Crizele de furie de la 1 la 3 ani (3)
SUNT CRIZELE DE FURIE NORMALE SAU SUNT SEMNUL UNOR PROBLEME PSIHICE?
Văzând anvergura crizelor, prima întrebare pe care și-o pun părinții când apar simpaticele crize de furie este dacă sunt normale sau sunt semnul unor probleme mai mari, de ordin psihiatric.
Crede-mă, mi-ar plăcea să îți spun că sunt normale, pentru că, da, majoritatea sunt normale. E normal și este specific vârstei ca în această perioadă să apară crizele de furie: micuțul este o creatură a prezentului și a plăcerii, nu înțelege mare lucru din lume, își dorește lucruri intens, nu suportă interdicțiile, se frustrează ușor și nu are autocontrolul format. Nu e de mirare deci de ce se furia lui atinge maximul.
Ce înseamnă un grup toxic de adolescenţi?
Adolescentul tău are o gaşcă? Perfect, înseamnă că nu e un singuratic. Şi totuşi, nu te bucura prea tare, dacă face parte dintr-un grup toxic s-ar putea să îi facă mai mult rău decât bine. Hai să vedem ce înseamnă că un grup de adolescenţi este toxic.
Dacă ai un pui de adolescent, înţelegi prea bine că nu mai eşti tu influenţa principală când vine vorba despre felul în care se îmbracă, în care vorbeşte (sau te ignoră) sau în care îşi petrece nopţile (hai nici să nu deschidem subiectul ăsta). Dimpotrivă, toate sfaturile tale, oricât sunt de mature şi bine intenţionate, pălesc în faţa influenţei ANTURAJULUI.
Da bro, îmi place tot mai mult să lucrez cu adolescenții, așa că te anunț că începe un nou grup, de data asta cu adolescenți ușor mai mari, de 14-16 ani. (în paralel, continuăm și grupul cu simpaticii de 12-14 ani).
Grupul va începe pe data de 18 februarie iar numărul de locuri este, ca și data trecută, limitat.
Bine, fie, o să îți spun mai multe informații despre grupurile de adolescenți în general, ca să nu fii noob în domeniul ăsta. Dar nu acum, că nu am chef (am început să am și apucături adolescentine deci).
Te uiţi uneori la el şi te miri ce repede a crescut, nu-i aşa? Mai ieri plângea când îl luai din parc iar acum nu îl mai scoţi din camera lui. Dar să lăsăm nostalgismele deoparte, dacă ai deschis articolul şi nu ai rămas doar la titlu înseamnă că te gândeşti cum ar fi să-ţi înscrii puştiul într-un grup de consiliere.
Uite cum facem, nu îţi voi înşira o listă cu toate problemele preadolescenţilor, le ştii deja. O să încep direct cu detalii organizatorice şi apoi, dacă mai ai timp şi eşti curios care e treaba cu consilierea de grup, te voi duce direct să tragi cu ochiul la ce se întâmplă într-o şedinţă cu preadolescenţii.
Pentru mine, una din priorităţi legate de acest blog este ca articolele pe care le scriu să aibă bază ştiinţifică şi să nu se bazeze doar pe intuiţii şi credinţe populare. Poate nu ştiai asta, pentru că de obicei nu menţionez sursele. Şi nu le menţionez pentru ca articolele să fie mai uşor de citit. Dar e posibil să vrei să ştii mai mult, mai ales dacă te interesează psihologia copilului sau chiar eşti psiholog.
Nu știu dacă realizezi, dar majoritatea motivaționaliștilor de azi pun accent tot mai mare pe auto-suficiență: iubește-te pe tine însuți, acceptă-te singur, fii tu cel mai bun prieten al tău, ascultă-te, pune-te pe tine pe primul plan etc etc. Sună grozav, cine nu ar vrea să fie fericit singur, fără ajutorul nimănui? Dar, grație pandemiei, fiind singur în casă și tot mai izolat, sper că realizezi și tu că ideea asta scârțîie puțin. Da, sigur că trebuie să ai o relație bună cu propria persoană, dar problema e că ți se induce subtil faptul că, dacă ai o relație bună cu tine însuți, nici nu mai ai nevoie de cei din jur. Sau, cel puțin, nu ar mai trebui să ai nevoi emoționale de la ei. Ceea ce e atât de greșit!
Salutare salutare, of, cam multe taste s-au tastat, multe likeuri s-au dat și multe postări s-au făcut de când nu ne-am mai auzit. Știi de ce? Că am prins și eu alergie la stat în fața ecranului (la fel ca tine și ca majoritatea elevilor care halesc calculator pe pâine minim 8 ore pe zi). Știu că nu avem ce face și crede-mă că nu vreau să îmi petrec o oră aici plângându-mă în zadar, împotriva curentului (care oricum ne duce cu viteză pe toți). Azi te răpesc încă 2 minute pentru că am soluții pentru tine:
- Modulul de dezvoltare a atenției pentru copii. Pentru că da, nu doar copilul tău simte că se pierde în fața ecranului, nu doar al tău devine martor detașat care nu asimilează nimic, nu doar al tău (dacă are ambiții școlare) este panicat că nu se mai descurcă cu cerințele școlare. Toți (sau aproape) toți adolescenții cu care am vorbit îmi spun că simt că nu asimilează mai nimic din ce se întâmplă la școală. Și, cât timp unii ridică din umeri și își văd mai departe de Fortnite, alții se trezesc cu dureri de stomac, dau skip la orele care le creează anxietate și se consideră niște ratați. Da, sunt vremuri grele pentru mulți dintre ei, în special pentru cei mai sensibili. Și, oricât zic ceilalți că e mai ușor acasă, pentru că e comod, tot nu cred că a-ți petrece majoritatea vieții în fața calculatorului e modul cel mai sănătos de a-ți trăi copilăria sau adolescența.
- Modulul de dezvoltare a inteligenței tehnologice. Pentru că, da, va mai trebui să stăm o vreme în online și avem nevoie de soluții concrete despre cum să facem slalom între taskuri și taburi (nu detaliez pentru că s-au scurs deja 2 minute de când te țin atent și simt cum deja dai din picior. Intră pe link, ai toate detaliile acolo).
Gata, mă întorc și eu la ale mele (hmm, de fapt nu mă întorc, pentru că nici nu am plecat și mai am de stat câteva ore bune în fața calculatorului). Bun, deci gata, hai că dau și eu Shift tab (cât timp corpul meu rămâne nemișcat și doar ochii mi se plimbă pe ecran) Aveți grijă de voi!!!
P.S. Îmi e dor să păstrez legătura cu voi dar pur și simplu nu mai am dispoziție să scriu. Așadar, cel mai probabil, ne vom auzi și vedea (cum altfel decât online) … în curând!
Așa cum toamna plantăm semințe pentru anul care va să vie sau punem provizii în cămară sau alege tu ce clișeu mai vrei, așa trebuie să te pregătești pentru iarnă. Pentru că da, se anunță o iarnă săracă în evenimente, săracă în întâlniri cu mulți oameni și probabil cu mult timp de singurătate. dacă vrei ca singurătatea să nu se transforme în însingurare, ți-am pregătit ceva bun.
Am stat și ne-am gândit ce putem face prețios cu timpul petrecut în singurătate. Și, pe lângă Netflix, gătit, hoobyuri și alte activități la care v-ați gândit deja, am decis că este o idee bună să încercăm ceva nou: scrisul terapeutic. Am ales această activitate pentru că este solitar și este o ocazie foarte bună de meditație asupra propriei persoane, reflecție asupra propriei vieți și, de ce nu, schimbare și îmbunățățire personală.
Dacă nu îți e prea clar la ce se referă scrisul terapeutic sau la ce te ajută, uite câteva informații pe care le-am scris deja:
Despre puterea scrisului sau ce facem cu gândurile supărătoare care ne iau liniștea
Despre scris și darul singurătății
Cum începi să scrii terapeutic?
Și, dacă te simți atras de scrisul terapeutic, nu îți rămâne decât să participi la curs, adică o întâlnire de o zi într-o frumoasă locație din Întorsura Buzăului. Dacă ești din zona Brașovului și ai între 16 și 35 de ani tot ce mai trebuie să faci este să îmi scrii în comentariu că vrei să te înscrii sau te duci direct pe pagina eventului de pe Facebook. Dacă nu ești din Brașov sau nu te încadrezi în intervalul de vîrstă scrie totuși un comentariu pentru a primi mai multe informații despre scrisul terapeutic.
Așadar, te aștept cu ceai cald, pături pufoase, muzică de fundal și mai ales un jurnal special, plin de exerciții terapeutice. Tu trebuie să vii cu cheful de scris, inima deshisă și dorința de autocunoaștere. Ce spui, petrecem împreună o zi luminoasă de toamnă?
Avem noroc că cei mici nu au înălțimea și greutatea noastră, spunea cineva, pentru că probabil ne-ar omorî într-un acces de furie de așa anvergură. Într-adevăr, pe cât de mici copiii, pe atât de puternice crizele de furie.
