Sunt tare curioasă ce preferi, să îmi citeşti articolele aici sau vrei să le asculţi? În funcţie de răspunsul tău o să continui sau nu o să îmi mai răcesc gura de pomană 🙂
Si ma gasesti si pe insta
p.s. Stii sa gasesti articolul scris pe blog, nu? Nuu? Uite, e aici
A venit vacanţa, copilul tău are parte în sfârşit de timp liber şi relaxare! Asta mai mult teoretic, pentru că, practic, va sta muult timp în faţa ecranelor. Cât despre relaxare, da, va fi relaxat până vei încerca să-i iei telefonul. În acel moment vor apărea proteste vehemente, amenințări și țipete, de mai bine nici nu-i mai ceri să mai lase telefonul (nu prea ai şanse de reuşită, oricum). Ştiu, te gândeşti că el nu vrea să renunţe la ecrane. Dar dacă ar vrea dar nu poate? Nu cumva de fapt el este dependent de ele şi tu nu-ţi dai seama? Hai să înţelegem exact cum arată dependența de telefon şi mai ales ce putem face.
Ce rol are adolescentul tău în grup?
Dacă eşti adolescent, sigur o să-mi spui că tu nu te încadrezi în nici un rol, că tu eşti unic şi că te porţi cum ai chef, indiferent de situaţie. Iar eu o să-ţi spun că ştiu că eşti unic, că ştiu că tu eşti tu şi că nu încearcă nimeni să te bage în anumite tipare. Şi atunci ce rost are discuţia despre roluri? o să mă întrebi. Păi are rost, ţi-aş spune, pentru că rolurile sunt ca nişte haine. Tu rămâi tot tu indiferent ce haine porţi şi totuşi felul în care te îmbraci spune multe despre cine eşti, despre grupul cu care te identifici, despre ce vrei să vadă ceilalţi la tine, despre cât de multă atenţie doreşti. Indiferent cât de neobservat vrei să treci, hainele te trădează şi oferă informaţii despre tine. Aşadar, te invit să devii conştient de ce le transmiţi celorlalţi prin “hainele” pe care le porţi.
Crizele de furie de la 1 la 3 ani (3)
SUNT CRIZELE DE FURIE NORMALE SAU SUNT SEMNUL UNOR PROBLEME PSIHICE?
Văzând anvergura crizelor, prima întrebare pe care și-o pun părinții când apar simpaticele crize de furie este dacă sunt normale sau sunt semnul unor probleme mai mari, de ordin psihiatric.
Crede-mă, mi-ar plăcea să îți spun că sunt normale, pentru că, da, majoritatea sunt normale. E normal și este specific vârstei ca în această perioadă să apară crizele de furie: micuțul este o creatură a prezentului și a plăcerii, nu înțelege mare lucru din lume, își dorește lucruri intens, nu suportă interdicțiile, se frustrează ușor și nu are autocontrolul format. Nu e de mirare deci de ce se furia lui atinge maximul.
Ce înseamnă un grup toxic de adolescenţi?
Adolescentul tău are o gaşcă? Perfect, înseamnă că nu e un singuratic. Şi totuşi, nu te bucura prea tare, dacă face parte dintr-un grup toxic s-ar putea să îi facă mai mult rău decât bine. Hai să vedem ce înseamnă că un grup de adolescenţi este toxic.
Dacă ai un pui de adolescent, înţelegi prea bine că nu mai eşti tu influenţa principală când vine vorba despre felul în care se îmbracă, în care vorbeşte (sau te ignoră) sau în care îşi petrece nopţile (hai nici să nu deschidem subiectul ăsta). Dimpotrivă, toate sfaturile tale, oricât sunt de mature şi bine intenţionate, pălesc în faţa influenţei ANTURAJULUI.
Da bro, îmi place tot mai mult să lucrez cu adolescenții, așa că te anunț că începe un nou grup, de data asta cu adolescenți ușor mai mari, de 14-16 ani. (în paralel, continuăm și grupul cu simpaticii de 12-14 ani).
Grupul va începe pe data de 18 februarie iar numărul de locuri este, ca și data trecută, limitat.
Bine, fie, o să îți spun mai multe informații despre grupurile de adolescenți în general, ca să nu fii noob în domeniul ăsta. Dar nu acum, că nu am chef (am început să am și apucături adolescentine deci).
Te uiţi uneori la el şi te miri ce repede a crescut, nu-i aşa? Mai ieri plângea când îl luai din parc iar acum nu îl mai scoţi din camera lui. Dar să lăsăm nostalgismele deoparte, dacă ai deschis articolul şi nu ai rămas doar la titlu înseamnă că te gândeşti cum ar fi să-ţi înscrii puştiul într-un grup de consiliere.
Uite cum facem, nu îţi voi înşira o listă cu toate problemele preadolescenţilor, le ştii deja. O să încep direct cu detalii organizatorice şi apoi, dacă mai ai timp şi eşti curios care e treaba cu consilierea de grup, te voi duce direct să tragi cu ochiul la ce se întâmplă într-o şedinţă cu preadolescenţii.
Pentru mine, una din priorităţi legate de acest blog este ca articolele pe care le scriu să aibă bază ştiinţifică şi să nu se bazeze doar pe intuiţii şi credinţe populare. Poate nu ştiai asta, pentru că de obicei nu menţionez sursele. Şi nu le menţionez pentru ca articolele să fie mai uşor de citit. Dar e posibil să vrei să ştii mai mult, mai ales dacă te interesează psihologia copilului sau chiar eşti psiholog.
Nu știu dacă realizezi, dar majoritatea motivaționaliștilor de azi pun accent tot mai mare pe auto-suficiență: iubește-te pe tine însuți, acceptă-te singur, fii tu cel mai bun prieten al tău, ascultă-te, pune-te pe tine pe primul plan etc etc. Sună grozav, cine nu ar vrea să fie fericit singur, fără ajutorul nimănui? Dar, grație pandemiei, fiind singur în casă și tot mai izolat, sper că realizezi și tu că ideea asta scârțîie puțin. Da, sigur că trebuie să ai o relație bună cu propria persoană, dar problema e că ți se induce subtil faptul că, dacă ai o relație bună cu tine însuți, nici nu mai ai nevoie de cei din jur. Sau, cel puțin, nu ar mai trebui să ai nevoi emoționale de la ei. Ceea ce e atât de greșit!