . La i nceput totul a parut a fi frumos . El lucrează în Franța și vine o dată la 3 luni acasă. Ne certam mereu si cand este acasă si la telefon . Am i certat sa-i ofer fetiței mele o familie dar se pare ca am dat greș . Fetita mea până acum un an de zile mergea in weekend la tatăl ei . Acolo nefiind supravegheată făcea tot felul de prostii , fuma , consuma băuturi alcoolice și a ajuns sa se taie si pe mâini. Obiceiul ei este sa asculte muzica cu BG. Mafia si alte porcarii . În ultima perioadă a început să aducă copii in casa sa danseze sa fumeze si sa faca multă gălăgie . Nu mai stie ce este ala respect față de mine mama ei care incerc din toate puterile mele sa o tin in frâu. Ma minte cu o nerusinare extraordinară. Va rog sa-mi spuneti si mie ce as putea face deoarece simt ca nu mai am putere. Eu nu sunt adepta bătăii. Eu toata viata am fost bătută si blestemata de mama mea si am evitat ca copilul meu sa aiba aceeași soartă. Va implor spuneti-mi ce as putea face .

  53. Vasilica permalink

    Buna ziua!Am un copil de 2 ani care nu raspunde cand il strig pe nume,nu imi acorda atentie,cateodata se uita la mine dar nu atunci cand este strigat.Spune cuvinte mama,tata,dar nu ni se adreseaza direct,spune poftim de exemplu,numara,imita,se joaca cu copii,dar nu foarte mult,mai bine ma ia pe mine de mana si ma implica in jocul lui,mai mult timp il petrece alaturi de mine.Ce ar trebui sa fac?Multumesc!

    • Buna ziua, nici unul din comportamentele de mai sus nu sunt problematice la un copil de 2 ani, dimpotriva. La 2 ani copiii nu răspund întotdeauna când sunt strigați, au nevoie de părinte ca partener de joacă, se joacă paralel cu alți copii, vorbesc doar cuvinte izolate.

  54. SIMONA KODREAN permalink

    Buna ziua !
    Am o fetita de 9 ani care acum este in clasa a III-a. Incepand din acest an are la scoala ora de stiinte unde i se vorbeste si despre corpul omenesc. Numai camd incepe o astfel de discutie i se face rau si lesina cu pierderea cunostintei, si tremuraturi. De la inceputul anului scolar a lesinat deja de 2 ori.
    Recomandati-mi va rog pe cineva in Craiova care ar putea s-o ajute, sunt disperata numai cand ma gandesc ce va face in continuare.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Sunt psiholog pentru copii

Leave a Reply

Note: XHTML is allowed. Your email address will never be published.