Skip to content
6 apr. 21

Nici copilul tău nu e fericit singur? (Poate e vremea să vină la consiliere de grup)

Nu știu dacă realizezi, dar majoritatea motivaționaliștilor de azi pun accent tot mai mare pe auto-suficiență: iubește-te pe tine însuți, acceptă-te singur, fii tu cel mai bun prieten al tău, ascultă-te, pune-te pe tine pe primul plan etc etc. Sună grozav, cine nu ar vrea să fie fericit singur, fără ajutorul nimănui? Dar, grație pandemiei, fiind singur în casă și tot mai izolat, sper că realizezi și tu că ideea asta scârțîie puțin. Da, sigur că trebuie să ai o relație bună cu propria persoană, dar problema e că ți se induce subtil faptul că, dacă ai o relație bună cu tine însuți, nici nu mai ai nevoie de cei din jur. Sau, cel puțin, nu ar mai trebui să ai nevoi emoționale de la ei. Ceea ce e atât de greșit!

Suntem în esență ființe sociale care depind, au nevoie și se dezvoltă folosind puterea grupului! Suntem făcuți să căutăm compania altora, să ne pese de părerea altora, să fim influențați de alții! Creierul nostru tânjește după feedback, acceptare și apreciere din partea altora! Și sper că observi cum toate nevoile ăstea sociale, profund înrădăcinate în noi, ușor ușor capătă conotație negativă: ești prea dependent de cei din jur, nu trebuie să îți pese de părerea nimănui, dacă cauți compania altora fugi de tine însuți, în fine, ce e cu tine de tânjești atâta după conectare emoțională? Și ușor usor, te trezești că ai doar 2-3 prieteni cu care poți vorbi orice. Că familia extinsă se întâlnește doar la ocazii (care, slavă domnului nu durează mai mult de o zi) că atunci când zici clan te gândești doar la mafioți iar comunitățile de care aparții sunt grupurile de Facebook.

Vai, Raluca, ești prea pesimistă, probabil e din cauza meseriei. Oare? Ok, tu ca tu, ești adult și ai devenit în timp selectiv, îndepărtându-te de oamenii care nu îți plac. Nu e de mirare de ce ai rămas doar cu o mână de oameni apropiați. Dar adolescenții? Dar copiii de 10 ani care stau în camera lor zile în șir? Întreabă-i cum le e și-ți vor zice că le e bine, că nu au nevoie de alții ci își îndeplinesc nevoile sociale pe rețelele de socializare! Pentru ei a avea mai mulți prieteni virtuali decât reali este o normalitate. Pentru ei a nu vorbi cu membrii familiei mai mult decât strictul necesar este o normalitate. Pentru ei a nu aparține de un grup, clan sau comunitate reală (adică nu virtuală) e o normalitate. Da, toți caută cu disperare conectarea dar li s-a indus atât de mult ideea că nu trebuie să o ceară de la cei din jur încât li se pare firesc să o găsească pe chaturile de la jocuri. Își fac prieteni, confidenți și iubiți online, se îndrăgostesc și se despart online, au relații de 2-3 ani în care nu se văd decât pe apel video (dacă nu mă crezi înseamnă că pur și simplu nu ai adolescenți prin preajmă). Numește-mă old fashion, dar orice ar fi, nu mă convingi că lumea virtuală va putea înlocui cu succes atingerea, zâmbetul, plinătatea contactului față în față. Ah, și dacă crezi că adolescenții reușesc de fapt să fie auto-suficienți și poate chiar nu mai au nevoie de ceilalți (așa cum îi presează motivaționalii) te dezamăgesc din nou. Pentru că eu chiar cred că lucrurile merg exact invers: nu te iubești pe tine însuți mai întâi și apoi îi iubești pe ceilalți ci mai întîi trebuie să te simți iubit, acceptat și înțeles de cineva din exterior și abia apoi interiorizezi aceste emoții și le transformi în iubire de sine, acceptare de sine și înțelegere de sine!

Hai că m-am luat cu vorba și am uitat că voiam de fapt să îți arăt ce soluții am găsit. Pentru că, da, am căutat soluții care chiar să ne scoată din însingurare și am decis să fac ceva concret. Deci, dacă te simți bine integrat social și la fel e și copilul tău, articolul se oprește aici, rugându-te totuși să meditezi mai mult la direcția profund individualistă (chiar izolaționistă, aș zice, dacă ar exista acest termen) spre care merge sociatatea. Dacă simți însă că pe copilul tău (sau pe tine!!) îl cam prinde capcana singurătății ciulește-ți.. ochii în continuare.

Cum ar fi să încerci (tu sau copilul tău) consilierea de grup?

Nu știu ce părere ai tu despre consilierea de grup, dacă ai mai fost sau doar îți imaginezi cum e, așa că o să îți explic pe scurt ce e.

  • Chiar dacă e un grup în care ne întâlnim ca să vorbim despre noi și problemele noastre, nu e doar un grup de suport sau ventilare emoțională. Adică nu ne întâlnim doar să ne plângem, ci ne propunem și niște obiective terapeutice (adică să rezolvăm, nu doar să exprimăm).
  • Consilierea de grup nu este pentru persoane cu probleme (orice înseamnă pentru tine asta) ci pentru oameni absolut normali care au o perioadă mai dificilă. Un criteriu de selecție a participanților este tocmai să nu aibă probleme de natură psihiatrică (pentru că aceștia au nevoie de psihoterapie de grup și nu de consiliere de grup, adică de o intervenție mai profundă și mai îndelungată).
  • În grup nu doar vorbim ci participăm activ la exerciții și metode terapeutice. Asta înseamnă că nu suntem la consiliere doar ca să vedem cum stă treaba ci ne implicăm ca să rezolvăm ceva.
  • Întâlnirile sunt regulate și se întind pe o perioadă mai lungă de timp, de minim 3 luni. Membrii grupului rămân aceiași pe tot parcursul grupului.
  • Grupul respectă regula confidențialității (nu vorbim în afara întâlnirilor despre ce spun alții la grup) și alte reguli de grup (atmosferă de toleranță, empatie, respect, fiecare are spațiu să vorbească și să se exprime).

Practic, dacă te gândeai să mergi (sau să îți duci copilul) la psiholog dar nu prea erai hotărât, acum poți să iei în calcul consilierea de grup. Ca să faci mai bine diferența între nevoia de consiliere de grup și nevoia de consiliere individuală, uite câteva diferențe semnificative.

Consilierea de grup e mai potrivită când:

  • te simți izolat sau însingurat
  • crezi că ai probleme pe partea relațională și vrei să îți îmbunătățești abilitătile sociale
  • simți nevoia de conectare socială cu ceilalți
  • te simți în largul tău să te deschizi în fața altor oameni
  • vrei să descoperi mai bine cum sunt alți oameni

Pe de altă parte, consilierea individuală te ajută mai mult dacă:

  • vrei să îți analizezi mai în profunzime problemele și simți că ai nevoie de mult timp doar pentru tine (da, la consilierea de grup nu ai mereu toată atenția terapeutului îndreptată asupra ta)
  • Vrei o evaluare psihologică (să stabilim în profunzime rădăcinile și cauzele problemelor din prezent)
  • Te temi că ceilalți nu te-ar putea înțelege sau pur și simplu nu vrei să vorbești despre lucruri prea personale pentru tine

Dacă consilierea de grup nu e pentru voi te îmbrățișez cu drag și sper să treceți cât mai bine prin perioada asta. Ah, în schimb, dacă ai în minte pe cineva care ar putea fi interesat trimite-i articolul (spune-i că e despre însingurare, ca să nu creadă că îl trimiți la psiholog:) ). Dacă te tentează ideea de a participa, iată detalii organizatorice:

  • Vor exista 3 grupuri de consiliere:
  • un grup pentru pre-adolescenți ( 10-13 ani)
  • un grup pentru adolescenți (14-19 ani)
  • un grup pentru adulți.
  • Pentru că îmi doresc ca grupurile să se întâlnească fizic prioritatea o vor avea cei din Brașov. Dar, la solicitare, sigur putem face și grupuri online.
  • Înscrierile se fac în perioada 6-15 aprilie. Din 19 aprilie îi dăm drumul, indiferent de numărul de particpanți (vor fi totuși minim 6).
  • După ce te-ai înscris urmează o discuție scurtă cu mine în urma căreia voi decide dacă ești sau nu pregătit pentru această formă de consiliere.
  • Consilierea de grup se va întinde pe minim 12 săptămâni. Frecvența va fi o dată pe săptămână timp de 2 ore. Întâlnirile se vor desfășura în cabinetul psihologic cu respectarea strictă a normelor în rigoare. Dacă situația o cere, firește că ne mutăm temporar în online.
  • Costul unei ședințe este de 100 Ron.
  • Înscrierile se vor face completând linkul de aici. Dacă ai orice întrebări sau nelămuriri contactează-mă la ralucamosora@gmail.com

Nu știu cum te simți tu, dar eu sunt entuziasmată că voi demara aceste grupuri. Simt în jur așa o nevoie de conectare încât aproape cred că e o datorie să creez un context pentru existența lor. It is a date, then? 🙂

(Sursa foto1, foto2 si foto3)

25 mart. 21

Nici copilul tău nu mai poate rămâne atent în fața calculatorului?

Salutare salutare, of, cam multe taste s-au tastat, multe likeuri s-au dat și multe postări s-au făcut de când nu ne-am mai auzit. Știi de ce? Că am prins și eu alergie la stat în fața ecranului (la fel ca tine și ca majoritatea elevilor care halesc calculator pe pâine minim 8 ore pe zi). Știu că nu avem ce face și crede-mă că nu vreau să îmi petrec o oră aici plângându-mă în zadar, împotriva curentului (care oricum ne duce cu viteză pe toți). Azi te răpesc încă 2 minute pentru că am soluții pentru tine:

  1. Modulul de dezvoltare a atenției pentru copii. Pentru că da, nu doar copilul tău simte că se pierde în fața ecranului, nu doar al tău devine martor detașat care nu asimilează nimic, nu doar al tău (dacă are ambiții școlare) este panicat că nu se mai descurcă cu cerințele școlare. Toți (sau aproape) toți adolescenții cu care am vorbit îmi spun că simt că nu asimilează mai nimic din ce se întâmplă la școală. Și, cât timp unii ridică din umeri și își văd mai departe de Fortnite, alții se trezesc cu dureri de stomac, dau skip la orele care le creează anxietate și se consideră niște ratați. Da, sunt vremuri grele pentru mulți dintre ei, în special pentru cei mai sensibili. Și, oricât zic ceilalți că e mai ușor acasă, pentru că e comod, tot nu cred că a-ți petrece majoritatea vieții în fața calculatorului e modul cel mai sănătos de a-ți trăi copilăria sau adolescența.
  2. Modulul de dezvoltare a inteligenței tehnologice. Pentru că, da, va mai trebui să stăm o vreme în online și avem nevoie de soluții concrete despre cum să facem slalom între taskuri și taburi (nu detaliez pentru că s-au scurs deja 2 minute de când te țin atent și simt cum deja dai din picior. Intră pe link, ai toate detaliile acolo).

Gata, mă întorc și eu la ale mele (hmm, de fapt nu mă întorc, pentru că nici nu am plecat și mai am de stat câteva ore bune în fața calculatorului). Bun, deci gata, hai că dau și eu Shift tab (cât timp corpul meu rămâne nemișcat și doar ochii mi se plimbă pe ecran) Aveți grijă de voi!!!

P.S. Îmi e dor să păstrez legătura cu voi dar pur și simplu nu mai am dispoziție să scriu. Așadar, cel mai probabil, ne vom auzi și vedea (cum altfel decât online) … în curând!

22 oct. 20

Fă-ți un cadou: înscrie-te la cursul de scriere terapeutică. Gratuit!

Așa cum toamna plantăm semințe pentru anul care va să vie sau punem provizii în cămară sau alege tu ce clișeu mai vrei, așa trebuie să te pregătești pentru iarnă. Pentru că da, se anunță o iarnă săracă în evenimente, săracă în întâlniri cu mulți oameni și probabil cu mult timp de singurătate. dacă vrei ca singurătatea să nu se transforme în însingurare, ți-am pregătit ceva bun.

Am stat și ne-am gândit ce putem face prețios cu timpul petrecut în singurătate. Și, pe lângă Netflix, gătit, hoobyuri și alte activități la care v-ați gândit deja, am decis că este o idee bună să încercăm ceva nou: scrisul terapeutic. Am ales această activitate pentru că este solitar și este o ocazie foarte bună de meditație asupra propriei persoane, reflecție asupra propriei vieți și, de ce nu, schimbare și îmbunățățire personală.

Dacă nu îți e prea clar la ce se referă scrisul terapeutic sau la ce te ajută, uite câteva informații pe care le-am scris deja:

Despre puterea scrisului sau ce facem cu gândurile supărătoare care ne iau liniștea​

Despre scris și darul singurătății

Cum începi să scrii terapeutic?

Și, dacă te simți atras de scrisul terapeutic, nu îți rămâne decât să participi la curs, adică o întâlnire de o zi într-o frumoasă locație din Întorsura Buzăului. Dacă ești din zona Brașovului și ai între 16 și 35 de ani tot ce mai trebuie să faci este să îmi scrii în comentariu că vrei să te înscrii sau te duci direct pe pagina eventului de pe Facebook. Dacă nu ești din Brașov sau nu te încadrezi în intervalul de vîrstă scrie totuși un comentariu pentru a primi mai multe informații despre scrisul terapeutic.

Așadar, te aștept cu ceai cald, pături pufoase, muzică de fundal și mai ales un jurnal special, plin de exerciții terapeutice. Tu trebuie să vii cu cheful de scris, inima deshisă și dorința de autocunoaștere. Ce spui, petrecem împreună o zi luminoasă de toamnă?

(Sursa foto1 si foto2)

20 aug. 20

Cum arată crizele de furie de la 1 la 3 ani?(2)

Avem noroc că cei mici nu au înălțimea și greutatea noastră, spunea cineva, pentru că probabil ne-ar omorî într-un acces de furie de așa anvergură. Într-adevăr, pe cât de mici copiii, pe atât de puternice crizele de furie. 

read more…

18 aug. 20

De ce vorbim despre crizele de furie? (1)

Salutare! Nu știu cum v-a prins pe voi, dragi părinți, vara lui 2020, dar pe mine m-a prins de-o ureche și m-a scuturat bine de tot. Așa că, până mă dezmeticesc și mă vizitează iar muza statului productiv în fața ecranului am decis să încep să împart cu voi cartea despre crizele de furie. Adică să o public treptat pe blog, capitol cu capitol. Ritmul îl veți stabili voi, astfel că la fiecare 100 de likeuri adunate mai adaug un capitol. Dap, doar atât de la mine din prezent, să îi dăm cuvântul mai inspiratei Raluca din trecut.

read more…

6 mai 20

Cum adică educație sexuală în școli?

În cei 10 ani de consiliere școlară, printre subiecte legate de familie, note și prieteni discuția a dus, inevitabil, și la delicata problemă a sexului. Dincolo de clasicele discuții despre pubertate, BTS-uri, curiozitate și experiențe sexuale, au fost câteva exemple care mi-au rămas în minte.

read more…

13 apr. 20

Copilul tău mănâncă prea mult?

De când cu statul acasă e posibil să-ți surprinzi copilul că ronțăie tot mai mult între mese. Drept urmare, oricât ai găti de exemplar, începe să se îngrașe. Dar ceea ce te îngrijorează nu e îngrășatul de acum cât faptul că ar putea să își formeze obiceiuri alimentare nesănătoase. Dacă realizezi și tu că a controla ce și cât mânâncă copilul e doar o soluție pe termen scurt, probabil te întrebi cum să îl înveți să aibă o atitudine sănătoasă referitoare la mâncare. 

read more…

30 mart. 20

Două pericole ascunse pentru siguranța fizică a copilului tău

Copiii de azi trăiesc într-un mediu mult mai sigur decât cei din generațiile de dinainte (nu trebuie să mă crezi, doar verifică rata mortalității infantile de-a lungul istoriei). Unii ar spune că deja mediul a devenit prea sigur și, din cauza asta, copiii nu se mai ghidează așa de bine după instinctul de conservare. Această siguranță a copiilor vine însă cu prețul stresării părinților, care au devenit tot mai conștienți de posibilele pericole din jur. Azi, în afară de miile de pericole de care îl ferești deja (priză, obiecte ascuțite, foc, substanțe toxice, mașini) te mai stresez și eu cu încă două de care nu ții cont. Dar îți dau și soluții pentru stresul provocat!

read more…

20 mart. 20

Cum îți pregătești copilul pentru schimbare?

Să spunem că tocmai ești în fața unei schimbări în viața ta și a copilului tău. Fie că e vorba despre un eveniment negativ (divorț, decesul cuiva, boală) fie despre un eveniment pozitiv (apariția unui frate, mutare), de acum înainte lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Cum începi discuția cu copilul? Ce îi spui prima oară și ce ții pentru mai târziu? Când e momentul să-i vorbești și mai ales, cum îl pregătești pentru schimbarea care îi va modifica cursul vieții? 

read more…

15 mart. 20

Cum ne facem copiii să se simtă în siguranță?

Ciudate zile trăim în perioada asta, nu-i așa? Zile în care, chiar dacă facem totul în numele siguranței, ne simțim panicați, în pericol sau cel puțin vigilenți. Și în care conștientizăm cât e de greu să ne păstrăm și să le transmitem și copiilor starea de siguranță, confort și protecție. 

read more…